De ce...
Presimt că se apropie sfârșitul
Cu fiecare pas pe care-l fac,
Destinul crunt și-a pregătit cuțitul
Și-mi pare că e gata de atac.
As vrea sa scap, dar unde pot a merge,
Și cum să mă sforțez a-ntineri,
Când anii vieții, puși să mă alerge,
Mă caută în fiecare zi?
Mi-ai dat să gust din toate, cu nesațiu
Și-ntreb, smerit, preabunule Stăpân,
Când am în jur atâta timp și spațiu,
De ce n-aș încăpea să mai rămân
Să mai petrec și ierni și veri și toamne
La mare și la munte și la șes?...
Nu vreau să plec din lumea asta, Doamne,
De ce-i așa de greu de înțeles?
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.