De ce...

Presimt că se apropie sfârşitul
Cu fiecare pas pe care-l fac,
Destinul crunt şi-a pregătit cuţitul
Şi-mi pare că e gata de atac.

As vrea sa scap, dar unde pot a merge,
Şi cum să mă sforţez a-ntineri,
Când anii vieţii, puşi să mă alerge,
Mă caută în fiecare zi?

Mi-ai dat să gust din toate, cu nesaţiu
Şi-ntreb, smerit, preabunule Stăpân,
Când am în jur atâta timp şi spaţiu,
De ce n-aş încăpea să mai rămân

Să mai petrec şi ierni şi veri şi toamne
La mare şi la munte şi la şes?...
Nu vreau să plec din lumea asta, Doamne,
De ce-i aşa de greu de înţeles?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunaţi în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopţile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puţin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni şi câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele şi-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi şi ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu ştiu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine şi nu vreau s-o răvăşesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viaţă, boala asta îmi e grea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viaţa, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colţ din casă.
Ce-aş rămâne-acasă, Doamne, însă viaţa nu mă lasă!

Ce să iau din toată viaţa, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puţine.
Mult voi bântui lăcaşul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost şi nu mai este.

Şi mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, duşmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colţuri, şi veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec

Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfinţit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ţi fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Şi nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Aminteşte-ţi iubirea pe care-am împărţit-o.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.
Toţi trebuie să facem călătoria asta
Şi fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când eşti singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Şi râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în ceaţă

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e ruşine
Şi zilnic, ştiţi, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceaţă... dus de dimineaţă
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... şi iarbă creaţă,
Ştiu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aş merge, dar nu am de ales.
Loc e destul ştiu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine şi-mi spune... hai acasă,
Să ştii că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aş păşi.

O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceaţă, mă zbat într-o credinţă
Şi-n 'cerc ca să câştig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Ştiu că se poate, că îmi alini tot chinul
Şi-aş merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puţin ţi-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Şi pot să întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Şi-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mulţumesc!

Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ţie vreau să-ţi mulţumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aş putea să te găsesc?!

N-aş putea nemărginirea
Să-ţi măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,

Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!

Nu ţi-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng şi eu... Când foamea doare
Mă ascund şi plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!

Când văd plâns de mulţumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!

Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!

Picură lumină, Doamne
Şi dreptate şi cuvânt
Peste lumea în mişcare
Pân' la trecera-n mormânt.

Uşurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanţurile strâng! Şi sânge
Curge-n ochii tuturor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jill Green: Bine, plec. Nu o să-mi petrec nicio zi în plus cu cineva care vrea doar să-mi saboteze fiecare mişcare. Asta eşti tu.
Rachel: Da, am înţeles asta.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Aş vrea să suflu, dar mi-e tare greu...
La fiole e şi mai greu
Cum nu consum alcool mi-e greu de tot
Să pot curma viteza-n fiecare plop
Şi dacă tu-mi vei lumina...
Pe mine mă vei captiva
Şi vei gândi că vreau un bec aprins...
Dar tot aprins va sta cât voi dormi?
Nu vreau un ceas pe masă...
Nici unul la mână...
Timpul măsoară doar anii fără rost...
Pe cei ce-mi vor schimba destinul îi luminează
Nu le da decât să guste din lumina cu gust de gutui
Să doarmă cu stele-n vis şi să acopere toate miraculoasele flori
Sunt aici să-ţi desenez iubirea...
Ea are culori mii şi mii...
E tot ce-mi stă aproape, e trăirea...
Din care mă scald în vibraţii alese
Am sa înviu cu fiecare coală de hârtie
În care-mi pot urni literele şi alfabetul luminii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă

În fiecare dimineaţă,
Când soarele zâmbeşte-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin şi-Ţi aduc slavă Ţie,
Şi fericit cu drag exclam:

O, slavă Ţie, Doamne mare,
Măreţ eşti, unic, drept şi sfânt,
Slăvesc şi laud Numele-Ţi mare,
Ce n-are-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.

Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îţi mulţumesc căci eşti cu mine,
Tu eşti puterea ce mă ţine,
Laud şi slăvesc Numele Tău.

Tu meriţi lauda şi închinarea,
Eşti ţelul meu, tăria mea,
Prin Tine am primit iertarea,
Tu mi-ai adus eliberarea,
Mi-ai luat povara mea cea grea.

Povara mea apăsătoare,
La poala crucii am adus,
Prin Jertfa Ta, o, Doamne mare,
Am primit mântuirea care,
Mi-ai dat-o-n dar iubit Isus.

De aceea-n zori, de dimineaţă,
Mă plec smerit şi mă închin,
Eşti tot ce-i bun în astă viaţă,
Isus, Tu eşti a mea speranţă,
Te laud pe Tine-n veci, amin.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (19 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Te-am tot strigat pe-aleile bătute
Pe sub castani, în seri cu lună plină,
Sub vraja siluetei cunoscute,
Dar se-ntorcea mereu câte-o străină.

