Daxos: Am văzut cum navele lor au fost zdrobite de stânci. Cum poate fi posibil aşa ceva?
Stelios: Nu am văzut decât o parte din numeroasa armată a lui Xerxes.
Daxos: Nu putem sfârşi victorioşi. De ce zâmbeşti?
Stelios: M-am luptat de nenumărate ori, dar nu am întâlnit până acum vreun adversar care să mă facă să mă bucur de ceea ce noi, spartanii, numim "o moarte frumoasă". Nu îmi rămâne decât să sper că, odată ce toţi războinicii măreţi ai lumii s-au adunat aici, printre ei se află unul care mă poate ajuta.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regale Leonidas: Spartani! Pregătiţi-vă de glorie!
Daxos: Glorie? Ai înnebunit? Nu mai există nicio glorie. Numai retragerea, predarea sau moartea!
Regele Leonidas: Aceasta este o alegere uşoară pentru noi, arcadiene! Spartanii nu se retrag niciodată! Spartanii nu se predau niciodată! Du-te şi du vestea. Spune adevărul tuturor grecilor. Fiecare dintre ei, să-şi cerceteze sufletul! Şi dacă tot faci acest lucru, caută-l şi pe al tău!

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!

Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii,
Alţii că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariţie pe lumea asta cenuşie şi tristă,

Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubeşti.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena – care eclipsa

Toată lumea prin frumuseţe, dorită de toţi
A părăsit un soţ bun
Şi a luat drumul Troiei,

Alegând dintre toţi oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credinţa datorată propriului neam,

Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinţii dragi...
A apucat pe căi străine...

Acum, deşi Anactoria nu mai este,
Prefer să-i revăd paşii uşori
Sau surâsul luminos mai mult decât

Aş privi carele de luptă din Lidia
Sau rândurile înarmate de hopliţi.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelios: Suntem alături de tine! Pentru Sparta, pentru libertate, până la moarte!

replică din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ţi s-a întâmplat până acum a fost o binecuvântare pentru ceea ce eşti astăzi! Dacă nu ai fi avut parte de experienţele pe care le-ai avut, nu ai fi devenit omul care eşti şi poate nu ai fi reuşit să inspiri lumea prin ceea ce eşti şi ce faci! Fii recunoscător pentru tot ce ai trăit până acum, pentru clipa prezentă şi pentru tot ce vei trăi de-acum încolo! Toate au un singur scop, şi anume acela de a te ajuta să evoluezi şi să devii tot ceea ce poţi mai bine!

citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar şi local. Şi în alte părţi ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Şi până la urmă am fost ajutaţi să ieşim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care să fie global şi permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.

citat clasic din Isaac Asimov
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâine şi muzică

Muzica-ascultată-împreună n-a fost doar muzică,
Pâinea-împărţită cu tine a fost mai mult decât pâine;
Acum, că nu mai eşti, totul a devenit dezolant
Tot ce-a fost odinioară frumos a murit în mine.

Cândva mâinile tale-au atins această masă-, acest potir,
Te-am văzut ridicând acest pahar cu degetele tale mici.
Deşi-aceste lucruri nu-şi mai amintesc de tine, iubito,
Atingerea lor nu va dispărea, va rămâne pururi aici.

Pentru că tu, în sufletul meu, te-ai mişcat printre ele
Şi le-ai binecuvântat cu ochii şi cu mâinile, odată,
În inima mea îţi vor păstra vie-amintirea;
Ele te-au cunoscut cum erai, frumoasă şi-înţeleaptă.

poezie de Conrad Aiken, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E posibil ca unul care nu te-a văzut niciodată să te cunoască mai bine decât cel care te vede în fiecare zi.

aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva răutăcios, ceva care rănea

şi mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte şi o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea şi mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. şi minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea şi a stins lumina, am închis ochii
şi lacrimile s-au revoltat, şi-au ţâşnit
luând cu ele vălul negru
şi-atunci am văzut.
cărţile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap şi se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
şi asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura şi frustarile sale
nimeni şi nimic nu-mi poate lua imaginea cărţilor
decât odată cu viaţa.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hindenburg

două zile te-am aşteptat să vii/ în prima zi soarele părea sfâşietor de frumos
/ un balón în flăcări din care cădeau oameni în flăcări / credeam că sunt doar artificii dar m-am înşelat
eu eram o fiinţa arsă de dor şi totul era în imaginaţia mea.

a doua zi a plouat şi prin perdeaua de picături străvezii mi-am văzut viitorul
un viitor lipsit de dragoste / pentru că tu eşti singurul care îmi poate poate aduce liniştea.
din nou m-am gândit la soare şi la ce or face oamenii arşi în spitale. plăgile lor roşii mă obsedau şi te asteptam să vii / să-mi explici că ceea ce îmi imaginez nu e nimic real.

a treia a zi ai venit şi mi-ai zis că a fost cândva un balon de heliu plin cu oameni care a luat foc şi
toţi au ars. am căutat pe google. aşa era.

