Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
Acest univers bizar
Un mit arhiplin enigme
Nimicul era eterul
Eterul era eternul
Eternul era divinul
Cu energie infinită
Nesfârşit în devenire
Cu siguranţă reversibil.

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cuantic

Suntem enigme stranii
Şi noi ca şi universul
Materie plus spirit
Arhetipuri care ne animăm
Reciproc sau diferenţiat
Din aceeaşi materie ca gândul
Ca şi sentimentele ca şi emoţii le
Ca şi trăirile ca şi simţirile
Materie De natură variabilă
Care se tot divide
Şi se schimbă şi se primeneşte
Până se divulgă şi se relevă
Şi se transcrie marcă de marcă
Într-un spaţiu lapidar infim
În energie condensată
De aceea aşa zisa materie
Se poate controla
Prin forţa raţiuni
În mod deliberat
Doar de către cei cu vocaţie.

poezie de David Boia (11 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternului destin

Deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranţe, speranţe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

Mă bântuie-ntruna un dor levantin
şi parcă-mi aduce mereu între pleoape
deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.

Trec anii de-a valma şi tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deşertul şi oaza, eternul destin.

rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

Gândul e sportul suprem
Undeva în plan mental
În propriul lui sistem
Cu efect sentimental

Creator vrednic de vise
De planuri şi de reverii
Animator de premise
Pentru oameni şi copii

De natură ezoteric
Cu manifestări secrete
Dintr-un spaţiu feeric
Ne creează lumi discrete

Ne duce prin zări celeste
Cu eonul printre stele
Pe tărâmuri de poveste
În universuri paralele

Ne dă noi dimensiuni
Un fenomen fenomenal
Şi ne conferă viziuni
Într-un plan potenţial

Musafir fără tăgadă
Dintr-o lume inedită
Şi ispravnic de bravadă
Cu viteză infinită.

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Eternul
e sindrom
inexplicabil
ca şi infinitul
ele sunt
similare
între ele
se compară
numai cu
ele deşi
în unităţi
diferite
de măsură
noi nu
le putem
realiza
şi nici
înţelege
şi nici
măcar
imagina
fără alţi
termeni
de comparaţie
şi nici
în tandem
şi nicidecum.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem persistent

Viziunea-i trece de praguri
Depăşind bariere şi limite
Limbajul lui ofertă vitală
Valabil în cazuri multiple
Călător în timp şi spaţiu
Poem ce revelă eternul
Cu tendinţe expansioniste
Cu faţa luminată de voinţă
Până la instanţele supreme
Când poate deveni periplu
Actual în variantă veşnică
De durată oricât de infinită
Prin orizonturi cu extensii
Şi fraze cu sensuri infinite
Se duce mult peste veacuri
În tumultul mai multor ere
Pildă plastică pentru urmaşi
Simbol pentru cei ce vin
Trăind mai multe realităţi
Din secvenţe proverbiale
Cu aură energetică forte
După chipul autorului său
Cu sarcină simbolică forte
Escaladând starea de rutină
Şi asta în mod concomitent.

poezie de David Boia (7 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri

Iubirea ca o floare de colţ
îmi zâmbea enigmatică
mai tandră decât empatia
o imagine afectivă
de sus de pe bolta transparentă
prin care se vedea eternul
se desluşea infinitul
plus viitorul nepătruns
în stare să redea
fericire cosmopolită
convertită monumental
într-o extensie benefică
străjuită de îngeri
peste orizontul cunoaşterii.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit unui teorii care a fost acceptată, fiecare atom se diferenţiază printr-o mişcare de rotaţie continuă de eter, întocmai ca un vârtej într-un lac liniştit. Eterul, atunci când este pus în mişcare, devine materie. O dată ce mişcarea se opreşte, eterul revine la starea sa normală. Apare astfel extraordinara posibilitate ca omul să poată să facă materia să apară şi să dispară, cu condiţia să aibă instrumentele potrivite pentru a iniţia şi a opri aceste vârtejuri de eter. La comanda sa, aproape fără nici un efort, vechile lumi vor dispărea şi altele noi vor înflori.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de eternitate

Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existenţa terestră,
Urc în eter cu speranţa de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieţii
Doresc acces în viaţa veşnică,
Existenţe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spaţiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranţa în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porţilor
Spre intrarea in taina vieţii perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăişte în sine de faco
Dăinuind prin prezenţa marelui demiurg
Peste priceperea minţii umane de iure.

poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Document

Cineva s-a documentat
Şi a zis concludent
Cum că acest univers
E o carapace în extremis
Fără margini
Aparent potrivnic
La cheremul depărtărilor
De aceea oferă
O învoială statornică
Un spaţiu nelimitat
În speţă paradisiac
Fără de constrângeri
Cu extindere accelerată
Din care evadează evident
Numai cine poate
Ca parte emergentă
A unei contemplative
Înstrăinări în devenire
Peste limita vizibilităţii.

poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

Inspirat din poeme sacre
A venit un infinit aici
Deşi era dintotdeauna
Fără de restricţii impuse
Fără limite de nici un fel
Nu avea nici greţuri
E un fel de a spune
Aterizase de urgenţă
Din propriul lui sistem
În propria structură
Înaintea multor ere
Din iniţiativă concertată
Dinainte de timp şi vreme
Şi continuă să vină
În termeni ascendenţi
Şi continuă să treacă
Ca un factor de progre
Şi se divulgă permanent
Cu tentă personalizată
În tandem cu eternitatea
În asociere cu nemărginirea
Mesager clar interminabil
Ar creşte exponenţial
Dar nu mai are unde
Ar scădea infinitezimal
Dar nici asta nu-şi permite
Până atunci evoluează
În proporţii simptomatice
Cu veşnicia în sânge
Cu nemurirea în suflet
Şi persistenţă acutizată
Acum am o certitudine
Nu aştept de nici un fel
Să se termine nici să dispară.

poezie de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

În prezent
omenirea are energie
cât să făurească
mici sateliţi
în jurul planetei
dacă ar avea
mai multă energie
ar putea să facă
o planetă cu sateliţi
dacă ar avea
mai multă energie
ar putea să facă o stea
cu planete în jurul ei
în speţă
un nou sistem solar
dacă ar avea
şi mai multă energie
ar putea visa
la o galaxie
şi aşa mai departe
la o panoramă imensă
poate un univers
pentru viitor.

poezie de David Boia (4 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege-ţi nu minute, ci câteva secunde pe zi dacă tu consideri că nu ai timp, aşează-te pe un pat sau la volanul maşinii şi Oferă-ţi spaţiu şi lasă-te îmbrăţişat de existenţă. Priveşte fără să atingi nimic. Doar permite-ţi să fiinţezi. Atunci Infinitul îmbrăţişează Infinitul! Această delicioasă simplitate de A Fi este cea mai mare bucurie! Tu eşti acest simţ al prezenţei "EU SUNT" care sfinţeşte întreaga viaţă şi toată existenţa! Toată suferinţa acestei lumi preaslăveşte şi vine din minte. Dincolo de minte, eşti doar Tu Infinitul! Eşti doar la o secundă, fără timp sau la un gând distanţă, fără spaţiu de a te reîntoarce Acasă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

comprimat

Comprimat. Fabricat prin constrângere.

definiţie aforistică de David Boia (5 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie galantă

"Mult sentimentala nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "

Iar eu: "Cineva inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."

"Dumneavoastră, madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"

poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul gest al timpului

Ne naştem şi murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu şi normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mişcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit şi cei ce vin...

Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conştiinţă
Dorinţa vieţii, mit în noua fiinţă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte probabil să existe universuri paralele, dar şi mai posibil ca noi să fim în paralel cu propriul univers.

aforism de David Boia (8 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om e singularitate în univers.

citat din David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia e oarbă din proprie iniţiativă.

aforism de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

OZN

Dintre enigme aspre şi severe
Apare statura unui mister
Înveşmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.

Venit la noi de nu ştiu unde
Din cosmosul străin şi vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid

El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenţi peste ştachetă,
Când îndrăzneţi şi când timizi
Ca cei crescuţi în eprubetă

Călător în timp şi spaţiu,
Stăpân pe cosmos şi destine
Mânat de pofte şi nesaţiu,
E posesor de energii divine

Răsar din navă androizi
Deschid ferestre peste timp
Îndemânatici şi rapizi,
Parcă ar fi zeii din Olimp.

poezie de David Boia (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!