Un Ficior de plai

Crescut în brazdele din glie
Şi alergând pe câmp mereu,
'Cercam condeiul pe-un eseu
Visând la marea poezie.

Împins şi de umorul meu,
Satirizam cu ironie
În vers, cumplita tiranie
Încă din vreme de liceu.

Când văd că azi ca şi 'nainte
De jos pân' la Palat se minte
Sunt revoltatul fără grai.

Eu ripostez cu pana mea
Ca un ficior, oltean sadea,
Crescut pe-acest picior de plai.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind coperta cărţii "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiţă,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiţă
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subţire
Şi-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ţii să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ţi-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îţi vom vedea lădiţa,
Eu şi Gigea şi Dobreanu,
Vom fugi la Periniţa,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de Marius Robu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Laurian Ionică

Astăzi lumea umoristă,
Parcurge o etapă tristă.
A pierdut un umorist,
Cunoscut epigramist,
Un oltean contemporan,
Ionică Laurian.

În ziua epigramei cunoscute,
A sosit ceasul să se mute.
In luna mai, cândva născut,
In Bourenii Doljului, demult.
Talentul nu l-a ocolit,
Oare de ce ne-a părăsit?!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treişpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Şi lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Îşi puse câte-o poză pe coperţi
Să-l recunoască orişice vecină
Şi demonstră pe bază de experţi
Că are-n plai solidă rădăcină.

Şi fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede că-i şi subsemnatul,
De carte, mă grăbesc să ţin un spici,
Că n-aş vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, mă inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut şi eu la sat
Şi să mă pun pe aşternut de versuri;

Să pun în cartea vieţii câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereţii,
Dar şi ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, aşa cum fac juveţii;

Să scriu de porci şi chiar despre găini,
De coţofană, vulpe sau de cioară
Şi mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Şi când idei nu mai sosesc din larg
Şi nici de inspiraţie n-am semne,
Să ies în faţa casei şi să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aş da şi eu o replică hazlie
Confraţilor ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet şi Robu, Gigea, Burduşel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeţi ca din rastel
Mai nărăvaşi ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante şi idei,
Având cu toţii spada ascuţită
Şi poate l-aş chema şi pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viaţa de oraş,
Cu internet şi mall îmi schimbă planul,
Mă ţine arestat ca pe-un ocnaş
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogăţii de linişte şi soare
Şi plin de plictiseală şi de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Şi n-aş putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ţi spun c-aştept cu mult teme
Să ne uimeşti la fel cu următoarea!

poezie satirică de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Janet Nică, la vol. "Şarmant april" (sonete)

Când te-am citit, pătruns de gelozie,
Simţeam în mine marea umilinţă.
În versul tău vedeam o biruinţă
Şi har dumnezeiesc de poezie.

Mă năpădea fărâma de credinţă
Că şi talentul meu putea să fie
Un adevăr născut din ironie
Şi o izbândă-n marea neputinţă.

Am scos batista lacrimei plăpânde
Lăsând obrazul să-şi prelingă firul
Spre rădăcini de-a pururea flămânde

Din care răsări-va trandafirul
Care să-mi dea în marea cutezanţă
Deschideri spre culoare şi speranţă.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu ştiu cum au trecut,
Nici nu ştiu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Şi apoi dorinţa,
După aceea,
Mi-a mijit mustaţa,
Şi, o vreme, mi-a crescut
Ştiinţa de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experienţa,
Salariul tarifar
Şi concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranţa,
Şi tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Şi au crescut petele albe,
Din întunericul nopţilor.
Şi astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul

Statutul de oltean mă-mpacă,
De sunt frumos aşa mi-e harul,
Dar şi deştept, în plus chiar dacă
E şi Caracălul şi calul.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Când zici mereu că nu mă mai iubeşti
La mine nici nu vrei să te gândeşti,
Iar gândul tău mă face pesimist
Că-i dureros, adevărat şi trist!
E dureros că nu-mi mai aparţii,
E-adevărat c-un altul vrei să fii,
E trist când spui că nu mă mai menţii.
Nici nu mai vreau să ştiu la ce gândeam
Când pe obrajii plânşi te mângâiam,
Tristeţea ta părea mărgăritar
Amare lacrimi scurse, chihlimbar,
Păstrate în al inimii pahar.
O vară-ntreagă-am depănat poveşti,
Fantasme şi închipuiri lumeşti,
Iar vorbele din gură le sorbeam
Şi de privit tot nu ne săturam,
Două cireşe singure pe ram.
Eram doi tineri izgoniţi din Rai,
Venisem singur pe-un picior de plai,
Să te-ntâlnesc pe tine, dulce grai,
Venită de pe alt picior de plai,
Tărâm de ciocârlie şi de nai.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crescut dolarul, a crescut francul, a crescut lira, a crescut euro, treaba lor. Ai noştri au făcut ceea ce au promis: să ţină leul pe loc.

