Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate şi nu chiar pustii, deşi ora era târzie. Avu parte şi de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre poliţişti, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deşi aceştia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Poliţiştii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuşi, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme şi-i salută.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avertizat însă, Alex se aplecă la ţanc, cuţitul oprindu-se însă în umărul motociclistului, care scrâşni de durere, nu foarte zgomotos. Geneticianul zări arma căzută pe jos; fără a mai sta pe gânduri, o luă în mână, se ridică şi îndreptă ţeava pistolului spre cel de-al treilea individ. Totuşi reuşi să pară destul de convingător; prin urmare, cel de-al treilea ridică mâinile deasupra capului, semn că se preda, sau cel puţin că nu mai intenţiona să atace. Deşi temător, Alex ţinu arma îndreptată spre individ.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând poliţiştii intrară în dubiţa cea albă cu cei trei infractori şi armele acestora, iar maşina porni spre secţia de poliţie la care lucrau cei din patrulă. Ofiţerul îi lăsase o carte de vizită lui Alex, pentru ca geneticianul să ştie unde să vină ziua următoare şi pe cine să caute, pentru declaraţiile necesare. Alex rămase cu Petra Neţoiu, care se sprijinise de motocicleta ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Scuzaţi-mă, vă rog, dumneavoastră sunteţi cumva...
Petra: Fată?! Da, sunt! Şi; ce-i cu asta? Aveţi ceva împotriva fetelor care practică această meserie, de body-guard?
Alex: Ah, nu, deloc, domnişoară... N-am nimic împotriva dumneavoastră sau a meseriei pe care v-aţi ales-o. Sunteţi liberă să vă alegeţi orice consideraţi că vi se potriveşte...
Petra: Foarte bine! Mă numesc Petra Neţoiu, cunoscută printre body-guarzi drept "Ucigaşa"; asta-i porecla mea.
Alex: Interesant, foarte interesant... Mi se părea doar puţin cam nepotrivit ca protecţia să-mi fie asigurată de o domnişoară...
Petra: Adică eşti nemulţumit că ţi-a fost repartizat un body-guard ca mine?!
Alex: Ah, nu, deloc... De ce-aş fi nemulţumit?!
Petra: Ar trebui să te consideri norocos că sunt body-guardul tău!
Alex: Chiar mă consider norocos; foarte norocos... Mă bucur că-mi veţi asigura protecţia şi vă mulţumesc pentru asta, deşi personal nu cred că aş fi avut nevoie de protecţie, dar dacă dom' director aşa a stabilit...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupola transparentă se zărea într-adevăr, deşi era destul de îndepărtată. Depăşea cu mult în înălţime acel vârf muntos pe care-l urcaseră ei şi nu se putea zări de unde începe şi unde se termină, sau încotro se îndreaptă. Fiind transparentă, sub ea se puteau observa, deşi minuscule, multe dintre clădirile oraşului artificial. Nu le puteau recunoaşte, fiindcă se distingeau cu greu, oricât de înalte ar fi fost ele. Rămaseră acolo, nemişcaţi, privind fascinaţi peisajul ce li se înfăţişa înaintea ochilor. Deşi se aflau la o altitudine apreciabilă, iar atmosfera era incoloră, temperatura aerului era la fel ca şi pe suprafaţa planetei, neschimbată, destul de plăcută şi nu adia nici cel mai mic vânt, nu se auzea nici un fel de zgomot, nici cel mai neînsemnat.