.. Eminescu, copil de patru, de zece, de paisprezece ani... a venit, de nenumărate ori, întâi cu părinții și, apoi, singur sau întovărășit de frați și de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia și să cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborât din Botoșani pe aceste cărări care descurcă poienile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici și umbra stejarilor bătrâni, și s-a urcat la schitul cenușiu și plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creștin-ortodox și pravilele lui și toată trista lui Frumusețe.
citat clasic din Gala Galaction
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorba cu el cam un ceas și apoi l-am împărtășit.... după spovedanie, mi-au sărutat mâna și au spus: "Părinte, să mă îngropați la țărmurile mării și să fie într-o mânăstire de maici, și să ascult ca în fiecare seară la Agafton cântarea Lumină lină".
Ieromonah de la Mănăstirea Neamț în însemnare pe un Ceaslov (1887)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt conștient că sunt român de când bunicul meu s-a supărat că vorbeam prea mult în franțuzește. Așa că am luat măsuri. Am cumpărat o carte cu poeziile lui Eminescu și am cărat-o cu mine peste tot, inclusiv în cei 22 de ani de ședere în Africa! Peste granițe, i-am avut alături pe Eminescu și Biblia, șlefuită de Gala Galaction.
citat clasic din Neagu Djuvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A Brief Illustrated History of Romanians" de Neagu Djuvara este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Eminescu, Mihai
- Eminescu? Era o frumusețe! o figură clasică încadrată de niște plete mari negre: o frunte înaltă și senină, niște ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru;un zămbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană.
definiție celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu loviți în Eminescu
Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!
Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!
Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!
Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor de Eminescu
Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.
Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!
Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!
Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!
poezie de Vladimir Potlog (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânța din cuvânt
azvârlită-n în viitor.
Rescris și iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineață,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foșnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.
Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu meu
Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă și bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea
Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină și ceapă
Îl doare o mână și capul îl doare
În vreme ce bea niște apă
Voi muri, îmi spune șoptit, voi muri
Îmi vor face statui și evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete
Au nevoie de mine, ca de aerul nopții
Dacă mori devii ideal
Îmi șoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..
Într-o zi a plecat departe, departe
Într-un alt spațiu terestru
Prietenii mă cheamă să bem o pălincă
Căci s-a născut Eminescu
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.
Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.
Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.
Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.
În "țara" lui "de glorii",
În "țara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rondel aniversar - Mihai Eminescu - 169 de ani de la nașterea poetului național
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină,
Venit într-un miez de gerar
În splendida lui Bucovină;
Luceafăr cu suflet de jar
Vibrând peste bolta senină -
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină.
Cu versuri sfințite de har,
Cu doina-ngânată-n surdină,
Făcu un popor milenar
Mai mândru de-a sa rădăcină.
A fost Eminescu un far.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.
Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Templu de Semiramidă
Templu de Semiramidă;
Geniu, datină și scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...
Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric și furtună...
Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har și frunte,
La o cumpănă amară...
Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam și soare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil.
Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Partea nevazuta decide totul" de Horia-Roman Patapievici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Dor de Eminescu
Te-am căutat ieri bădie
Acasă la Ipotești...
Mirosea a iasomie
Și a mere dulci domnești.
Și pre nume te-am strigat
Așa cum era firescu'
Codrul a reverberat
Eminescu! Eminescu!
Mai departe, mai departe,
Lângă lacul argintiu
Un scatiu îți ținea parte:
Eminescu este viu!
Și-au răspuns apoi și teii
Ei, custozii tăi de suflet
Într-un cor cu porumbeii:
-Domnu-i prin stele în îmblet!
Mulțumit de constatarea
Că ești mult iubit, bădie!
Am încheiat preumblarea...
Degustând o razachie!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știa bunicul cine-i Eminescu
Din Eminescu, recita și,, bunu",
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta,
Rugându-l în genunchi pe unde apuca,
O rază, să îi lumineze drumu'.
Pe stradă îl privea, ades, străinu'
,, Mai am un singur dor" pe buze-i fremăta,
Din Eminescu recita și,, bunu"
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta.
Din plopii fără soț, îi cerea, unu'
Deajuns ca să se rezeme când șchiopăta
Și pentru,, buna",, floare-albastră" sâmbăta
Să-l ierte când o făcea pe nebunul...
Din Eminescu, recita și,, bunul"!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii de gust vor ști desigur să aleagă și de aici înainte pe Eminescu cel adevărat, din Eminescu cel astfel pocit de admirația activă a epigonilor. Dar pentru cititorii cu un gust mediocru și tocmai aceștia au nevoie de îndrumare Eminescu cel clasic nu mai există.
George Topîrceanu în Eminescu și epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai "dă bine". Explicația nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă "omul deplin al culturii române" acum, noțiunile înseși de "deplin" și de "cultură" au devenit suspecte din punct de vedere politic , înțelegem amploarea prăbușirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea niciun cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea față de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept.
Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!