Plimbându-l pe Rufus
Îmi plimbam câinele
S-a oprit să-i adulmece
Cutia poștală vecinei mele
Care părea cam stânjenită
Văzându-i nasul acolo
Așa că mi-a zâmbit și-a plutit grațioasă
Spre protecția oferită de casa ei
De unde
A sunat la poliție
Reclamând abuzul la care a fost supusă
De câinele meu când și-a ridicat piciorul
Expunându-și podoapele
Fără niciun fel de considerație față de persoana dumneaei
Iar acum chiar nu știu cum să închei povestea asta...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.