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian îşi verifică tălpile pantofilor, dar nu zări nimic neobişnuit; nici urmă de gândaci. Poate papagalului i se păruse totuşi. Deodată zări acvariile în care, într-adevăr, printre talaj, mişunau o sumedenie de gândaci, de diverse forme, dimensiuni şi implicit, specii. Imediat, deşi nu intenţionat, se strâmbă uşor. Nu întârzie prea mult în a admira acele creaturi, pe care totuşi le considera oarecum respingătoare, din punctul lui de vedere, măcar puţin; nu le găsea deloc atrăgătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După miezul nopţii, Alex zări parcă faptul că body-guarzii plecaseră din faţa casei sale. Pentru a se încredinţa că nu se înşeală, încălţă rapid o pereche de papuci şi ieşi în curte, să verifice. Noapte senină, cer înstelat, aer răcoros, temperatură plăcută... Deşi negură, îşi dădu rapid seama că, într-adevăr, body-guarzii plecaseră, nu mai erau acolo. Reintră în casă doar pentru a se încălţa în adidaşi; în rest, era numai bine îmbrăcat pentru o scurtă plimbare, nu foarte departe de casă: în blugi şi tricou. Tatăl său, domnul Radu-Emanuel, care nu adormise până la acea oră, îl simţi mişcându-se, deşi el se străduise să nu facă zgomot şi se apropie de el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Body-guardul cu porecla "Cocoşul" luă legătura cu colega lui, Petra Neţoiu, poreclită "Ucigaşa", vorbind pe un ton cât mai convingător. Alex ascultă convorbirea, iar după ce domnişoara Neţoiu spuse că va sosi în câteva clipe, se ascunse bine. Iată cum planul lui Alex, pe post de Cupidon, funcţionase. Geneticianului nu i-ar fi trecut prin minte că în această ultimă seară pe Terra va avea o asemenea ocupaţie, după părerea lui, foarte plăcută, doar nu putea fi ceva urât să unească destinele a două persoane, sau cel puţin să ajute la consolidarea legăturii sentimentale dintre aceştia; dacă era vorba chiar despre body-guarzii care-i asiguraseră protecţia timp de trei săptămâni, cu atât mai bine (gestul lui putea fi considerat cel puţin drept unul nobil). Petra spusese că va sosi în câteva clipe şi chiar aşa se petrecu; de abia avu timp geneticianul pentru a se ascunde, să nu fie observat de vigilenta domnişoară (de parcă "Ucigaşa" s-ar fi aflat prin zonă în timpul convorbirii). Deşi ştia că Petra era inteligentă, Alex spera ca ea să nu-şi dea seama de şmecherie, cel puţin nu înainte ca Ovidiu să reuşească să-i spună ceea ce avea pe suflet cine ştie de cât timp...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea poliţiştilor nu se îndepărtase foarte mult de locul în care rămăsese "Ucigaşa", deci ajunseră destul de repede înapoi. Petra, încă în picioare, veghea neobosită spre cei trei infractori. Între timp, îşi mai revenise unul; cel pe care ea-l lovise cu piciorul imediat după ce coborâse de pe motocicletă. Celălalt încă mai zăcea inconştient, dar era într-adevăr viu. Poliţiştii se apropiară de domnişoara Neţoiu şi o salutară ca pe una pe care o cunoşteau foarte bine, de câtva timp; ea le răspunse în acelaşi stil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, din când în când, mai pe furiş, pe sub genele lungi, negre, întoarse, îşi ridica doar pentru câteva clipe albastrul ochilor spre el. Nesuferitul! Intenţionat sau nu, tocmai în doar acele câteva clipe o fixa şi el insistent cu ochii lui adânci, cu acea privire pătrunzătoare, ce-i dădea parcă fiori, intimitând-o, deşi în adâncimea ochilor lui căprui putea zări doar multă blândeţe şi bunătate. În plus, avea un chip plăcut şi indiscutabil, un suflet bun; înţelegea aceste lucruri din atitudinea lui. Don Juanul Institutului se afla alături de ea; dansa cu el. N-ar fi crezut vreodată că va avea această şansă, dar iată, va porni într-o misiune de lungă durată, împreună cu el. Inima îi ticăia ca un ceasornic mult prea grăbit, iar ea-şi dădea seama că era pe cale să cadă în capcana pe care el, poate cu sau fără voia lui, părea a i-o întinde; de fapt, chiar căzuse, inevitabil, în ea. Cu voce tare însă, continua să-l refuze categoric, să-l respingă, deşi sufletul îi şoptea neîncetat cu totul altceva; dar ea dorea să pară rece, distantă. Oare cât timp va reuşi să se poarte astfel faţă de el? 13 ani i se părea cam prea mult... Oare va reuşi să păstreze atâta timp această răceală între ei, care să-i despartă, deşi, de fapt, parcă nu asta-şi dorea? Contradictoriu şi dificil, chiar şi pentru un foarte bun psihiatru! Oare el avea habar de frământările ei? Sau nu?