Odă solară
Ce învăluie osmotic caldu' în plăpândul derm
Și gâza, chiar și musca, se dănțuiesc, biz... are
Și din pomi verzi de cruzi, petale ning și ferm...
Pământul frige tălpi, le ușurând să zboare!
Și-omăt pufos, pe albastrul de cer, se-anină acuma,
Doar păsări în elan îl întretăind fugar
Cu ciripit coral, ce împrăștie cum spuma;
O nea ce-a îmbătrânit, spărgându-se-nspre altar...
... Căci să se roage-ar vrea, acum ce-ajuns bigotă
După ce-a pedepsit nevinovați să moară
Doar ceva timp în urmă, se-nvăluind în flotă
De vânturi cu nămeți, rănind, mușcând cum fiară...
Norocul e uitarea -căci albul cast și pur
E numai o himeră ce se topește în fond
Redând viețile luate din seva-i de-un picur
Mustind în ape repezi și mări- nisipul blond.
'n cuptor se plămădește oțelul și ideea,
Se amestecând poetic sub stea, etern furnal
Într-o minune sfântă; căci cum mister, Iudeea
Călăului dând viață, e-un unic vis, astral!
Așa că se reîntoarce gândul înspre feerie
Sub topitura lupei de neprivit; c-orbește
De nu știi s-o privești înbucurat, să vie
Dintr-un străfund mortal... Și viață o lumește!...
Și culori cântă, sunet încolorează iriși
Și inimi bat mai iute și bătăi sunt în corduri.
Și se înnoiește totul, nasc veșnic berze, ibiși...
Și suntem toți un tot, cu soarele-n acorduri...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre sfinți
Citate similare
Seara
Se-ngroapă soarele încet pe deal,
Este-o caisă coaptă, cu-aură de foc...
E-un intermezzo, static, pe același loc;
Îl poți privi, e-un gel topit, de-un aur ireal.
Se duce discul, de minune, în străfund,
În spate cerul, este-n flăcări, boreal.
Albastrul zilei, ia un aer mov, astral...
O vrabie, iubitu-și cheamă, implorând.
Trilul din zi, e-un ciripit, arar, frugal,
Totul devine, umbre, doar contur,
O boare mlădioasă, de răcoare, își face tur...
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor,
Inima-i în relax de griji, e în amor...
Oh, frumusețea visului începe...
Seara e de vină.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vrăbii
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre seară
- poezii despre negru
- poezii despre idealuri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
Cer
E cerul de-un albastru crud
Spălat de zile lungi cu ploi...
Doar păsări lasă dâră surd,
Plutind mirific peste noi.
Dormind sleită, fără valuri,
Și apa mării-i mai albastră,
Se sărutând molcom cu maluri
Topite-n ochi, dintr-o fereastră.
Se simte-un reavăn pur, algezic
Drogând, aneantind... mișcare;
Doar adieri de fulg, feeric
Printre tulei de păr în soare.
E-un murmur, triluri în fundal,
Amestec cu un zgomot surd
De glasuri, vâjâit stradal
Și-un claxonat stingher, absurd.
În anestezica lentoare
Doar gâzele sunt în periplu
Pe pielea-n prurit în dogoare
Și gându-n dragoste, un ciclu.
Fuioare mici de alb prind viață,
Apar și se destramă iute;
N-au loc pe-azurul rece, gheață
De stea, topindu-se-n tăcute.
Își adunând tonuri de griuri
Pe albul franjurat născând,
De nicăieri apar noi pliuri
Se contopind purtate-n vânt..
... Și iar se rupe și dispare
Neputincios; vapori ce ning, ning
Spre departe, în timp de iernare...
Aud eter, îmi cântă "Feeling"...
Mă scald în marea-mi de broboane,
Sunt cald profund în minte, în vine...
Singur străbat prin canioane
Din mintea-mi... se topind de tine!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Melancolie
Am la rabat melancolie
C-am strâns prea multă și m-apasă
Pe aripi, veșnic într-o vrie
În transa unui alt... acasă.
Misterios e nepătrunsul
Neînțeles, de timp trecut,
Prezent ce-acum trăiesc... Recursul
E-n fond, un viitor trecut!