// dar tot am crezut că ceea ce s-a întamplat este doar în mintea mea bolnavă de dor//

cerul este senin acum/
o clipă mă uit din nou la soare şi mă întreb cât timp va mai trece
până ceva ne va arde şi pe noi

cât timp va mai dura/ până o să pleci din nou/ şi eu voi sta singură cu toate organele în flăcări pe acest pat de spital / privind în gol/ dragostea mea.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt revoltat până la Dumnezeu de ce se întâmplă în ţara asta. Adică noi împrumutăm miliarde de euro şi nu avem milioane de euro să facem forări la Roşia Montană. Noi nu putem şi vine unul de nicăieri, care are o firmă de apartament în Canada şi ăla poate să facă ceva ce un stat nu poate. Şi atunci mă întreb, când voiam să intrăm în UE, ce promisiuni am făcut domnule? Sper să nu apuc să trăiesc să văd cum se vinde ţara asta.

citat din Florin Zamfirescu (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Uau... Ce vegetaţie luxuriantă, exotică! Parcă ar fi o adevărată junglă aici!
Maria: Aşa am şi dorit să lăsăm impresia...
Lucian: Ah...
Maria: Ce-i, Luci?!
Lucian: Mi s-a părut că am văzut strecurându-se pe aici o...
Maria: O panteră neagră? Nu ţi s-a părut deloc; chiar ai văzut una!
Lucian: Cum?! O panteră neagră? Nu glumeşti?!
Maria: Deloc!
Lucian: Dar... Nu sunt periculoase?
Maria: Periculoase?! Poate în libertate, Luci, dar nu aici. Sheeba e tare prietenoasă şi mai blândă decât majoritatea mâţelor pe care le-ai văzut până acum. Uite! Vezi?! Toate zgârieturile astea mi le-au provocat doar pisicile mele, când mă jucam cu ele sau le îngrijeam, deşi nu m-au zgâriat din răutate, răsfăţatele; Sheeba însă n-ar îndrăzni niciodată să mă zgârie câtuşi de puţin. Apropie-te, s-o vezi mai bine! Sheeba, vino aici!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere în stele

Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit şi curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerţi cu boală şi cu foame,
Cu moarte şi cu viruşii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli şi răi
Şi nu ne-am plâns greşeala la icoane.

Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriţi, în viaţă au luptat...
Acum îngenunchem şi-ţi dăm crezare
Şi Doamne, ştim că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Şi lacrimile noastre sunt amare.

Să ne unim în luptă, toţi, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă şi ne ai în paza Ta!
Plâng toţi cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăştiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaş târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghiţind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Şaişpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi şi cu sudoare
Am văzut Viaţa ameninţată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare şi mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar şi-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această privelişte minunată.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza fatalităţii există războaie şi o parte a omenirii trebuie să fie dominată de o alta. Fatalitatea se face vinovată că nu este posibil să fie mai puţină suferinţă pe pământ decât a fost dintotdeauna. Fatalitatea poate fi raţionalizată din punct de vedere filosofic drept "lege naturală" sau "destin omenesc", din punct de vedere religios drept "voinţa Domnului", din punct de vedere etic drept "datorie" - pentru caracterul autoritar ea este întotdeauna o putere mai mare exterioară individului, căreia individul nu poate decât să i se supună. Caracterul autoritar venerează trecutul. Ceea ce a fost va fi în veci. Să doreşti sau să munceşti pentru ceva care nu există dintotdeauna înseamnă crimă sau nebunie. Miracolul creaţiei - pentru că creaţia este întotdeauna un miracol - se află în afara experienţei sale emoţionale.

Erich Fromm în Texte alese (1983)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Mă bucur că te-am putut ajuta cu ceva.
Lucian: Nu vreau ca ceilalţi să observe că sunt neliniştit şi îmi fac probleme. Trebuie să fiu tare, căci ei trebuie să aibă încredere în mine. Deşi uneori mi-e atât de greu... De aceea m-am retras, dar tu m-ai observat; bine că nu şi ceilalţi.
Lia: Da; e greu să fi comandant...
Lucian: Mai ales când n-ai nici un sprijin din partea celorlalţi. Nici măcar din partea ta; sau mai ales din a ta...
Lia: Eu ţi-am acordat sprijinul meu, acum.
Lucian: Da, acum; doar acum... Întrebarea este dacă mi-l vei mai acorda şi în continuare, de acum încolo...
Lia: Nu te aştepta la prea mult din partea mea!
Lucian: De asta mă temeam şi eu. Păcat... Ne-am înţelege destul de bine. Sper numai să nu redevii ca mai înainte, când nu făceai altceva decât să mă cicăleşti. Poate că putem fi totuşi prieteni.
Lia: Ce-ai spus? Prieteni?! Asta nu! Doar colegi, nimic mai mult. Nu uita asta niciodată!
Lucian: Sigur. Atunci... Mulţumesc pentru ajutor, colega. A fost foarte drăguţ din partea ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem existenţă fară transcendenţă. Dacă omul se menţine înăuntrul destinului, dacă rezistă neclintit până la moarte, el nu poate să facă acest lucru doar prin sine. Ceea ce însă îl ajută aici este de altă natură decât orice ajutor venit din lume. Faptul că stă pe propriile lui picioare îl datoreaza unei mâini insesizabile, care poate fi simţită numai în libertatea sa, venind dinspre transcendenţă!

citat clasic din Karl Jaspers
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!