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bineînţeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafaţa Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deşi aparatura era destul de modernă, sofisticată; existenţa planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spaţială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde şti...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar de l-ar fi avut pe Mihai prin preajmă, chiar dacă era doar un puştan de nici 18 ani, totuşi, fost campion mondial la lupte, arte marţiale; interesant... Puştiul s-ar fi descurcat într-o asemenea situaţie, dar el, geneticianul, ce putea face? Habar n-avea... Nu-i rămânea decât să se supună agresorilor, deşi varianta nu era deloc foarte convenabilă lui; intrase însă singur în această încurcătură nedorită. De ce nu acceptase oferta poliţistului, sau măcar pe-a tatălui său? Preferase să plece singur, să facă pe viteazul! Iată unde ajunsese... Discret, trase cu coada ochiului spre individ; deşi era negură, îi putu zări trăsăturile; nu era un tip fioros. Avea însă o armă, ceea ce contrazicea aspectul său fizic; era totuşi agresiv... Cât de agresiv oare?! Alex spera să nu afle.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex vrusese să răspundă înainte ca directorul să rostească "domnişoara Petra Neţoiu", dar nu reuşise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toţi colegii, care nu vor aştepta mult să râdă de el. "Eh; paguba asta să fie..." îşi zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoţionă şi nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou îşi ţinea capul plecat, ruşinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-şi imagineze cum ar fi reacţionat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deşi era puţin probabil ca indivizii să fi reuşit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreţ, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului opri în faţa Institutului. Cei doi body-guarzi se pregătiră să coboare, dar glasul lui Lucian îi opri; rămaseră în maşină, pe bancheta din spate, privind nedumeriţi cum el, Lucian, cobora. De ce? Habar n-aveau! El însă ştia ce avea de gând. O observase pe domnişoara Petra Neţoiu, "Ucigaşa" şi se îndrepta spre ea. Petra surâse; îi convenea propunerea şi rămase să aştepte sosirea colegilor săi, în timp ce Lucian îi explică portarului tot ceea ce trebuia să ştie. Portarul pricepu şi fu de acord, doar nu era să se împotrivească; n-ar fi avut motive. Prin urmare, rămânea doar ca toţi să sosească, iar Petra să-i anunţe că puteau să intre în Institut. Mai întâi vorbi cu body-guarzii lui Nistor – Cosmin Vântu, zis "Uraganul" şi Jean Pistol, zis "Glonţul" şi ai Liei – Florin Neamţu, zis "Nemilosul" şi Bogdan Trană, zis "Temutul", pe care-i zări prin apropiere; noroc că aceştia patru nu plecaseră încă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul nu uitase de problema body-guarzilor lui Alex şi dat fiind că preferatul său îl rugase să ia unele măsuri, chiar vorbise cu cei de la firmă şi-l asigură pe genetician că de abia de luni dimineaţa se va trece la schimbarea domnişoarei Petra Neţoiu cu un coleg de-al ei; directorul nu ştia cu care, dar nici nu conta acest amănunt. Principal era faptul că totuşi, va fi schimbată, iar asta i se păru o veste minunată lui Alex; era bucuros! Până luni se va descurca el cumva, va avea răbdare. Trebuia doar să se ferească de colegii săi în acea seară, să facă în aşa fel încât aceştia să nu-i afle secretul, ca să nu râdă de el; Lucian îl asigurase din nou că nu va spune nimic. Deci, Alex putea fi liniştit, iar în seara aceea putea pleca însoţit de "Ucigaşă"; de luni va scăpa de ea...