Lucian îşi verifică tălpile pantofilor, dar nu zări nimic neobişnuit; nici urmă de gândaci. Poate papagalului i se păruse totuşi. Deodată zări acvariile în care, într-adevăr, printre talaj, mişunau o sumedenie de gândaci, de diverse forme, dimensiuni şi implicit, specii. Imediat, deşi nu intenţionat, se strâmbă uşor. Nu întârzie prea mult în a admira acele creaturi, pe care totuşi le considera oarecum respingătoare, din punctul lui de vedere, măcar puţin; nu le găsea deloc atrăgătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian păşi printre rândurile de acvarii, admirând vietăţile din interior. Unele acvarii, de fapt foarte multe, erau pline de peştişori exotici multicolori, de diferite dimensiuni şi implicit specii, care înotau liniştiţi printre plantele acvatice ce împodobeau bazinele lor de sticlă. În alte acvarii, Lucian recunoscu diverse şopârle, şerpi, iguane, păianjeni de genul tarantulelor, scorpioni, ţestoase de apă şi de uscat, hamsteri, şinşile, cobai, porcuşori de Guineea, alte specii de rozătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă erau altfel, diferite?! Existau, deci probabil aveau un rol bine stabilit şi determinat în ecosistem, adică erau importante; şi în număr foarte mare. Blonda le admira; încercă să-şi expună motivele pentru care ea le considera deosebite. Că nu erau frumoase; aspectul lor nu conta! Ea însă nu le considera deloc urâte, sau oribile, cum cred majoritatea oamenilor despre ele. Erau nişte creaturi, în general, neînţelese de marea majoritate a oamenilor, însă nişte adevărate supravieţuitoare. Aceste creaturi existau încă dinaintea apariţiei dinozaurilor, au continuat să existe şi-n timpul dominaţiei dinozaurilor şi după dispariţia acestora; ca dovadă, încă există şi-n prezent. După spusele blondei, vor continua să se încăpăţâneze să existe şi în viitor... Dacă argumentele domnişoarei biolog începură să clatine serios părerea pe care Lucian o avusese despre gândaci, în cazul lui Rikky, n-avură nici un efect.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate şi nu chiar pustii, deşi ora era târzie. Avu parte şi de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre poliţişti, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deşi aceştia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Poliţiştii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuşi, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme şi-i salută.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici Alex nu scăpă fără a fi trezit de furtuna pornită pe neaşteptate, deşi, după atâta căldură, părea foarte normală. Totuşi, prea pornise cu furie, aşa, deodată. Privi pe fereastră. Ce vreme mohorâtă! Nori mai negri ca noaptea însăşi, întunecau întreaga zare, iar fulgerele descriau linii lungi, frânte sau de diverse forme nedesluşibile la intervale scurte, întrerupte doar de tunete. Deodată, în lumina albă a unui fulger i se păru că o vede pe... "Ucigaşa", uriaşă şi furioasă foc! Se retrase grabnic în pat şi-şi vârî capul sub cearşaful cu care se învelise; pătura ar fi fost prea călduroasă. Oare doar i se păruse c-o vede? Nu trebuia să fie înlocuită începând din acea dimineaţă? Şi atunci... Mai dormi, Alex, dacă poţi...