Originea acestui popor se află în nenumărate izvoare curate care au coborât din negurile istoriei susurându-şi poveştile de o neasemuită frumuseţe. Aceste izvoare s-au adunat în prezent într-un râu maiestuos care îşi croieşte spre nemurire un curs care este drept uneori sau răsucit în dureroase meandre alteori.

Paul Carpen în revista "Vitralii – Lumini şi umbre"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngânată de izvoare

Îngânată de izvoare
Noaptea-n tihnă aşternuse
Val de brumă şi splendoare
Şi cu ea mintea mea duse
'ncetişor...

De peste nori se-nalţă uşor
Lumina blândei lune
Ce nezărind al său odor
Începe să mă curme
De-al tău dor...

Briza îmi răsfaţă aleanul
Căci doar ea ştie cât doare
Să fiu dependent de calmul
Ce-l năştea a ta suflare
'cel fior...

Îmi şopteşte răbdătoare
C-o să mi te-arate iară;
Drum croieşte spre izvoare
Cucuvea, blândă fecioară,
Somn uşor...

poezie de Silviu Obreja (ianuarie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îţi beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinţilor tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăţ
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îţi cânt dorul la frunze
şi învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absenţele
sapă în sânge tranşee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veşmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tainele filocaliei

pătrund adânc în tainele filocaliei
dar ce multă lumină se află în oameni
dă versatil contur şi graţie melancoliei
în trup e un atom care bea flucşii lumeni.

dar ce multă dragoste se află în sfinţi
izvoare de compasiune care sapă-n stâci
se scurg spre veşnicie ca veghea de părinţi
veacul se învârtoşează prin gânduri adânci.

centrul naturii se expansionează-n individ
unde poposeşte uneori şi bunul Dumnezeu
nu-mi las iubirea să se scurgă în vid
o transpun lumină ca un arhiereu.

eternitatea vieţii în versuri o divid
cu învăţături divine trece timpul meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nu ştiu,
Ce a vrut să spună
Acel cineva,
Ştiu, că încerca
Să aleagă
Un cuvânt potrivit,
Pornit spre mine,
Ca niciodată,
În avans zăpăcit.
Inima în el fremăta
Chibzuit,
Fixând ochii
Spre un infinit,
Spre o zare,
Prea poate,
Un răspuns căuta,
O şoaptă
Pe fruntea de brume
Senină,
Curată...
Era cuvântul rodit,
Nerostit,
Nescris,
Care dorea
Să nu cadă
Într-un fraged abis,
Într-o nepăsare
Ciudată,
Uitată!..

Îi mulţumesc,
Pentru prezenţa
În care
Lăsatu-i-a pe toţi
Drept ochi
De izvoare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au vărsat lacrimile

S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate,
Peste-a copilăriei mele grădină - divină,
Peste tinereţea mea avântată, necugetată,
Peste bărbăteasca vârstă-a plăcerii, căderii:
S-au vărsat lacrimile mele curate, nenumărate...

poezie celebră de Adam Mickiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam foarte bine că putea fi o iluzie, o proiecţie. Dar pasiunea care te mistuie, atunci când te îndrăgosteşti de o iluzie, este la fel de frumoasă, ca şi în cazul unei iubiri adevărate. Nici de data aceasta nu ştiam ce va fi. Hotărâsem să mă bucur de toate aceste emoţii, fără să îmi pun prea multe întrebări. Îmi era dor de ele. Îmi era dor de o poveste de iubire. Uneori ştim, alteori nu ştim să deosebim fiorii dragostei adevărate de pasiunea iluzorie. Uneori durează, alteori, nu. Şi nu întotdeauna, cea care durează puţin nu este dragoste adevărată.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În după-amiaza lui 19 octombrie 1899, m-am urcat într-un cireş înalt şi, înarmat cu un fierăstrău pe care încă îl mai am, şi cu o secure, am început să tai crengile moarte din cireş. Era una dintre după-amiezile acele tăcute, pline de culoare de o frumuseţe pură pe care noi o avem în octombrie, în New England, şi în timp ce mă uitam în est spre câmpuri, mi-am imaginat ce minunat ar fi să fac un dispozitiv care ar avea chiar şi posibilitatea de a zbura pe Marte. Am fost un puşti diferit când am coborât din acel copac, pentru că atunci când am coborât, existenţa părea în sfârşit să aibă un scop.

citat clasic din Robert H. Goddard
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propria sa opinie, pe care nu o spune, este că originea vorbirii se află în cântec şi originea cântecului în necesitatea de a umple cu sunet sufletul omenesc prea mare şi destul de gol.