De suntem toți primar fărâmă
De-un Univers în răspândire,
Atunci suntem și frunză, râmă...
Rememorați o omenire!
Privesc ca Nostradamus jar,
Să delirez de toxic gaz,
Mă mestecând în timp, mojar,
Să-mi sorb trecutul, din necaz...
... Că n-am uitat oricum sublimul,
Rămânând singur el, licoare
Endomorfinică din filmul
Lăsându-și numai iz de floare.
Îmi pierd și timp ce am puțin,
Cu gând mereu ce las urmă
Iubind, să gust din vechiul vin,
S-aleg din bile... ce-am în urnă.
Sunt veșnic anticariat,
Sedus de timpuri în culori
Cu patinări de pastelat,
Ce-mi dau în iris picuri-flori.
Sau poate sunt un fortunat,
Căci pot trăi doi simultan;
Eternul vis înaripat
Și altul fizic, doar alean.
Ori sunt un specimen vetusc
Resuscitat din agonie;
Noroc își agățând de-un vârsc
Pe-o râpă... de melancolie?!
Și-acum mă uit la flori, pierdut
La verdele crud din grădină;
Săpând în viitor... trecut
Ce încerc să port în gând, patină...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre flori, poezii despre aripi, poezii despre viitor, poezii despre seducție sau poezii despre prezent
"Play back life"
Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!
Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.
Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!
Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...
Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!
Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
Că la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?
Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...
... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!
Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre gânduri, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau poezii despre prăpăstii
Întrebare
De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toți... "necunoscut"
Și ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.
Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!
Acum, nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc, pe averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire...
Rămân, pământ și-o apă, sufletul datori!
E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golașă sferă?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre suflet, poezii despre planete, poezii despre moștenire, poezii despre minciună, poezii despre greșeli, poezii despre gelozie sau poezii despre dușmănie
Ceva de dragoste
De-un timp, se cere tot mai mult
și tot mai des de mult se cere
-în lipsa de orice apropiere-
din ce-am pierdut... Ocult tumult!
Suntem alături mașinal,
uitați de noi, doar "un aquis"
-câștig de fiecare zi-
mimând amor în teatral.
Aș vrea să ies, să nu port vină
de-aducere nefericire,
-căci mor, de tristă ai privire-
aș vrea iubiri să dau, rutină!
În lumea asta de interese
urlu să spun că nu e cost
s-ai dragostea nesecat rost,
Evele lumii s-ai mirese!...
... le-aș vrea la fel pe ele, pure,
nude de gol, doar consonante!
Să ne citim pierduți în Dante
le-aș vrea din nou, fete... mature!
Zăresc pe hol un chip de divă
cu bucle sub băscuță crem,
cu ochi velur, de undelemn
și c-un Don Juan, deopotrivă...
... de-un timp, de-atunci. Sunt fermecat
de izul de dorințe caste;
mi-e dor de micile năpaste
ce se topeau în albul pat!
Mă rog la firul meu, de stea,
să reînviem la vechi tactism;
drogați, plonjați în misticism...
Ceva așa... de-a dragostea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tristețe, poezii despre teatru, poezii despre nuntă, poezii despre nuditate, poezii despre nefericire sau poezii despre maturitate
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre trandafiri, poezii despre traducere, poezii despre rochii sau poezii despre proză
Durerea neputinței
... E un strigoi ce bântuie doar pe-unii
care susțin că-s doi, precum nebunii
și nu pot piept să țină frîu destinului...
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.
E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast și orice-ai intreprinde...
E-un joc d-independență-ntâmplătoare
de-un pur noroc care când naște, moare.
E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindcă menirea n-ai chiar și de-ai încerca
și doare suferința... a celui ce-l iubești
și nu știi să-i dai "ființa"-ți... ce-i dorești.
Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce șiroiesc tăcutul drept mărturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credință
sperând minunea-leac la... "neputință".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre strigoi, poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
Sărbătorit
Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.
Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.
În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.
Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!
Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...
*La toți mă plec, pentru a vă mulțumi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre simbolistică, poezii despre publicitate, poezii despre plâns sau poezii despre mulțumire
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre cutremure
Emulația morții
Dedicat lui Mircea Luncașu, "forever my friend"
Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.
Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ntre "nu-i", "avut".