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase destul de multicel în camera cu felinele, care se şi apropiară de el; pantere negre, superbe, pătate... Frumoase animale! Nu doar felinele, ci, în general, toate. Poate chiar şi gândacii; de ce nu?! Dacă nu-i priveşti din prima clipă cu un sentiment de repulsie, de scârbă, nu sunt deloc atât de dezgustători cum par. Lucian începu să-şi schimbe impresia despre gândaci, nu i se mai păreau deloc atât de respingători cum îi considerase prima oară când îi văzuse, dar încă era mai rezervat în a le lăuda aspectul; de asemenea, nu intenţiona să intre în contact tactil cu ei; prefera să păstreze distanţa faţă de aceste creaturi bizare. Acum nu mai erau respingătoare, ci doar bizare; altfel decât cum obişnuiesc oamenii să perceapă normalitatea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian ajunse în faţă. Privi spre Lia; ea era acolo... Îşi ridică privirea albastră şi-l zări; nu doar pe el, ci şi urmele de pe obrajii lui. Acum ea nu se mai gândi la titlul lui de "Don Juan", ci la faptul că urmele acelea l-ar putea dezavantaja în faţa Comisiei. Se încruntă uşor şi-i făcu discret un semn cu mâna, indicându-i obrazul ei. El nu pricepu deloc ce dorea ea; ştia bine că fetele nu-l sărutaseră deloc, aşa că nu încercă să se şteargă; nici măcar nu intenţiona acest lucru. Lia mai privi spre el şi repetă gestul, ceva mai insistent. "Ce naiba vrea să-mi arate? Sau să-mi spună? Sunt neobrăzat?! De ce oare? Doar pentru că am întârziat niţeluş?" se gândi Lucian şi ridică uşor din umeri, a nepăsare, apoi, nepricepând semnele ei, nu mai privi deloc spre ea. Într-adevăr, întârziase puţin, dar ce ştia ea? Tot nu era vina lui, în nici un caz! Şi nu-i convenea deloc faptul că ea-l considera neobrăzat, sau cum anume, doar ea ştia... Preşedintele Comisiei Disciplinare nu sosise încă. În schimb vicepreşedintele se afla acolo. Domnul Sever Forţan îşi ridică privirea spre sală şi-l observă pe Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase însă tăcut pe scaunul său, fără a comenta nimic, deşi era clar că nu-i convenea deloc nesupunerea colegilor săi. Era însă, într-adevăr, în minoritate totală faţă de ei. Unul singur contra celorlalţi colegi ai săi... Oricum l-ar fi sucit, raportul nu se dovedea a fi în favoarea lui, nici măcar din punct de vedere matematic. Cifrele, pe care le considera de obicei aliatele sale, vorbeau acum totalmente împotriva lui, îi erau duşmani. Şi atunci, ce-i rămânea de făcut?! Să asiste neputincios la transformarea navei sale?! Hmm... Deloc convenabil!

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Sava, ziargie manipulatoare la Latrina 3 TV, a prezentat astăzi pe post un ecran imens plin cu diverse specii de viermi şi gândaci, pe care ea a minţit că Uniunea Europeană ne obligă să-i mâncăm. Pe fondul acela de viermi şi gândaci, în mijloc era blonda Andreea Sava, la dimensiunea unui vierme, încât un cinic ar fi putut spune că ziargia nu se deosebeşte de viermii pe care îi critică.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul porni îngândurat spre biroul său. Din nou intervenea pentru favoritul său; dar cum să nu-l ajute, măcar pentru a zări expresia de mulţumire ce-i lumina chipul tânărului, ştiindu-se sprijinit de cel mai influent om din Institut... Că dânsul era chiar tatăl său, băiatul habar n-avea şi nici nu va afla acest amănunt atât de curând. De fapt, directorul i-ar fi putut spune adevărul oricând, dar pentru că amânase mereu momentul, din pricina Dianei, nedorind să-i provoace acesteia suferinţe, se temea acum de modul în care ar reacţiona băiatul la aflarea unei asemenea noutăţi. Poate că l-ar respinge brusc, iar directorul n-ar putea suporta nici măcar acest gând. Cel puţin, aşa-l avea totuşi aproape: era Lucian, elevul său favorit şi simţea că băiatul îl admiră, îl respectă; ar fi preferat să-l iubească, dar nu putea avea asemenea pretenţii. Pentru el, era totuşi, doar directorul Institutului, nimic mai mult...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Lucian, sper că tu şi prietenii noştri nu mai aveţi nici o armă asupra voastră! Maria sigur nu mai are arma la ea.
Lucian: Te asigur că nici noi, Nick. Poţi avea încredere în mine, ai cuvântul meu în acest sens.
