Colţii câinelui au slobozit repede mâna înmănuşată. O lovitură – şi câinele a sărit în lături, pentru ca o clipă mai târziu să pună stăpânire pe piciorul străinului. S-a auzit cum pârâie stofa pantalonului. În momentul acela însă, câinele a simţit şfichiueala biciului şi s-a retras sub căruţă, chelălăind descurajat. Totul se petrecuse cu iuţeala fulgerului. Nimeni nu scotea o vorbă limpede, toată lumea ţipa. Străinul se uită iute la mănuşa sfâşiată şi la pantalonul rupt, făcu un gest ca şi cum s-ar fi aplecat să-şi examineze piciorul, se răsuci pe călcâie, urcă treptele în fugă şi intră în han. Paşii săi răsunară de-a lungul coridorului, apoi pe treptele fără covor care duceau spre odaia lui.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din clipa în care-l zărise pe străinul cel ciudat, câinele îşi zbârlise părul şi începuse să urle ca turbat. Când necunoscutul coborî în goană treptele, câinele făcu un salt şi se repezi să-l apuce de mână.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar James se mulţumi să râdă; o lăsă pe mama sa să îl pupe, îl îmbrăţişă repede pe tatăl său, apoi sări în trenul care se umplea cât vedeai cu ochii. Le făcu semn cu mâna şi apoi o luă la fugă de-a lungul coridorului, căutându-şi prietenii.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Storul fusese coborât şi odaia era cufundată în umbră. O clipă, hangiul avu în faţa ochilor o privelişte tare ciudată; ceva care semăna cu un braţ ciung se mişca în direcţia lui, iar pe un fond alb, cam la înălţimea capului, apăreau trei pete imense, fără formă precisă. În aceeaşi clipă însă, o lovitură zdravănă în piept îl azvârli afară, uşa îi fu trântită în nas, iar cheia se răsuci în broască. Totul se petrecuse cu atâta iuţeală, încât omul nu avusese vreme să privească mai cu luare-aminte. Doar unduirea unor forme nedesluşite, un brânci, o izbitură – atât. Acum stătea în micul coidor întunecos şi-şi spărgea capul să-nţeleagă ce putea să însemne arătarea aceea bizară.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotoşmănat cu pălărie, palton, mănuşi şi şal la gât, ciudatul călător apăru deodată în uşă, nerăbdător să-şi vadă bagajele. Tot pregătindu-se să ajute la căratul bagajelor, hangiul se cam întinsese la vorbă. Străinul ieşi în capul scării, fără să observe câinele care adulmeca picioarele hangiului cu un aer plin de încântare.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău
legată cu o eşarfă roşie la ochi piciorul meu
de iederă se caţără pe piciorul tău
înot prin aer cu umerii înfloriţi în primăvară
cristalul swarowski se mişcă pe piept şi măsoară cusătura inimii
o cutie plină cu funda ruptă
stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape
părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgeţile
piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braţ tăiat
cristalul swarowski mă loveşte în frunte
femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires
mâna mea se retrage de pe şira spinării
mâna ta se retrage până la marginea pieptului
părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă
piciorul meu de iederă se ridică în aer şi cade
piciorul tău aşteaptă şi îmi opreşte căderea.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situaţia era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută şi mereu constantă, nu ridica probleme celor aflaţi pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieţi, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În aşteptarea "inspectorilor", îşi revăzură nava, aşa cum le indicase directorul, deşi, ştiind că totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuşi, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînţeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic şi că totul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuşi, nu doreau să aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenţia să se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-l pe Rufus

Îmi plimbam câinele
S-a oprit să-i adulmece
Cutia poştală vecinei mele
Care părea cam stânjenită
Văzându-i nasul acolo
Aşa că mi-a zâmbit şi-a plutit graţioasă
Spre protecţia oferită de casa ei
De unde
A sunat la poliţie
Reclamând abuzul la care a fost supusă
De câinele meu când şi-a ridicat piciorul
Expunându-şi podoapele
Fără niciun fel de consideraţie faţă de persoana dumneaei

Iar acum chiar nu ştiu cum să închei povestea asta...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kramer: Apoi toată lumea ţipa, pentru că şoferul leşinase în toată agitaţia... nu mai conducea nimeni autobuzul! Aşa că, îl iau de guler, îl scot de pe scaun, trec la volan şi acum eu conduc autobuzul.
George: Eşti Batman.
Kramer: Da. Da, sunt Batman. Apoi banditul vine şi începe să mă sugrume! Deci îl ţin deoparte cu o mână şi cu cealaltă conduc autobuzul, înţelegi? Apoi am reuşit să deschid uşa, şi l-am trântit afară cu piciorul, ştii tu, la următoarea staţie.
Jerry: Te opreai la fiecare staţie?
Kramer: Păi, oamenii tot trăgeau de clopoţel!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian porni spre navă, urcă treptele, iar înainte de a intra pe puntea principală, se opri şovăielnic. Încercă să-şi mai aranjeze puţin ţinuta, dacă mai putea fi aranjat ceva în ţinuta lui. Intră totuşi, pentru că nu avea încotro. De cum se deschise trapa, privirile colegilor săi se îndreptară brusc spre el. Surprinşi, îl cercetară cu atenţie. Bineînţeles că-şi dăduseră seama că era vorba despre el. Primul care comentă amuzat pe seama aspectului său se dovedi a fi Alex, apoi continuă chiar Nis.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