Morți, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern "nu fiu"!
Viața e tot o despărțire
prin naștere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu "pierit"!
E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.
Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.
E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de "a fi", nenatural.
Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un "a fi" de ștreang,
doar dovedind "nefiind" cucernic.
"A fi" e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un "neform".
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!
Muriți, redevenim esență,
"netrăind" moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la "ne fim" o față.
De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.
Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând "integru"
de neatins... de-un viu tenebru...
La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre odihnă sau poezii despre lumină
Doar floarea
Când floarea își pierde petale și moare,
Nu piere, de sine se înfructă.
Își dă timp sămânță, își dedase și miere
Și atâta parfum... frumusețea ce-a suptă.
Se adulmecă singură floarea, pe ierburi se culcă,
Se închide în sine-și, își dăruie seva și carne.
Din ram se coboară, odată cu frunze ce cad, nu mai urcă...
Se împrăștie toată la lume... vrea vis de-a renaște să toarne.
Alungă tristețea de moarte, amintește de naștere într-una,
Se rupe pe sine, să încânte în buchet cu candoarea
Cui se dă-n sacrificiu. Nu-i ea țel, chiar de vază-i, nu-i zâna,
Stăpâna... E dorul în fond; c-a renaște din scrum, doar ea știe, ea floarea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu, poezii despre miere, poezii despre inocență sau poezii despre frunze
La mulți ani, omenire!
Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
Că n-ar exista uzură,
Dimineața-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură...
Dar e-așa de-o existență,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetență,
Spiritualul e un dat
De când s-a creat credință
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Și an de anu-i numai ființă
Cu neființa întrepătruns,
Tot mai mult... pe timp, că trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creație imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Își preface rău în bine
Și alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălțare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranța, ea, nu moare...
Și mă înlănțui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puțin doi
An ce vine, iar... Iubire!
La mulți ani, mulți... Omenire!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre tinerețe, poezii despre sănătate sau poezii despre naivitate
Dacă ar fi
Dacă ar fi mai presus de egoism sentimentul
și s-ar plânge necazul în cânt de corale,
poate în viață orice drame -pierdut, accidentul...-
s-ar zdrobi în fărâme, ușurând zile amare.
Dacă ar fi bucuria împărțită în plicuri
și depusă la porți în căsuțe poștale,
ar fi zâmbetul veșnic și plâns rare picuri,
doar să spele obraji înfloriți în petale.
Dacă ar fi numai bun și binele în lume,
nu s-ar pierde nici rău-n balanța dreptății,
doar un praf disipat bântuiva, între dune
se urcând în deșerturi... dat singurătății.
Dac-ar fi pus pe masă tot avutul planetei
și-n conclavul tăcerii am fi apostoli de-o Terră,
n-ar mai fi sărăcie, nici norocul flașnetei
împărțit de-un peruș, pe cristalul de-o sferă.
Dacă ar fi mai presus de orice doar iubire
și amorul etern n-ar cunoaște uzură,
n-ar mai fi nici copii suferind despărțire
și omenirea ar fi iarăși... o pură natură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărăcie, poezii despre singurătate sau poezii despre poștă
Trepte
Mă uit la niște pui din coșul de nuiele
Și-i văd plăpânzi, nevinovați, pe toți cei patru;
Mici, blană diferită, încă orbi cu roză piele,
Toți puf, motani ce dorm îngrămădiți un' peste altu'.
O fi la fel la scara universală, oare,
Din când în când în gând un colț de ochi fugar
Și cu priviri de asemenea întrebătoare;
Ce va fi mâine om, sistemul planetar?
Căci știu, la rându-mi curs pot da de vreau,
Pentru că văd, stau și admir și-s protector...
Deci sunt destinul eu și întâmplătorul pot să dau...
În fond, sunt dintr-o scară un decident, decis de-un Creator!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre roz, poezii despre protejare, poezii despre pisici sau poezii despre nevinovăție
Urare
Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ți ce-ai piedestal.
Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ți pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.
Îți voi da veșnic gust de viață
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ți-aș fi povață
S-ai trai etern, de festival.
M-aș face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poți să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.
În bulgăr de nămet să fiu
Să mă arunci în constelații
De horoscop. Să te-ntrețiu,
Să-ți dau trăiri de generații.
