De unde vine această duioşie?

De unde vine această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat eu, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

poezie de Marina Tsvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, sărmane Yorick! L-am cunoscut, Horaţio. Era un om plin de haz şi de o minunată fantezie. De mii de ori m-a dus în cârcă şi acum cât mi se îngrozeşte mintea! Îmi vine rău. Aci se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atâtea ori. Unde-ţi sunt poznele? Tumbele? Cântecele? Sclipirile acelea de veselie, care stârneau hohote la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-şi râdă de strâmbătura ta de-acum? Stai cu fălcile încleştate?

citat clasic din piesa de teatru Hamlet de William Shakespeare (1599), traducere de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fermecată de absenţă. Ştiu că el va sosi de la sine.

citat din Marina Ivanovna Tsvetaeva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut pe lângă extaz, ba chiar l-am cunoscut de 3-4 ori în viaţă... Acest gen de experienţă a devenit foarte rar. Căci stările extatice (sau quasi) pe care le-am trăit în viaţa mea erau legate de insomniile mele.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzneşte...

Îndrăzneşte,
atinge-mă cu buzele tale!

Nici nu ştii că sunt eu,
cea pe care ai iubit-o odat':
foc si vârtej sălbatic,
zâmbet neterminat.

Acum,
sunt această ceaşcă,
din care obosit,
îngândurat,
şi poate încercănat,
bei acelaşi capuccino,
al cărui gust...
cu mine l-ai aflat.
Eu azi sunt rece,
el incă-i cald.

Îndrăzneşte,
atinge-mă cu buzele tale!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat întâi că sunt nefericit, apoi am uitat că sunt îndrăgostit, şi aşa mai departe. E drept, mi-aduceam aminte că am iubit. Amănuntul aceasta nu l-am putut uita niciodată: că am cunoscut dragostea şi că toate aventurile în care mă implicam nu erau decât episoade trecătoare.

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de em
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul de cozonaci l-am descoperit după ce am venit în Bucureşti. Casa noastră mirosea, de sărbători, doar a pâine abia scoasă din cuptor. Cu toate acestea, nu pot să mă gândesc la sărbătorile din Lisa altfel decât ca la o poveste. Ele erau altceva decât sunt sărbătorile la oraş. Erau "o stare".

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

să te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny

mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecţi

să te doresc
vine de la pinot
de la merlot şi viagra

coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare

să te am
vine de la Balaam
din infernul cuvintelor

buzele tale
monede pe ochii mei
uimiţi

să mă renaşti
să mă renaşti
vine
dacă nu îţi mai vine

poţi?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile

le-am spart capetele
din obişnuinţă
erau inestetic înşirate la ferestre
doream să le sfărâm zâmbetul
zilnic lovesc buzele cu bocancul
să le iau crusta.
Nu sunt de vină, şi-au plecat capetele
să-şi protejeze buzele.
Trec zilnic pe lângă geamurile acelea
din care îmi zâmbesc tâmp... nostalgiile.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan (27 noiembrie 2008)
Adăugat de Liviu-Ioan Mureşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-a fost mai drag, ce ai mângâiat şi era pe placul inimii tale, este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche. Ce ţi-a fost mai drag, ce ai mângâiat şi era pe placul inimii tale, este astăzi acoperit cu pulbere. Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere.

în Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Gabriela Militaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel de calendar

Această viaţă nu-mi aparţine –
Renunţă la dorinţa de-a avea ceea ce au alţii.
În acest fel vei în siguranţă.
"Unde, unde pot fi la adăpost?" întrebi tu.
Aceasta nu-i o zi pentru a pune întrebări,
În nici un fel de calendar.

