Omul e legat cu fir subțire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăiește. La ceasul despărțirii, aceste legături încep să se întindă, să sc...
Omul e legat cu fir subțire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăiește. La ceasul despărțirii, aceste legături încep să se întindă, să scoată sunete dureroase ca strunele viorii care pleznesc: despărțirea, ruperea acestor corzi din inimile fiecăruia iscă o durere ascuțită, deosebită. Ce dreptate a avut poetul care a scris acest lucru!
Reșat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.