Pentru E.C..

... stai Basarabie puţin
să-l pomenim
pe cel plecat să-şi are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ţi-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăţi
la fel ca el să le arăm
în alte vieţi...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri şi alee şi ruine
Toamna şi cu ea singurătatea
Îşi plătesc tributul cu suspine...

Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna şi cu ea desăvârşirea
Îşi plătesc tributele notorii...

Rog nesigur iarba de pe şesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna şi cu ea lăptoase ceţuri
Îşi plătesc tributul cu destine...

poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aliaj

azi mai nostalgic ca ieri
mai mellancolic, mai trist
sufletul ista de fier
râde că-s prea empirist

râde că-s prea optimist
azi mai nostalgic ca ieri
sufletul meu pesimist
dornic de faste plăceri

iar te hlizeşti în doi peri
suflet esit la mezat
azi mai făţarnic ca ieri
mai efemer structurat

azi mai nostalgic ca ieri
mai mellancolic, mai trist
sufletul meu -vistier
de aliaj intimist...

poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...

tu să ştii că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume

să mai ştii că ai noroc de soartă
că ţi-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica fiinţă care iartă...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popei Man

Popa Man e om cu cap,
Bere bea-n polobocel;
Doar nu-s capră, zice el,
Să mă mulţumesc c-un ţap.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aloe veră

ieri noapte am avut un vis cam straniu
şi se făcu-se parcă eu cădeam
în puţ adânc cu pietre de uraniu
şi cu aloe-n glastrele la geam

se mai făcu-se un prieten dus demult
în alte lumi, desigur că mai drepte
mă îmbia aşa cu sila să-l ascult
şi să cobor cu dânsul nişte trepte

se mai făcu-se că în depărtări
ba apărea ba dispărea o siluetă
o desluseam venind din nicăieri
cu mersu-i de vârtej în piruetă

să fi fost mama?!! sufletul ei drag
în visul ista trist spre dimineaţă?!!
să pot să desluşesc în chipul vag
izvorul care îmi dăduse viaţă...

se mai făcu, că silueta îmi şoptea
să mă întorc mai repede acasă
c-aice încă nu e lumea mea
chiar dacă lumii mele nu-i mai pasă

şi m-am trezit. Abea mijea de zi
sau poate că migea o nouă eră
din vis îmi aminteam doar hi, hi, hi
şi glastra de la geam cu-aloe veră..

poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta

... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută

singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă

dar uneori eşti disonanţă cognitivă
dar rareori eşti pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanţe, aici,
parcă totul e împietrit, ca şi cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îţi iau pulsul, temperatura,
îţi verifică saturaţia,
încă respiri,
încă eşti,
descoperi că ţi-a mai rămas
viaţă de dus,
şi-ţi pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
şi să colind aceiaşi lume
pe-aceleaşi drumuri

şi să-mi aducă vântul mângâiere
şi ploaia - uşurare
şi timpul, iar morman de ere
şi cerul - soare...

poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eminescu...

. vine-un alai întreg de somităti

să scuipe idealuri

să tulbure singurătăţi

de nemişcate valuri

vine alaiul disolut

crispând a zâmbet ura

sfidând Românul Absolut

esenţa noastră, Pura

ţin cuvântări a câtă oară

şi bat şi bat şi bat mătănii

mai bat şi joc subtil de Ţară

de Neam

de Naţiune

Genii...

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amarul...

din ce-am vrut ieri azi nu mai vreau
nici un cuvânt mai mult să-mi spui
la cât amar s-a scurs pe şleau
la cât în calea nimănui...

oricât nu pare de ciudat
oricât n-ar fi de necrezut
eu ştiu că -n urmă am lăsat
mai mult decât aşi fi putut

pogoară peste mine har
cu anii furişaţi tiptil
amar mai toarnă în pahar
mai trist, mai rece, mai subtil...

poezie de Iurie Osoianu (18 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşeam şi eu
în antic metru

le-am dat bineţe fără plecăciuni
fără mătănii
simţind în ei şi oameni buni
şi răi şi genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet şi senin
şi lin ce zboară
şi Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung şi lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
şi-n alte sate

de rând cu toţi în ţintirim
Va frânge pâine
cu vin Va sta să-i pomenim
pe duşi de bine...

trecea prin lume Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşea mereu
cuantic metru...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost şi nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai iubit
şi că nu mai iubeşti şi nici n-ai remuşcări
ori cu clipele tale de om fericit
veşnicia-şi croieşte prin mine cărări
niciodată să nu-ţi pară rău c-ai plecat
când întreaga fiinţă-ţi striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ţi pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nimic pe lumea asta ostenită
Şi încadrată-n numai ştiu ce entitate
Nu-i mai de preţ decât poteca troienită
Pe care îmi străbat singurătatea...

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... am două vieţi
în prima m-a născut
măicuţa mea cu chip de dulce înger
a doua viaţă din senin a apărut
atunce când am înţeles
că am numai o viaţă
şi sunt singur...

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sfârşitul întâlnirii noastre nu-i aici
ci undeva în alte lumi, cu vise
de întuneric presărat cu licurici
şi ierburi dormitând în manuscrise

iar noi, turnaţi în alte forme, poate
vom mai cutreera din când în când abise
ba recitind din floricelele uscate
ba licărind cu veşnicii în vise...

poezie de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!