Te-am tot strigat pe străzi aglomerate,
În ierni, în primăveri, în veri şi-n toamne,
Convins că te-am recunoscut din spate,
Dar întorceau privirea alte doamne.

Te strig şi azi, când încă rătăcirea
Mă duce pe aleile cu duzi,
Dar nu tresari şi nu-ţi întorci privirea,
Că nu eşti tu sau poate nu m-auzi...

Cândva, pe lângă plopii fără număr,
Întâmplător sau pusă de destin,
Ai să m-ajungi şi-ai să mă baţi pe umăr
Şi va întoarce capul un străin.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinaţie

M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preţ.
Cu el îmi croiesc destinul
şi-mi aleg destinaţia,
depăşind toate barierele timpului
şi spaţiului.
Umilită de viaţă,
iubirea îşi caută drumul,
neştiind unde-i este gara,
destinaţia ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
şi-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinaţie.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
şi în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieţii.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naştere,
trecerea de la somn
la viaţă,
de la acumulare
la aplicaţie şi dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în braţele tale,
sunt năucă de atâta viaţă,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea naşterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înţelepciunea
şi toată cunoaşterea lumii.
Naşterea m-a făcut doar conştient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ţi preţuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ŢI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoaşterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
şi tot cu el
voi transmite
generaţie după generaţie
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecţia destin,
voi şti oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinaţia,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în acelaşi loc de destinaţie
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorţii,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naştere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviinţă că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor creşte doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
şi te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârşit.
După naştere
destinul îmi aparţine,
sau tot tu îmi alegi
destinaţia finală?!
Îmi vreau lumina
şi zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorinţe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp şi spaţiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
şi mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţi-i neveste-mi că lumea e mai săracă cu fiecare poezie pe care nu am timp să o scriu!

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec şi-n faţa Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreţ mă cercetează,
Şi calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, ştii bine,
Tăria mea eşti Tu, puterea ce mă ţine.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ţi mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine eşti victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi şi-n veci de veci,
Din viaţa mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

24 Ianuarie 2018 - posibil moment zero

Îi vom uita pe-aceia ce-s puşi pe învrăjbit
Şi-om merge împreună în lumea bună, vasta,
Căci un român puternic demult nu ne-a unit
Cum ne-a unit Simona în dimineaţa asta!

madrigal de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pentru fiecare păcat pe care-l facem ar trebui să ducem în spate câte un bob de muştar, până la sfârşitul vieţii s-ar aduna o grămadă cât un munte de mare.

aforism de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii (22 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Dumnezeu

Doamne, nu vreau nimic să-ţi cer;
Totul e, oricum, efemer!
Şi doar Tu ştii ce merităm,
Cu ce-ncercări ne confruntăm;
Te rog doar, să m-ajuţi s-accept
Ce nu e bun, ce nu e drept!

Nu vreau, Doamne, nimic să-mi dai;
Dacă nu vrei, nu mă lua-n Rai!
Ajută-mă numai să lupt
Cu ce-i parşiv, cu ce-i corupt,
Toate câte mi-e dat să-nfrunt,
Aici, unde-i greu, pe Pământ.

Doamne, să nu crezi că cerşesc,
Cer numai dreptul să iubesc,
În rest, tot ce crezi că greşesc,
Sunt pregătit să ispăşesc!
Nu cer, fiindcă mi-ai dat mereu
Mai mult decât am cerut eu!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajută-mă, Doamne, să rămân ateu până în clipa când mă vei aşeza de-a dreapta Ta!

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este voia Ta

Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Şi mi-ai pus miere în şoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale

Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne

Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint

Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
Mă ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... şi de ce dor?

Eu nu sunt divin ca Tine,
Sunt doar om, un simplu trup,
Printre suflete străine
Care-l sfâşie şi-l rup

Am un singur scut... iubire,
Dar şi el pare firav,
E atâta învrăjbire...
Crede-mă Doamne... e grav!

Să mă ierţi, nu-mi plâng destinul,
Asta este voia Ta,
Ca eu să adun tot chinul
Şi să-ncerc a-l alina

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, pune semafoare!

Doamne, pune semafoare!
Viaţa asta-i încurcată,
Că de vreau să merg acasă,
Drumul merge la amantă.

Mă opresc la farmacie
Mă opresc să iau un hap,
Dar viagra mă îmbie
O cumpăr şi-mi fac de cap.

Când să plec, mai pleacă frate,
M-a ascuns în şifonier,
C-a venit bărbatu-acasă
Pentru un calorifer.

Am făcut pe dracu-n patru
Şi-am scăpat basma curată.
Doamne, pune semafoare!
Să ştiu când plec la amantă.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NUDISTĂ LA NĂMOL

Când fiinţa asta mare
Hotărăşte să se-ntindă,
Crăcănată, juri că pare
Marea Neagră în oglindă.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!