* * *

... şi când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
şi să colind aceiaşi lume
pe-aceleaşi drumuri

şi să-mi aducă vântul mângâiere
şi ploaia - uşurare
şi timpul, iar morman de ere
şi cerul - soare...

poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te iubeşte şi te va ajuta să treci peste toate, iar atunci când timpul îţi va cicatriza rănile sufletului şi când inima ta va recăpăta iar forţă, îţi va trimite o altă iubire, alţi prieteni, alte şanse, alte drumuri, alte bucurii, alte mângâieri, alte vise...

citat din Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămaşilor...

să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament?!
ce fir de iarbă, ce creangă ruptă, ce colb pe drumuri
ce triste ploi
aştepţi să fiarbă, chemând la luptă, cu mori de fumuri
mocnind în noi?!
că n-ai speranţă, că n-ai răbdare, că n-ai crezare
că nu mai poţi
ce ambianţă cu fund de mare şi chip de soare
te ţin pe loc?!
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament
să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent?!

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sfârşitul întâlnirii noastre nu-i aici
ci undeva în alte lumi, cu vise
de întuneric presărat cu licurici
şi ierburi dormitând în manuscrise

iar noi, turnaţi în alte forme, poate
vom mai cutreera din când în când abise
ba recitind din floricelele uscate
ba licărind cu veşnicii în vise...

poezie de Iurie Osoianu (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar putea spune că aceiaşi oameni renasc din vreme în vreme sub alte trăsături.

Lesage în Diavolul şchiop
Adăugat de Marina Ciolpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

când n-am putut să te mai ţin
în braţele de viaţă frânte
eu din suflarea ta ferbinte
am stors o clipă de venin

am diluat-o cu o floare
şi cu pastile somnifere
şi-n suflet scoasă la vedere
nu clipă apăru-i ci soare...

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind aiurea

deschide uşile, iubito, la casă, suflet, univers
că vin din terra incognita şi uit fărâmele de vers
cu care voi să pun la cale un atentat la armonia
în care am fugit la vale să-mi urc pe dealuri nebunia
deschide măcar geamul dragă, să mă auzi şi tu mai bine
cum mulg o umbră de baladă din echivocuri selestine
cu aspru păr din cozi de cai şi cozi molatece de epe
te rog, iubito, smulge scai din ochii mei ca nişte cepe
închide porţile, iubito, căci am uitat puţin colinda
hai lasă, lasă, lasă sita, dezleagă-ţi de la ochi oglinda
că eu mă duc la alte fete să le colind în lung şi lat
şi care-s naibii de discrete chiar dacă asta e păcat
oricum e anul nou la noapte şi vreau să mai aprind o stea
muşcând cu saţ din mere coapte şi scăpărând scântei din ea...

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce tristă disonanţă se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranţă un gol paliativ
aceiaşi disonanţă mai ţine să-ţi redea
o ultima restanţă din nemurirea mea

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mucul

ce soare zgârâie-n fereastră
în fapt de seară
şi tril de pasăre măiastră
cu ruptă gheară

ce lună trist pe cer se zbate
în miez de noapte
căzută când adânc pe spate
când lin pe şoapte

şi ce melancolie oarbă
pe muc de ceară
palpită ba să mă mai soarbă
ba iar să doară?!

poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vântului

Îmi şopteşte vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu paşi mărunţi
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculţă şi fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireşii inforiţi
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara şi simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
şi doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din ţara mea.

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... mai stau să sorb a câtă oară poemul Tău sculptat în stâncă
cu buchii moi precum e ceara prelinsă pe fâşii de râncă
ce -au rupt din trupul Tău odată mai totul ce nu pot eu duce
lăsându-mi numai lut de fată şi hanul trist de la răscruce...

catren de Iurie Osoianu (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giordano Bruno cântă balada permanenţei

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fete, alte sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceiaşi.
E acelaşi unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi - alţii sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
ce-nfierbântă roua, vânt.
Sa îndure moartea-n vară
alte spice sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
inima prin lumi bătând.
Să îngâne-n vreme rugul
alte-amurguri sunt la rând.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... când am venit pe lume
totul îmi părea real
şi sânul mamei
şi lăpticul ei oval
azi nu-i mai mult
mămica pe pământ
azi viu mă culc
mă voi trezi frâmânt...
azi cerul nu mai este albăstriu
în ochii mei ci numai cenuşiu
de când şi taica-n simplitate de sicriu
s-a dus pe drum pe care nu se merge viu...
când am venit pe lume
timpul îmi părea un val
s-în braţul maicii lumea
valea cea din deal
azi tot mai des mă vreau
unde de-o viaţă sunt trimis
să stau la cald
acolo in... abis...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

cuvântul meu răscoleşte liniştea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristeţea serii
încărcate de tăcere şi multă, multă durere
plec, păşesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniştea cade în noapte printre şoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în faţă, uşa timpului oprită

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc în copilărie

Mă-ntorc în copilărie mai des decât aş vrea,
Pe drumuri prăfuite mă prind iar de o stea...
Alerg fără de ţintă pe străzi necunoscute,
Prin alte primăveri şi alte ierni pierdute.

Mă-ntâmpină salcâmii cu ale lor cutume,
Cu flori ce-mi cad pe umeri, zburdalnic şi nebune,
Nu sunt aceleaşi flori, dar parcă m-ar cunoaşte
Şi simt cum sub salcâm o altă zi se naşte...

Pe drumul care duce spre firul mic de apă,
Simt paşii cum îmi zboară cu amintiri în talpă,
Iar când ating cu mâna apusul blând de soare,
Îmi pare că sunt veşnic în muta înserare...

Parfumuri mă-nconjoară venind din alte timpuri,
Îmi mângâie mirosul, se pierd în anotimpuri,
Iar când tarziu, în noapte, mă-mpiedic printre crengi,
Simt cum mă leagă timpul şi-aştept să mă dezlegi...

poezie de Marilena Ion Cristea din O barcă de salvare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebăgare de seamă

Doamne, mi-ai dat atâtea lucruri:
Viaţă, viaţă din belşug
Aer, să respir o mie de vieţi
Apă, să beau câtă vreau
Lumină, ocean care mă inundă
Păsări, voioase dimineaţa, grele seara
Îmgreuiate de cântec, de zbor.
Copaci şi frunze fără număr
Să-mi facă umbră câtă vreau
Animale de tot felul,
Pământ să m-alerge
Drumuri nesfârşite, pe care
Să merg până la capăt
Şi multe alte lucruri, pe care
N-am timp să le spun.
Ho, Doamne, mai ho!
Că n-am timp să mă bucur
De toate
Şi-ţi rămâne creaţia
Nebăgată-n seamă.
Şi omul, cerându-ţi mereu altceva,
Nebăgat în seamă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu... doi şi trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi şi trei
De când te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi şi trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi şi trei
De când te-ai înălţat
Cum se-nalţă orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
Şi de lume şi de vreme şi
De soarte...

poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eminescu...

. vine-un alai întreg de somităti

să scuipe idealuri

să tulbure singurătăţi

de nemişcate valuri

vine alaiul disolut

crispând a zâmbet ura

sfidând Românul Absolut

esenţa noastră, Pura

ţin cuvântări a câtă oară

şi bat şi bat şi bat mătănii

mai bat şi joc subtil de Ţară

de Neam

de Naţiune

Genii...

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!