Nick: Cuvântul tău înseamnă destul de mult pentru mine. Totuşi, fără nici o supărare, aş vrea să verific eu însumi acest lucru, dacă-mi permiţi.
Lucian: Nu, Nick! Te rog, nu face asta! Nu-i nevoie... Te rog, ai încredere în mine şi nu vei greşi! Aminteşte-ţi că în cele din urmă, eu am avut încredere în tine. Acum e rândul tău.
Nick: Bine. N-am să vă controlez deloc, deşi aş fi preferat să o fac eu personal, pentru a fi mai sigur. Dar am încredere în tine, Lucian şi sper să nu greşesc. Sper că ai reuşit să-i convingi pe colegii tăi că aici nu e nevoie de arme; sunt inutile! Eşti totuşi comandantul lor şi poate că ai o oarecare influenţă asupra lor; mi-ai dovedit că ai autoritate, îţi impui punctul de vedere, atunci când este nevoie... Eşti prietenul meu şi nu vreau să stricăm prietenia ce ne leagă pentru o nimica toată.
Lucian: Desigur, prietene. Mulţumesc pentru încredere şi te asigur că n-ai greşit procedând astfel.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Nu e deloc o decizie instantanee; ne gândisem din timp la asta. Instantaneu a fost poate doar anunţul.
Lucian: Da?! Şi de ce nu ne-aţi avertizat mai din timp totuşi?
Nick: Pentru că ne-am gândit că poate veţi protesta.
Lucian: De protestat, am fi putut protesta şi acum, însă vezi bine că nici unul dintre noi n-a avut nimic împotrivă; am acceptat în cele din urmă, chiar dacă nu ne convine.
Nick: Dar, Lucian, ceilalţi n-au zis nimic, decât tu.
Lucian: Întreabă-i, să vezi ce au de zis!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce zici, frumoaso? Am putea dansa împreună?
Ly: N-aş crede.
Lucian: Te rog... Să lăsăm deoparte neînţelegerile. Să uităm orice supărare. Măcar de data asta. Te rog... Hai să îngropăm securea. Măcar pentru puţin timp; preţ de o melodie şi atât.
Ly: Desigur, pentru tine e atât de uşor...
Lucian: Te înşeli. Nu-i adevărat! Nu-i deloc uşor, nici pentru mine. Dimpotrivă. Dar... Să înercăm! Ce zici? Nu strică...
Ly: Bine, să încercăm. Deşi nu cred c-ar trebui. Dar fie!
Lucian: Grozav! Mulţumesc. Ştii, mi-ar place mult ca totul să redevină ca înainte.
Ly: Asta ar fi foarte dificil.
Lucian: Dificil, dar nu imposibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnişoara prinţesă a decis totuşi să ne onoreze cu prezenţa dumneaei. Vă rog, poftiţi, Alteţă! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber şi pentru dumneavoastră, Înălţimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzaţi că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-aţi întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, ştiu foarte bine. Sper că nu m-aţi aşteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât aşa, foarte puţin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteţă! Ne bucurăm că sunteţi totuşi printre noi şi ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră princiară. Puteaţi veni chiar şi mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiţi?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îţi pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îţi baţi cumva joc de noi toţi? Ai impresia că am fi obligaţi să stăm toţi degeaba ore întregi, aşteptând după tine?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aş vrea să-ţi spun că... Totuşi, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aş vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Ştii tu... Pentru tot. Pentru tot ce ţi-am spus, în urmă cu şase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu ştii cum m-am simţit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poţi să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt şase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înţelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înţeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înţelegi şi tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniştită. Altfel, nu mai pot suporta situaţia asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insişti... Pentru liniştea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deşi practic, nici n-aş avea motive pentru care să te iert. N-ai greşit deloc atunci, ţi-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacţionat greşit.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Manea porni grăbit spre una dintre cutiile pe care observase numele lui Alex; spera ca măcar în pachetele geneticianului să găsească totuşi, ceva mai serios. Rămase însă doar cu speranţa, căci de îndată ce deschise la întâmplare una dintre cutiile pe care era trecut numele lui Alex, din aceasta se rostogoliră rapid, în toate direcţiile, o sumedenie de bile de sticlă, transparente, divers colorate şi de diferite dimensiuni; biluţele se răspândiră peste tot în scurt timp (nu erau deloc puţine).

