Banca
O dâră verde iese din albă neaua-n crustă
Pe aleea de castani ce-o știu pe dinafară
De când îmi petreceam vacanțele de vară...
E banca îngropată în gându-mi fără vârstă.
M-aștern în loc de omăt cu visul din retină
Cu ochi deschiși; văd iarna, osos stingher de câine
În pas săltat trecând fără de ieri, de mâine...
Și angelic chip din clasa liceului, o virgină.
Oh cât am așteptat-o să vină să se-așeze,
Să îmi pierd mâna-n păr cu ochi plimbând pe buze
Ce nu-ndrăzneam să cer, speriat să nu refuze
De-o atingeam în mutele-mi, dorințele prea treze.
Am stat și să răzbun trecuta neîmplinire
Într-un sărut prelung cu alta-n seva cărnii
În scârțâit de dinți pân' la-nroșitul țărnii
De buze sparte-n spasmul de-a inimii oprire.
Cât sufeream când banca o regăseam cu alții
Ce-i profanau și lemn și semne scrijelite;
Cum n-ar fi fost pe lume atâte alte iubite
Și singuru' aș fi fost ce-nalța rugi cu psalții.
Aș vrea să stea mereu ascunsă, neatinsă,
S-o port în mintea-mi vie cum știu și-am cunoscut-o;
Numai a mea să fie, mireasa ce-am cerut-o...
Să-i stau pe brațe verzi, de lacrimi toată ninsă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre vacanță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Urechiușă?
Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.
Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.
În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.
Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei 'n lanț de salbe.
I-am fost la rându-mi bunul curator
Și-am întremat-o-n nou dintr-o epavă;
Știa de-atunci că i-a fost soarta gravă
Și-n veci nu m-a mai părăsit... Un slujitor.
Mi-a arătat copii ce și-i făcea-n ascuns,
Venea să mă invite să-i văd, mândră...
Au fost și morți deja când se uita-ntrebândă
De sunt frumoși și i-a-ngrijit 'ndeajuns.
În fond fusese veșnic o hoinară
Ce supraviețuia în mii de circumstanțe;
Era o enciclopedie d-experiențe, relevanțe
Și mă ierta de câte ori plecam... O-ntreagă vară...
Nu știu precis de doar a îmbătrânit
Sau brusc a dovedit-o suferința
Căci niciodată nu și-a exprimat voința
De-a vrea mai mult... decât stăpânul prorocit.
Oh câte rugi am înălțat la cer
Să vină primăvara cum ne promisese
Căci tremura din noapte-n zi printre accese
Cu ochii duși, mai duși, suflet stingher.
Ne-am separat o seară oarecare
Crezând că i-am tratat și suflet și angoase,
Dar dimineața crudă o-nghețase...
Murise Urechiușă, ca o binecuvântare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre iubire
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre sinceritate
- lecții de engleză
... Lăsat liber
Cui va rămâne sunetul ce-aud
Și cine va mai scrie ce-am cuvinte?
Și-atingerea cum va mai fi; nu nud,
Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte?
Cum or mai exista copaci și păsări,
Dacă se pierd de-un nevăzut în plus...
Și cum se vor purta cămăși, alte mătăsuri,
Pantofi, sandale... Fi-vor, cărăuși?
Păcat și pentru umbra ce dispare
Și-i unică, un fel de-a fi, de forme...
Și nici oglinda n-ar mai fi bogată; purtătoare
De-un chip mult mai puțin, în ramele enorme!?!
Și aerul ce-l dezgolesc, cine-l va umple,
Sau pân-atunci ce va fi-n loc, în gol
Și-n ziua nașterii, mai are cin' s-asculte?...
Căci mi s-a spus mereu că mi-este monopol?!
Și numele, când va dispare de pe buze,
Ce se va spune-n loc; va mai fi iar expir
Cu aceleași note... Și-unde pleacă muze,
Când mă pierd interlocutor și izul... elixir?
... E un bagaj imens ce-l port drept hărăzire
Și-ar fi sub înțeles să mi-l debarasez...
Așa că nu mă-mpac, de ce n-aș vrea "oprire"?...
Și tot mă chinui să exist?!?... Mi-am făcut EU-l crez!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre existență, poezii despre sunet, poezii despre păsări, poezii despre naștere, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci, poezii despre bogăție sau poezii despre aer
Parcurs invers
De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Și mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Și atunci Pământul, din ce-ar fi?
Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... și-am, mâine, rost?
Și ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Și-l pot proba, cum nouă robă?!?
Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi așteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aș fi existat!
Deci mâine am fost... Ieri, m-a ratat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre brazi sau poezii despre Pământ
Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
N-am nicio cameră obscură,
Stau cu ochi deschiși, timpul mă fură;
Nu-i am din nou alăturea,
Nu pot să-i chem, le-am uitat stea...
... Sunt numai aștri fără nume,
Adesea-s numai a mea lume
De-mprejurări, vise tactile
Se promenând cadre-n pupile.
Cum să-i mai chem, căci de-ar veni
Aș fi atunci, poate-aș refi,
Dar nici eter nu mă ajută;
Trecut e-o undă, o redută.
Or fi aceeași cum simt eu
Sau sunt efemer curcubeu
Ce-l văd sublim, nu pot atinge...
Lumină ce din bec se stinge?!
Sunt prizonier, handicapat
De-un simț ce-i unul câștigat
Și l-am pierdut anticipat;
E simțul vorbei... Mi s-a luat!
Ce stranii simțuri înăscute
-Auz, văz, pipăit... multe-
Toate depind de-o exprimare
Ce ni s-a dat din întâmplare...
... În partaj infim de animale!
PS.
E-o pierdere universală
Ce-o plâng, ea-i a mea boală
La scara mea de-un simplu om...
Aș vrea să-i am toți crengi, un pom!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre zoologie, poezii despre viață, poezii despre vară, poezii despre sărăcie sau poezii despre plâns
Icoană
Se-nalță chipul ce-mi atinge buze
Într-un sărut să mă divinizeze
Pe mine-un neștiut, cerându-mi scuze
De o mulțime de păcate -în mintea-mi- treze.
Și stau urcat în estul de odaie
Cu flacăra de ceară-n mâini prelungi,
Tot așteptând în prosternare inima să-ndoaie
Vis... ce nu știe iertare nici dacă plângi, plângi.
Mă port într-un breloc trimis în chip
Transfigurat dintr-un ceva imaginar
De tragic, de sanctificat ca un Oedip
Și umplu o lume cruciată în altar.
Mă scrijelesc în piatră, în lemn, pe pânză,
Să fiu reconoscibil, să fiu seamăn,
C-altfel nici rugile n-ar ajuta să vânză
Nespuse spovedanii către-un spirit geamăn.
Sunt pus să umplu golul de perfid
Mă coborând din negrul fără tonuri
La toate sectele ce se mânjesc pe zid...
Să-nveselească multitudine de Domnuri.
Mă tot întreb cum pot la infinit să sorb
Atâtea vini șoptite-n buze fade;
S-ascundă vinovate falsul morb
Crezând că liturghii se-ascult cum serenade.
Sunt un tapet de cer în trei dimensiuni
Închipuindu-mi că pot fi oprit din goană
De pedepsiri, creând deșertăciuni...
Doar că sunt prins mimându-mă, o icoană.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre sărut, poezii despre spovedanie, poezii despre negru, poezii despre mâini, poezii despre lemn sau poezii despre inimă
Rondel
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
De ochii tăi plini de lumină
Și... poate de-un sărut în plus!
Mi-e dor de timpul ce s-a scurs
De tot ce-ar fi frumos să vină
Mi-e dor de banca din Grădină,
De visul verde, ce s-a dus...
Mi-e dor de chipul de regină
De toate câte nu s-au spus
De toți ce n-au avut vreo vină
Că mai adus atât de sus...
Mi-e dor de banca din Grădină!
rondel de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre monarhie, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe

Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Dincolo de sacrificiu
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... să-ți port demn nume... să nu moară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu, poezii despre pericole, poezii despre mamă sau poezii despre gânduri
Whisky...
... fumul de grâu ars roade nerv cu aromele de câmpuri ciopârțite în boabe,
fermentându-mi gândurile negre într-un extaz inexplicabil
adulmecat în sorbituri de papilare îmbăieri,
făcându-mă să plec cu obrajii îmbujorați, ca globurile bradului plin de podoabe,
în zbor spre vârf strălucitor de un sclipici placabil,
uitând de orice înnegurare de un azi ce-a devenit deja un ieri...