citat din J.M. Coetzee
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii că există ceva de nepătruns pentru noi, care se manifestă ca o înţelepciune supremă şi ca o frumuseţe neasemuită, pe care mijloacele noastre modeste le pot percepe numai în cele mai primitive forme – această cunoaştere, acest sentiment se află în centrul adevăratei religiozităţi. În acest sens, dar numai în acest sens, aparţin categoriei oamenilor profund religioşi.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare verzi

îmi apăreai într-un nor,
aveai ochii duşi
şi trup de dragon alb,
trecător,
îmi apărea chipul tău şi în tresărirea
raiului de april,
într-un timid,
neînroşit amurg,
cu flori de zarzăre răsărind
ca mieii într-o livadă
de sfinţi,
te auzeam în piatra unor fântâni
clipocind,
cum mă chemai în adâncuri reci
de izvoare
verzi şi neîncepute.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul parfumurilor

Cine ar fi putut modela această minunăţie?
Muntele deschide poarta spre peştera largă şi goală.
Budişti evlavioşi se nevoiesc să pătrundă înăuntru,
alţii o scrutează necontenit.

Stropii, picurând, formează un pârâiaş,
iar pescarii de pe jonci îşi apleacă frunţile.
Oamenii de la oraş se bulucesc şi ei
spre aceste păduri, spre aceste izvoare.

Ingenios, într-adevăr, Bătrânul din Ceruri!

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e legat cu fir subţire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăieşte. La ceasul despărţirii, aceste legături încep să se întindă, să scoată sunete dureroase ca strunele viorii care pleznesc: despărţirea, ruperea acestor corzi din inimile fiecăruia iscă o durere ascuţită, deosebită. Ce dreptate a avut poetul care a scris acest lucru!

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ne-a dovedit că această cale a iubirii este grea, pentru unii este mai uşor a urî decât a iubi. Izvorul iubirii este Dumnezeu, aşadar să mergem tot mai des la acest izvor să ne umplem inima de iubire şi s-o împărtăşim şi semenilor noştri. În lume este un singur izvor din care curge adevărata iubire, restul toate sunt izvoare otrăvite. Nu alergaţi la alte izvoare, căci, bând din ele, veţi muri.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuriile sunt daruri ale destinului care îşi dovedesc valoarea în prezent. Suferinţele, în schimb, sunt izvoare ale cunoaşterii a caror importanţă va ieşi la iveală în viitor.

citat clasic din Rudolf Steiner
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii. Izvoare limpezi care se tulbură curgând spre marea moartă.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daxos: Am văzut cum navele lor au fost zdrobite de stânci. Cum poate fi posibil aşa ceva?
Stelios: Nu am văzut decât o parte din numeroasa armată a lui Xerxes.
Daxos: Nu putem sfârşi victorioşi. De ce zâmbeşti?
Stelios: M-am luptat de nenumărate ori, dar nu am întâlnit până acum vreun adversar care să mă facă să mă bucur de ceea ce noi, spartanii, numim "o moarte frumoasă". Nu îmi rămâne decât să sper că, odată ce toţi războinicii măreţi ai lumii s-au adunat aici, printre ei se află unul care mă poate ajuta.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este originea reală a mâniei mele? Este egoul care îşi apără teritoriul sau este ceva care îşi are originea în dorinţa de bunăstare a tuturor?

citat din Jean Leloup
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Ceahlău

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Şi s-a rugat în suflet şi în gând.

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De duşmanul hapsân şi rău.

Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber şi de oameni primitor.

Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni şi zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvoare noi vom încerca

Lucirea mea se stinge-n ochii tăi,
Mă înclin sub pleoapele de dor,
În limpezimea lor pătrund profund
S-ajung în inima-ţi izvor.

Acolo-i locu-mi de cuvinte,
Chiar pot să strig că te iubesc,
O, nimeni, nimeni, nu m-aude
Cum rimele le şlefuiesc.

Doar tu simţi gestu-mi ca miracol
Pe graniţa de împlinire,
La noapte ies ca să-ţi aduc
Din taina noastră fericire.

Atunci lucirea mea s-aprinde
Lângă lucirea ta de stea,
Îngenuncheaţi în nemurire
Izvoare noi vom încerca!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Eminescu, copil de patru, de zece, de paisprezece ani... a venit, de nenumărate ori, întâi cu părinţii şi, apoi, singur sau întovărăşit de fraţi şi de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia şi să cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborât din Botoşani pe aceste cărări care descurcă poienile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici şi umbra stejarilor bătrâni, şi s-a urcat la schitul cenuşiu şi plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creştin-ortodox şi pravilele lui şi toată trista lui Frumuseţe.

citat clasic din Gala Galaction
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!