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ceilalţi îşi vedeau în linişte de treabă şi nu păreau deloc indiscreţi sau curioşi să afle ce-ar avea de vorbit domnul Enka cu domnişoara consilier, totuşi, domnul Enka îi propuse Liei să se retragă, măcar pe culoarul ce ducea spre rezerve. Ea acceptă şi se opriră chiar în dreptul celei pe care străluceau iniţialele "E. L." Blondul remarcă acest amănunt şi privind uşa aceea, sufletul i se umplu de mândrie; era rezerva fiului său. Poate după ce va discuta cu domnişoara, va intra puţin, s-o vadă, doar nu era interzis. Deocamdată, îşi îndreptă atenţia spre tânăra domnişoară psihiatru. Ea nu îndrăznea să-şi ridice privirea spre acel domn blond, deşi glasul cu care dânsul i se adresă nu exprima deloc asprime, răutate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian reintră în discotecă doar pentru a le anunţa pe fete că este nevoit să plece. Ele nu protestară prea mult, deşi nu erau foarte încântate de acest anunţ; nu doreau însă să-l supere. Şi nu-l sărutară, pentru a nu-i lăsa urme de ruj, să-i pricinuiască alte neplăceri. După câteva îmbrăţişări nevinovate, Lucian plecă. Iar dacă plecase el, ceilalţi îi urmară exemplul; fără el, distracţia nu mai avea farmec, aşa că ringul de dans, neîncăpător până-n acel moment, se eliberă în curând, fără eforturi prea mari. Maşina albastră a directorului ieşi pe poarta Institutului în viteză şi se avântă în negura nocturnă, în drum spre oraş. În interiorul ei se aflau şi cei doi body-guarzi, Petre şi Adi; aceştia îl aşteptaseră pe Lucian chiar şi până la acea oră târzie.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îndreptă din nou spre Institut. Maşinile colegilor săi plecaseră deja. Portarul se miră să-l revadă, dar nu-l reţinu. Alex nu se îndreptă spre rachetodrom, unde, în negura nocturnă, staţiona în linişte uriaşul vehicul spaţial albastru, ci spre clădirea principală a Institutului. Se opri şovăielnic în dreptul uşii pe care scria "Director". Să-l deranjeze sau nu pe Traian Simionescu? El nu era Luci, preferatul dânsului, ca să-l deranjeze la orice oră, dar fie ce-o fi... Ciocăni.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbit, directorul se îndreptă spre biroul său, prima lui grijă fiind să verifice micuţa încăpere alăturată, în care ştia că-l lăsase pe favoritul său, dar acesta nu mai era acolo; pesemne plecase între timp. Dădea însă dovadă de băiat educat şi ordonat; făcuse patul şi aranjase frumos micuţa încăpere, nu lăsase totul vraişte. Directorul surâse mulţumit...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un moment dat, el îşi întoarse capul spre ea şi o zări; brunetă, frumoasă, rea... "Dar oare chiar e rea?" se întrebă el în gând şi tot el îşi răspunse, în acelaşi mod: "De fapt, parcă nu prea..." Astfel se gândea Lucian, căci parcă zărise ceva în minunaţii ei ochi albaştri; ce anume, nu ştia nici el sigur, dar nu răutate. Ah, de s-ar rezolva odată cu bine situaţia asta jenantă şi ar pleca totuşi în misiune, toţi şapte, ar avea destul timp s-o cunoască mai bine şi s-o înţeleagă, în următorii ani; la fel şi ea pe el. Nu stărui cu privirea asupra ei, pentru a nu fi prea insistent. Bineînţeles şi ea-l văzu; se convinse încă o dată că greşise enorm cu reclamaţia aia blestemată şi-i părea nespus de rău. Nu din cauză că el era frumos, nu acest lucru constatase la el; asta o ştia de mult... Ea zări altceva la el, remarcă bunătatea şi frumuseţea sufletului său, pe care le putea ghici cu uşurinţă din atitudinea lui. Şi asta îi plăcea la el; şi multe alte lucruri pe care le descoperise de curând, dar... culmea! Se aflau în acel moment în tabere opuse, din cauza reclamaţiei stupide pe care ea o depusese împotriva lui. "De ce?" se întreba ea într-una, fără a-şi putea răspunde.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!