Cântecul ultimei întâlniri
Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, înghețat,
Mănușa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.
Că sui un munte, îmi păruse,
Și treptele erau doar trei...
"Hai, mori cu mine!" toamna-mi spune
Ținându-mi calea sub un tei.
"Ursitele mi-au fost haine,
Și mă-nșelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Și pe mine!
Cu tine-odată voi muri".
Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casă de cândva -
Gălbuie și nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.