La margine
De drum si sat
In cimitirul
Vechi.. uitat..
Străinul intră
Aplecat de ani!
La care cruce
A-ngenuncheat?
Si care dor
L-a indemnat
Sa vină-n sat?
Părea o umbră
De demult...
Nimeni
Nu l-a recunoscut
Dar intrebat
Străinul a spus
_nu sunt străin
Nu am fost dus
In fiecare zi in zori
Cu gândul...
Eu am fost la voi!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

la margine de drum şi sat
în cimitirul vechi uitat
străinul intră aplecat
de ani...
la care cruce a-ngenunchiat?
şi care dor l-a îndemnat
să vină-n sat?
părea o umbră de demult
nimeni nu l-a recunoscut
dar întrebat
străinul a spus
- nu sunt străin... nu am fost dus
în fiecare zi în zori
cu gândul eu am fost la voi!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

La margine
De drum si sat
In cimitirul vechi uitat
Străinul intră aplecat
De ani
La care cruce
A ingenuncheat.?
Si care dor l-a indemnat
Să vină-n sat?
Părea o umbra de demult
Nimeni
Nu l-a recunoscut
Dar intrebat
Străinul a spus
-Nu sunt străin
Doar am fost dus
In fiecare zi in zori
Cu gândul
Eu am fost la voi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori străinul se scula devreme şi muncea fără răgaz. Alteori însă se trezea târziu, se plimba ore întregi în lung şi-n lat prin odaie, frământându-se fără încetare, apoi se apuca să fumeze sau adormea în fotoliul de lângă sobă. Nu avea nici un fel de legătură cu lumea din afară. Felul lui de a se purta continua să fie inegal; comportarea lui era veşnic aceea a unui om întărâtat la culme de cineva; în vreo două rânduri îl auziră trântind, rupând, izbind sau sfărâmându-şi lucrurile, în prada unor accese de furie turbată. Obiceiul de a vorbi de unul singur, cu voce joasă, punea din ce în ce mai mult stăpânire pe el.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat care şi-a fracturat piciorul alunecând pe gheaţă

- Ştii, unchiul tău acela chel,
Care-i poet şi magistrat,
Şi-a rupt piciorul. - "Ce păcat!...
Păcat că nu scria cu el."

epigramă de Mircea Pavelescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează.

Dan Puric în Cine suntem
Adăugat de Cătălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele s-a dus la măcelar să ia un os şi şi-a lăsat acolo piciorul.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu soldatul câinelui

.. pe Strada Independenţei,
soldatul câinelui – în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
– ce hram mai porţi, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?

– am rămas singuri, poetule, eu şi câinele,
şi ni-i frică, ni-i frică!

– să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, şi mi-a răspuns:
– ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?

... atunci, mi-a sărit muştarul şi i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să ştii,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!

– te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ţi-am făcut eu, poetule?

– sunt singur soldat şi mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele... este prietenul omului. Însă de ce oare? Pentru că...​ Câinele nu judecă lucruri, aspecte sau oameni. Pentru el, iubirea este​ infinită şi necondiţionată. Fără întrebări, fără a analiza. Doar iubeşte!​ Un câine ştie să zâmbească!​ Zâmbeşte. Zâmbeşte. Şi iar zâmbeşte. Ca om fiind, ajungi să te molipseşti. Zâmbeşti şi tu, dragă omule. Ajungi să te bucuri şi tu lângă câinele zâmbitor..​ Omul a uitat, câinele îţi reaminteşte...​ Să zâmbeşti. ​Ca bebeluş fiind, ai zâmbit. Aşa de mult încât reuşeai să bucuri sufletele oamenilor "mari". Pentru că "adulţii" au uitat să zâmbească, e nevoie ca o fiinţă nouă, cum este bebeluşul, copilul sau câinele, să îi reamintească de ce suntem în această viaţă.. SĂ ZÂMBIM. Cu faţa, însă şi cu sufletul!

George Aurelian Stochiţoiu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ultimei întâlniri

Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, îngheţat,
Mănuşa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.

Că sui un munte, îmi păruse,
Şi treptele erau doar trei...
"Hai, mori cu mine!" toamna-mi spune
Ţinându-mi calea sub un tei.

"Ursitele mi-au fost haine,
Şi mă-nşelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Şi pe mine!
Cu tine-odată voi muri".

Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casă de cândva -
Gălbuie şi nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captatio benevolentiae

Torc piciorul aerului
O clipă am uitat unde sunt
Din pleoape două rădăcini îmi fac cu ochiul
Şi eu mă uit la ele nebun
Pătura asta din faţa mea, verzuie,
Nu mă lasă să îmbrăţişez blocul din faţă
E o fata morgana tâmpită
Şi inoportună
Câinele şi-a pus o crizantemă pe dinţi
Apusul luceşte tăios
Dumnezeu a făcut celulită
De la atâta rugăciune cu noapte
E târziu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!