Povestea fluturelui
Ți-am încercat buzele...
Erau fierbinți.
frisonul ultimului cuvânt "Rămâi!"
sărea ca o minge pe treptele
dărâmate.
Iar eu zburam
în mâini țineam aripile tale
de fluture.
Le prinsesem,
când se ferfenițau
pe umerii mei.
Le-am sărutat,
erau mici.
În ozonul nașterii
dragostei
se atrăgeau două extreme-
absența trupului meu
și aripile tale de fluture.
Se ciocniseră doi magneți-
frisonul bătea în soarta iubirii-
o minge magnetică,
iar eu zburam
și tu zburai,
și buzele noastre se sărutau.
La început culorile
se pecetluiau pe buze-
Așa se născuse povestea
fluturelui.
Magnificul zbor
era o minge
ușoară
ce sărea pe caldarâmul
amețitor
și noi după ea
ieșisem în stradă...
Ah, ce aromă de culori
și ce iubire fără anotimpuri!
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.