Această zi este conştientă de ea însăşi.
Această zi este o iubită, pâine, duioşie,
Mai manifestă decât o pot spune vorbele.
Gândurile iau formă din cuvinte,
Dar lumina zilei este dincolo şi înainte
De gândire şi de imaginaţie.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binefacerile lumii

Luna, care este capriciul însuşi,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
şi îşi zise: "Îmi place copila".
Şi, plină de moliciune,
coborâ scara de nori şi trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioşie de mamă
şi îşi puse culorile pe faţa ta.
Ochii ţi-au rămas verzi, şi obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ţi s-au mărit ciudat;
şi te-a strîns la piept cu atâta duioşie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.

În acest timp, în împărtăşirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; şi toată această lumină vie gândea şi zicea:
"Vei suferi veşnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu şi tot ce mă iubeşte: apa, norii, tăcerea şi noaptea;
marea nemărginită şi verde; apa informă şi multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaşte; florile monstruase;
parfumurile ce pricinuiesc delirul; pisicile care se înfioară pe piane,
şi care gem ca femeile, cu glas răguşit şi dulce!

Vei fi iubită de iubiţii mei, curtată de curtezanii mei.
Vei fi regina bărbaţilor cu ochi verzi,
cărora le-am îmbrăţişat la fel gâtul în mângâierile-mi nocturne;
de cei ce iubesc marea, marea imensă,
tumultuoasă şi verde, apa informă şi multiformă,
ţărmurile unde nu sunt, femeia pe care n-o cunosc,
florile sinistre asemănătoare cădelniţelor unei religii necunoscute,
parfumul ce tulbură voinţa, şi animalele sălbatice şi voluptuoase -
emblema nebuniei lor!"
Şi anume pentru aceasta, blestemat scump copil alintat,
mă aflu culcată acum la picioarele tale,
căutând în toată făptura ta răsfrângerea cutremurătoarei Divinităţi,
a fatidicei naşe, a otrăvitoarei nurse a tuturor lunaticilor!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul muşcatelor

Albe şi roşii muşcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înşirate,
Cu drag te aşteaptă în cale.
Albe şi roşii muşcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe şi roşii muşcate.

rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. Aşa că eu sunt învăţată să aştept. Cred că asta fac de când mă ştiu. Aştept.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron (1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul are un gând de spus, o frumuseţă de mărturisit; şi-şi zice: "Aceasta este partea cea mai bună din mine; cât despre rest... am mâncat, am băut, am iubit, am urât ca oricine! Viaţa mi-a fost ca un abur şi acum nu mai e; uite acestea le-am văzut şi le-am cunoscut. Dacă ceva a avut valoare în viaţa mea, apoi acestea din carte merită să fie împrăştiate vouă."

citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea fluturelui

Ţi-am încercat buzele...
Erau fierbinţi.
frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!"
sărea ca o minge pe treptele
dărâmate.
Iar eu zburam
în mâini ţineam aripile tale
de fluture.
Le prinsesem,
când se ferfeniţau
pe umerii mei.
Le-am sărutat,
erau mici.
În ozonul naşterii
dragostei
se atrăgeau două extreme-
absenţa trupului meu
şi aripile tale de fluture.
Se ciocniseră doi magneţi-
frisonul bătea în soarta iubirii-
o minge magnetică,
iar eu zburam
şi tu zburai,
şi buzele noastre se sărutau.
La început culorile
se pecetluiau pe buze-
Aşa se născuse povestea
fluturelui.
Magnificul zbor
era o minge
uşoară
ce sărea pe caldarâmul
ameţitor
şi noi după ea
ieşisem în stradă...
Ah, ce aromă de culori
şi ce iubire fără anotimpuri!

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost impresionat nefavorabil de personalitatea lui Hitler. Spre deosebire de Stalin, aşa cum l-am cunoscut eu, sau de Mussolini, mi-a apărut într-o lumină negativă, desigur nu dădea această impresie în mod evident, ci era mai degrabă ingenios din acest punct de vedere. Stalin şi Mussolini, fiecare în felul său, erau oameni care nu-şi schimbau personalitatea indiferent de companie. Hitler era într-adevăr omul care nu se făcea remarcat în mulţime.

Anthony Eden în Faţă în faţă cu dictatorii (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!