Captatio benevolentiae

Torc piciorul aerului
O clipă am uitat unde sunt
Din pleoape două rădăcini îmi fac cu ochiul
Şi eu mă uit la ele nebun
Pătura asta din faţa mea, verzuie,
Nu mă lasă să îmbrăţişez blocul din faţă
E o fata morgana tâmpită
Şi inoportună
Câinele şi-a pus o crizantemă pe dinţi
Apusul luceşte tăios
Dumnezeu a făcut celulită
De la atâta rugăciune cu noapte
E târziu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torsul

torc o frunză..
nu de alta dar îmi e că se usucă
şi tace
torc un ochi..
nu de alta dar după frunză se-ntoarce
fir subţire de iarbă tras din fus de lut de oală
dat prin jocul de copil după gâtul curţii
şcoală
torc un vişin arămiu şi îi scutur scări în plete
torc flăcăii ce pe dealuri torc în buza unei fete
torc de pe pereţi în furci grâul galben ce dă tihnă
torc
şi-n beci îmi torc în vin
tată... mamă şi odihnă...
torc
şi parcă-n tors mă storc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leziuni

Acum e bine.
Între dinţi lumina târâie soarele în cuib.
Eu sunt tot aici.
Mi-au crescut crengi din foarfeca cu care le voi tăia.
De data asta nu o să mă mai doară.
Pastilele bolnavilor, în pahare, spitale coboară.
E numai un pas.
Din deget, un compas trasează cerul păsării sudate de ciocul ei.
E numai un pas.
Faţa mi-a luat o întorsătură neaşteptată.
În curând va fi gata.
I-am făcut unui ochi de geam o pleoapă cu ştergare
Aducătoare de sticlă
Pe metereze râd corbii
În aşteptare.
E numai un pas.
Blocul urmează să se-arunce din mine
De pe etajeră.
Miroase a faşă sterilă.
Pământul şi-a lăsa barbă cu miros de huilă.
Astăzi toate inciziile au o precizie surprinzătoare.
Dumnezeule! Într-o ureche, bărbatul din mine mă place
Iar în cealaltă ureche o femeie mă doare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbându-l pe Rufus

Îmi plimbam câinele
S-a oprit să-i adulmece
Cutia poştală vecinei mele
Care părea cam stânjenită
Văzându-i nasul acolo
Aşa că mi-a zâmbit şi-a plutit graţioasă
Spre protecţia oferită de casa ei
De unde
A sunat la poliţie
Reclamând abuzul la care a fost supusă
De câinele meu când şi-a ridicat piciorul
Expunându-şi podoapele
Fără niciun fel de consideraţie faţă de persoana dumneaei

Iar acum chiar nu ştiu cum să închei povestea asta...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birtania

Se pune câinele la stânga porţii
iar la dreapta ei se pune lătratul.
Din ambele mâini îţi aprinzi o ţigară.
Se aude graurul de fum.
Nimic... zici cu totul!
Cauţi cârarea în buzunarul de la piept
şi găseşti apusul
zilei de ieri! Trânteşti gura!
Ziarul vine după tine
în două litere cu majuscula ruptă.
Muştele intră în coasă!
Noaptea mângăiată pe stele
greu se lasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 16

Eu cred că lângă un copac
şi ochiul face rădăcini.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ta rugăciune e ultima rugăciune a Lui Dumnezeu!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia franceză

În faţa oglinzii aveam un pantofar cu două sertare.
În cel din stânga... sincer nu mai ştiu ce era
dar ştiu că în cel din dreapta tata îşi ţinea
trusa de scule.
Aşa că într-o zi cu cleşte
am ajuns cu o cheie franceză
să bat un cui
în vecina de la blocul alăturat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deces

Lângă linia ferată zăceau şase jumătăţi de cai morţi
Eu îmi trăgeam dealul în ochiul gării să o rujez cu păcură
Pentru oamenii sfârtecaţi de tren
De la spital nu a venit nimeni.
Eu aşezăm mine în mamă să detoneze taţi.
În seara aceea macazul a rămas neîntors.
Câinele îşi gâtuia lătratul cu măseaua gardului.
Sălciile erau deja pline de mâţişori
Şi apusul era auriu.
Dintre coastele sângelui
Linia se târa şi eu eram viu.
Legiştii stăteau la ocazie, dar era foarte târziu.
"Nu putem să venim până nu se constată decesul "