Să mă aduni câte un pic
Pe zi ce trece, sa-ți fiu scaldă,
Să crești cum floarea din nimic,
S-ai calea vieții veșnic dalbă.
Să-ți faci din mine râu, cascadă
Să-ți curgă-n albii fericire
Din nord de-ocean să-ți fiu zăpadă
S-ai ciclul ei de nemurire.
De câte ori te-oi dezmierda
Pe gât, pe frunte sau pe buze
Să știi că-s fulgul ce ți-oi da
Sărut de drag, eterne muze...
În fond sunt picurul de viață
Al meu... cu crez profund în el,
De-un Univers inert de gheață...
Un prorocit de... Daniel...
* De la Montreal, este urarea mea pentru fiecare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre urări, poezii despre sărut, poezii despre sfaturi sau poezii despre gheață
Incert amor
Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genialitate, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Culori
Mă întreb de verdele domină totul,
Căci se mai pierde, un timp, de frig,
Sau e albastrul de oceane, mări,
Căci de la cer nu-i, e-o himeră,
Transpusă de-ochi uman, o sferă
Cu translucidu-n căutări
De-un creier, ce digeră-n bleu de-azur aprig,
Sau este alb de nori, ori aisberguri, creozotul,
Că restul e puțin; ceva gălbui de la nisipuri,
Sau tonuri bej cu gri, de piscuri frișcă
Și roșu pasager de împăduriri, sau jungle în flăcări,
Ori con de lavă auriu, în negru, de la bec în noapte...
Cam asta-i tot, culoare de-univers, de locatari în slipuri
Ce nud acoperim, să-l colorăm, artiști, ca într-o morișcă,
De ascunsul de adevăr, descoperit intim, până la lăcrămi
De înmuiat penel, în goașe de iubiri spuse în șoapte,
Pe-o stâncă, c-ochiuri de ape; e "noi", minunea, peste cinci, cu a șasea amestecate... șapte!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre roșu, poezii despre ocean, poezii despre nori, poezii despre noapte sau poezii despre nisip
Toți... de-o vârstă
Oh, blegi ce sunteți
De nici nu vedeți;
Tinerețea-i calculată...
Nu-nsă după dată!?
Este un multiplu,
În fond e un ciclu;
Cifre-n repetare...
Prin acumulare!
Veșnic întrebați,
Vă tot prezentați
Eterni douăzeci...
Tineri și zev-zeci!?...
... De-un apelativ
În repetat motiv,
Că-n fond patruzeci
Este un... doi zev-zeci!...
Doar e fără zev-ul
Ce-i probabil nervul
Nebuniei pure...
Doar dublu imature?!
La fel șaizeci,
Timpul când petreci
Triplu ca-nainte...
Mai mult prin cuvinte!...
... Căci faptele-n sine,
Dacă sunt de bine,
Trebuie expuse...
Vii... sau presupuse!?
Cu optzeci e la fel
Pe-același model;
Este-n fond un patru,
Ori douăzeci... leatul...
... Summum de vigoare
Cu albul de floare
Și cu ram toiag
... Dinți căzuți șirag!
Ca cireașa-i suta
Ce-ncheie disputa;
Fapte, vorbe multe...
Dar cin' să le-asculte?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre dinți sau poezii despre calcule
Cel ce-a iubit
Cel ce-a iubit o dată-n viață,
O lume și-a deschis prin ai săi ochi
O nouă zi, un răsărit, o dimineață,
Cel ce-a iubit nu va uita deloc.
Și tainica sa dorință sună a chemare
Și zilele-s mai mici și mai ușoare
Dar când se termină rămâne doar durerea
Și orice urmă de iubire și speranță moare.
E rana de la sabie sau negura otrăvii,
E glonțul de pe țeavă sau e suflul morții,
Dar în final rămâne doar durerea,
Rămâne doar regretul turnat în cupa vieții.
Căci ce e viața dacă nu un simplu vis
O veșnică himeră atotcuprinzătoare
Răzând în față celor din rai căzuți,
Și ne-ntrebăm continu: căci ce e viața oare?
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre durere, poezii despre dorințe sau poezii despre dimineață