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar de l-ar fi avut pe Mihai prin preajmă, chiar dacă era doar un puştan de nici 18 ani, totuşi, fost campion mondial la lupte, arte marţiale; interesant... Puştiul s-ar fi descurcat într-o asemenea situaţie, dar el, geneticianul, ce putea face? Habar n-avea... Nu-i rămânea decât să se supună agresorilor, deşi varianta nu era deloc foarte convenabilă lui; intrase însă singur în această încurcătură nedorită. De ce nu acceptase oferta poliţistului, sau măcar pe-a tatălui său? Preferase să plece singur, să facă pe viteazul! Iată unde ajunsese... Discret, trase cu coada ochiului spre individ; deşi era negură, îi putu zări trăsăturile; nu era un tip fioros. Avea însă o armă, ceea ce contrazicea aspectul său fizic; era totuşi agresiv... Cât de agresiv oare?! Alex spera să nu afle.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goangele... Domnişoara biolog le admira; încercă să-şi expună motivele pentru care ea le considera deosebite. Că nu erau frumoase; aspectul lor nu conta! Ea însă nu le considera deloc urâte, sau oribile, cum cred majoritatea oamenilor despre ele. Erau nişte creaturi, în general, neînţelese de marea majoritate a oamenilor, însă nişte adevărate supravieţuitoare. Aceste creaturi existau încă dinaintea apariţiei dinozaurilor, au continuat să existe şi-n timpul dominaţiei dinozaurilor şi după dispariţia acestora; ca dovadă, încă există şi-n prezent.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era fie târziu în noapte, fie mult prea devreme dimineaţa, dar ce conta? Blondul nu putea dormi, nu-şi găsea liniştea şi nu era deloc plăcut. Decise deci să se deplaseze până în camera fiului său, iar dacă-l va găsi treaz, să discute cu el, să-l asculte; aveau ce vorbi amândoi. Asta doar în cazul în care fiul său va mai dori să vorbească cu el, după ce-l tratase cu atâta indiferenţă... Ieşi totuşi din dormitor, străduindu-se să nu provoace zgomote prea mari (oricum acestea erau acoperite de tunete) şi urcă spre camera fiului său. Intră uşor şi se apropie de patul pe care era întins Lucian. Dormea sau nu? Blondul nu reuşea să-şi dea seama.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian se încruntă. Un "mic incident" neprevăzut?! El era protagonistul acelui incident, cauza care-l provocase, dar directorul, foarte subtil, nu-l învinuise deloc. Desigur, tot dânsul conducea şedinţa. Tânărul comandant avea impresia certă, care i se contura din ce în ce mai clar în minte, că directorul Institutului îl proteja intenţionat prea mult, îl favoriza, iar acest amănunt nu-i convenea, aproape deloc. N-avea nevoie de protecţie, de favoritisme de acest gen, nici măcar din partea directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou îşi aminti cuvintele domnului Enka: "Periculoasă puicuţă, fiule!" Şi din nou îl aprobă în gând: "Câtă dreptate ai avut în privinţa ei, blondule... Chiar e periculoasă! Nici n-a început bine misiunea şi gata, mi-a şi dat de furcă, destul de serios... Ţi-am spus că am să o domolesc eu, dar acum nu mai ştiu... Oare voi reuşi vreodată?" Auzi uşa de la rezerva ei închizându-se. De abia în acel moment rămăsese, într-adevăr, singur pe puntea principală. Sau poate doar cu roboţii. Dar el şi roboţii... Nu prea vedea ce-ar putea discuta cu ei. Îşi dădea seama că n-ar fi fost deloc obligatoriu să rămână totuşi cineva, deci, nici măcar el, dar considera că e mai precaut astfel.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!