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantier în lucru

Cine-ar fi crezut că în mijlocul pământului
o macara în spirală
a ridicat
înfurnicatele rădăcini copacilor?
Cine-ar fi bănuit că în mijlocul pumnului
din oase subţiri
omul şi-a construit schelele nebuniei
apoi cu palma întinsă
şi-a cerşit ochii de la pleoape
şi inima de la piept
şi mormântul de la muncitorul
de pe acea macara în spirală...
Cine?
Spune tu înfurnicatule!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-acasă

Sunt acasă!
Graurii mi-au adus sperietori şi urme de cizme
în picioarele descălţaţilor.
Sunt acasă...
Pisica linge cactusul stropit cu apa
în care mama a spălat peştele.
Sunt acasă!
Cireşele dansează pe masă.
Tata şi-a făcut bagajul cu un an într-o secundă.
Mama şi-a pus pe geam
ochiul din care porumbeii nici nu mai vor să se-ascundă.
Sunt acasă!
Şi iarba mă aşteaptă îmbrăcată în coasă
şi în mireasă
să-i zic
şi să tac
Da!
Sunt acasă!
Să te tai sau până mai vin din casă-n-casă
că te văd să mă prefac?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsuri migdalate

Am uitat de mult cum araţi,
ultima oară-nu-mi mai amintesc când şi de ce-
te-am aşezat pe tine, iubire
în camera amintirilor roz,
mi-ai zâmbit....
peste noapte surâsuri migdalate
ţi-au atârnat o clipă de pleoape.
Credeam c-ai să m-aştepţi să revin,
să te iau de mână şi să renastem departe.
Acum... e târziu... prea târziu,
camera roz e pustie... tu nu eşti.
Am deschis alte uşi, alte fereşti,
tu nu eşti...
În camera albă
ninge cu flori de cais
peste amintirile mele moarte demult...
tu nu eşti.
În camera verde e linişte...
încolteste o noua amintire,
am zăbovit o clipă
să o aud crescând...
Dar nu e a ta,
tu nu mai eşti,
îmi mai amintesc doar în noapte
surâsurile migdalate
ce-ţi atârnau tăcute de pleoape.

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Botoşani sunt grădini de vară
unde stelele cântă la pelini
iar străzile te poartă-odinioară
prin frunze şi copaci şi rădăcini..

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata morgana

Gata, am intrat în U. E.
Toată lumea o să vadă
PIB-ul noastru cum mai "suie",
Câinii cu colaci în coadă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Fata Morgana este eşecul deşertului din noi.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

De-a dura-i oraşul. Eu sunt în ochiul tău acasă.
Mă izbesc cu liniştea deasă de perdea
când treci prin faţa mea în doliu
de mireasă în rochie de stea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud izvoarele cum torc iubitele pe buza ta iubito păcat să nu le storc!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri
când m-ai cunoscut eram lebădă şi crin galben, greiere şi păpădie aurie, piţigoi şi lalea cu praf de soare
emanam lumină prin toţi porii
ca tu să mă recunoşti
cât timp m-ai iubit
inventam în fiece clipă câte un petec de rai pentru noi
eram atât de fericită încât simţeam că-mi creşti sub piele
când m-ai rănit
toate lacrimile omenirii îmi intrau pe sub pleoape
ca plânsul să mi-l inunde...
sub marele diluviu
am uitat cine sunt
sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talia suplă a clepsidrei

surprinzi perfecţiunea iernii prin
talia suplă a unei clepsidre?
curg oasele albe măcinate de vreme
în partea cealaltă a lumii,
şi roata asta mare de foc
pe care trosnesc toate păcatele
oamenilor
se învârte
în inversul acelor de ceasornic,

nu mi-e frică de viscolul morbid,
mi-e frică să nu pot ajunge acasă
să-mi îmbrăţişez
pragul şi copacul şi câinele,
mereu parcă ajung prea târziu
la tot ce îmi este mai drag,

mă uit la pereţii de zăpadă
ca la zidurile mânăstirii,
sunt o sumedenie de sfinţi înşiraţi
cuminţi, cu ochii goi,
nu-i văd pe mama şi pe tata
printre ei,

cred că
se ţin de mână undeva, pe braţele unei cruci
de Bobotează,

afară ninge cu atâta amărăciune,
încât aproape că aud oamenii scrâşnindu-şi
sfârşitul
între dinţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!