... un ieri ce e și mâine, diluat în cub de gheață, când totul este rău torid,
sau numai simplul caramel, ținut în cald de palme să se nască abur
în elixiric crud de fructe, ca o pâine
ce-o muști să-i simți dextroza cojii până ce-ți pierzi un echilibru invalid
și sânge urcă să răcească ochi, iar trup se înmoaie de îndărătnicul de taur,
cu rău cu tot, ce-ar fi fost lup, dar a rămas doar credinciosul câine
... doar suflet, cât e toată fauna de un pământ întreg, ce se iubește nesfârșit într-un etern de mâine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre whisky, poezii despre trup și suflet, poezii despre tauri, poezii despre sânge sau poezii despre religie
Sfârșit de cometă
S-a mai sfârșit ceva
înspre inevitabil
din crezul că există infinit...
a mai murit
încă o stea
așa,
cum credem că-s mereu toate pe cer
la fel de mari și împânzindu-și strălucirea...
deci e-un sfârșit etern, indiferent de nu se vrea,
e infailibil
ca și orice asfințit;
de unul singur, la fel de stingher
la fiecare, în orice ochi închiși... și-ntr-una, într-una
căci se știe, e scrisă calea...
S-a topit Elenin, o cometă
s-a șters, o dâră-n van-speranță
și-a mai rămas, se poate
un pic de gheață,
aproape fără importanță,
ce și-a propus o vizită
aparte,
cum a fost odată
și care-mi lasă un sentiment de greață;
că nu știu unde voi fi la întâlnire...
o altă stea mai putrezită
după ce voi fi eu însumi răstignire...
deci nu va mai fi iar Nubiru
ce-o credeam planetă...
Unde-oi fi pus clondiru
ăl' de casă, fără etichetă???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre planete, poezii despre infinit, poezii despre gheață sau poezii despre comete
Autognoscism
Dacă mă port, de când mă știu, fără a mă fi pierdut,
De ce nu văd, de unul singur, că nu mai sunt ce-am fost
Clipă de clipă, nu-n final, un de nerecunoscut,
Când alții spun "a, tu erai?..."... O vorbă fără rost!
Și dacă tot mă recunosc, că tot din "eu" m-aș trage,
De ce și ceilalți, tot la fel, nu-și recunosc util
Și tocmai când știut se-adună știutele-s mai drage...
La rându-le-și reneagă seamăn, uitând de ei... abil!
E deci motiv că ignorare-i mai abitir prezența
-la cei ce-au adunat și știință și practici stăpânesc-
Și dați de-o parte, ca apoi să le invoce absența...
Ipocrizia moștenită, de toți, un rău... obștesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre moștenire sau poezii despre fățărnicie
"Play back life"
Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!
Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.
Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!
Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...
Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!
Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
Că la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?
Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...
... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!
Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Moartea vrăbioarei
În soarele geros sclipind
Pe crengile de-arbust golite
Un stol de vrăbii zgribulind
Se vânjolesc de frig trezite.
Scena-i movila din grădină
Pe albu-ntins neregulat
Și câțiva pomi de copertină
De lângă iazul înghețat.
E cald dar frig de raze-n lame
Tăind obrazul, lipind nări
Și ochi nelunecoși cu scame
Ce-s fără rost în lăcrămări.
Din hârjoneala nesfârșită
Un cuplu bej-maron tărcat
Se avântă-n zarzăr; ea spășită,
El cu cioc negru de bărbat.
Se vede că are un semn de-o pană
Ce-i din codița ei, mai albă
Și pare-ndrăgostită blană
Pe ramul plin de-o gheață dalbă.
Se gudură zburlindu-și puf
Și-ntinde micul cioc de-amor,
Iar el se trage întâi pe vârf,
Revine apoi în sărut cu dor.
Pe aleea doar închipuită
Din pași trecuți în zori de zi,
În noaptea clară șerpuită
Sclipește-un puf de-o pană gri...
Nu-i însă gri; metalic alb e
Și la doi pași o umbră-nchisă
De-un cafeniu cu piciorușe
Chircite, pe penaj alb ninsă.
Cu ochi deschiși mici, de piper
Și-o aripioară ruptă-n sânge,
Stă nemișcată-n moartea-ger...
Un cioc negru pe o țambră plânge...
