* * *
luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanțe, aici,
parcă totul e împietrit, ca și cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îți iau pulsul, temperatura,
îți verifică saturația,
încă respiri,
încă ești,
descoperi că ți-a mai rămas
viață de dus,
și-ți pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Florica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.