Salvare
Neverosimile tăceri
umplu spațiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene liniști
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spațiu
și a spațiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
și toate aste de peste ere
nu se mai știe câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existența.
poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre salvare, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre infinit sau poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.