Câtă durere o fi fost
În trupul mic doar cât un deget
Se prăbușind în cruntul frost...
Mă doare gând! De trist nu preged...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre alb, poezii despre zarzări, poezii despre vrăbii sau poezii despre tristețe
Dulce otrăvitor
Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.
Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.
De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.
Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plumb, poezii despre noapte, poezii despre meduze sau poezii despre lumânări
Flash
Așteptă cartea, deschisă-i la semn,
Uitată pe scrinul sculptat, stă de lemn.
E fila ce-atinsă-i de deget din buze
... Un vers rătăcit reușind să te-amuze.
Uitat e și scaun, veioza-i aprinsă
De umbra-ți ce-i caldă-n fuior, neatinsă;
Se simte-o adiere-n parfum pe birou...
Stă ascuns femininu-ntr-un iz de tricou.
Himeric de chip e-n oglinda ovală,
Doar boarea de-un ruj bănuit pe o coală...
Se face o pâclă, nu știu de-unde vine...
Simt cald pe obraz... Ah ce dor mi-e de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sculptură, poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre degete, poezii despre cărți sau poezii despre arte plastice
Înălțare
Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat... Mă-nchin.
Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea... Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat... O zdreanță.
Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc... Să-ți fiu iar fiară...
... Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...
... Și când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.
De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.
De dor să mori, așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălțare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre somn, poezii despre ploaie sau poezii despre moarte
Portret de fecioară
În ochi se citește un licăr cristal
Și adânc, parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.
În marmura fină de ochi, de Carrara,
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, de gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.
Se anină dorințe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colț de ștrengară,
Lăsând dezgolite șiraguri de unde
De perle, ce atolii-ard 'n albul calcit dintr-o vară.
E întreg de-o sculptură, în suavă armonie
Ce n-are nici sunet, nevoie de însuflet...
Doar vântul vibrează, de atinge, o adie...
Grăbit, să-i transporte în lume răsuflet.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre transporturi, poezii despre păr, poezii despre portrete, poezii despre perle sau poezii despre lectură
Fără ecou
Aștept din când în când câte-un semnal
De la cei morți; parc-ar fi fost o glumă,
Un simplu joc de-ascunselea fatal,
Cum scrisul nou, după ce-l șters cu gumă.!?
Am sentimentu-acut dorul s-ascult;
Un dulce glas, un sfat sau o părere
Ce-am lipsă atât de des, atât de mult
Și-ating cu mâna, c-ochi deschiși de vrere.
Îmi plimb imagini scurte, atât de clare,
Le așteptând mirat de nerăspuns,
De neatins aieve; scump ce-apare
Nenatural... când ne vorbeam, ne-am ținut strâns!
Nu poate fi doar gând ce-am pe retină,
Ce-am dus pe fir la scoarța-n canioane
Și-ar trebui să îl am nou ca pe-o rutină
Ce-o ascut de lemn până la negru, cum creioane...
Mă fac că uit că-ncepe rău să doară
Și inima mi-o simt cum galopând
Cu capu-n cerc, cum strâng o doagă în sfoară
Și aștept doar un noroc tot stând la rând, la rând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sfaturi, poezii despre semnale, poezii despre plimbare sau poezii despre noroc
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre plăcere, poezii despre foc sau poezii despre fericire
Visul zilelor de-o vară
Când timpul vara și-o sfârșește
Și rece începe să devină,
Parcă te uită, se perimă...
De zile lungi ore îți scutește.
Și florile înspre fruct promise
În obraji și părul ce-ți mlădie,
Se pierd cum puf de păpădie
Și-și cern din nuanțele deschise.
Iar visul, lung de la început,
Așa cum vara nesfârșită,
Tot o vacanță-i, pierde aripă,
De zborul de atât trecut.
Iar de-s și eu întreg, natură,
De ce nu pot să fiu iar vară,
Cum pomi de vârstă milenară...
Mobilă nu-s!... Nu-mi dau căldură?
Mă cer să fiu un vis de-o vară,
Mă fredonând cânt, ciocârlii,
Întins cum rodul de câmpii...
Să mă culeg mereu, iar, iară.
Oricum, voi fi cenușă în holde
Rostogolit în pic de râuri,
Pegas, fără călări, nici frâuri...
Un gând... eternelor Isolde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre râuri