Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnișoara prințesă a decis totuși să ne onoreze cu prezența dumne...
Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnișoara prințesă a decis totuși să ne onoreze cu prezența dumneaei. Vă rog, poftiți, Alteță! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber și pentru dumneavoastră, Înălțimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzați că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-ați întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, știu foarte bine. Sper că nu m-ați așteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât așa, foarte puțin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteță! Ne bucurăm că sunteți totuși printre noi și ne onorați cu prezența dumneavoastră princiară. Puteați veni chiar și mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiți?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îți pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îți bați cumva joc de noi toți? Ai impresia că am fi obligați să stăm toți degeaba ore întregi, așteptând după tine?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.