aforism de Cristinel Mortici (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguri

Prietene crescut la oraş
fără milă, ca florile în fereastră,
prietene care încă niciodată n-ai văzut
câmp şi soare jucând subt peri înfloriţi,
vreau să te iau de mână,
vino, să-ţi arăt brazdele veacului.

Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos,
sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri:
mari paseri negre
ce-au coborât din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii ¬-
trebuie să to apropii de ele cântând.

Vino - încet.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimioritică

Ciobanii n-o mai duc ca-n Rai
Şi-ncep ca să priceapă
Că nu sunt pe-un picior de plai,
Ci c-un picior în groapă.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2014)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentare

Mă numesc Culman Cornel
Şi-s oltean de felul meu.
Sunt economist de meserie,
Dar mai scriu şi poezie.
Şi aşa, mai într-o doară
Mai compun şi-o epigramă.
Am jucat şi puţin teatru
La matineele de patru.
Şi-acum stau în Capitală,
Dar nu e nici o scofală.
Am rămas oltean sadea,
C-asta este ţara mea.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grai românesc

ÎN GRAI ROMÂNESC

În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare şi câmpie.

Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învăţat să-i cânt renume
Ţării-mamă ca Rai pe Pământ.

La şcoală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărţii,
Să cultiv dragostea de glie
Şi spiritul românităţii.

În grai românesc m-am înălţat
Pe-a moralei creştine scară
Şi în demnitate am învăţat
Că leagăn sfânt e mama-ţară.

Pe grai românesc plânge condei,
Spre cinstirea Limbii române.
Că-n ploaie de gânduri şi idei,
Lacrimă din gându-mi rămâne.

Cu Limba română în cuvânt
Şi gânduri aşezate-n carte,
Din românescul meu pământ
Duc sufletu-n eternitate.

*31 August - Ziua Limbii Române
*Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am făcut băiat mare

Am crescut
odata cu pomii
din ogrda noastra
pe care-n fiecare vacanta,
vara,
îi udam mereu,
scotând cu ciutura apa
din inima pamântului.

Am crescut
cu frunza
ce se hârjonea cu vântul,
odata cu rasaritul
si scapatatul soarelui.

Am crescut
si ma despart
de ora
unui timp ireversibil
când nu mai pot fi copilul
neastâmparat de odinioara
alergând în vipia verii
cu tipete
dupa iepuri.

De-acum, mama,
n-o sa ma mai certe vreodata
ca sar gardul la vecini
ori c-am sarutat o fata
si nici din tinda
n-o sa mai poata striga:
,, Vin' acasa mama
ca se raceste mâncarea! "

De-acum voi fi altul
caci asta-i ursitoarea,
disperarea
si împacarea.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a decembrie...

Miroase-a decembrie patul de palmă,
Pe care, amorţită, se vaită pana,
Tăcerea-şi aruncă a lene năframă
Pe golul de clipă, ce-şi zgâlţâie rana.

Ştii, iarnă, ce armă suflarea-mi răneşte,
Când versul păleşte din lipsă de jar,
Când dalta mirării în muchii ştirbeşte,
Să nu-ţi pot sculpta urcarea pe-altar.

Visarea-şi îmbracă cămaşa-trufie,
Când gerul revarsă pe lampă deochi,
Cad gratii de nori pe elan, bucurie
Şi-a ta stăpânire-mi bea verdele ochi.

Cojesc de tristeţe cuvintele săbii,
Să lupt cu-amorţirea, ce vrea pana mea,
În palme-nverzesc, de căldură, corăbii,
Să fac din decembrie-un martie sadea...

Nu-mi ninge pe filă cu neaua divină,
Sunt sâmbur de iarnă, căzut de pe stea,
Mi-e lutul flămând de a arşiţei vină,
Când stoarce din mine durerea, s-o bea.

De-aceea nu pot când pana se-nclină
Din soarele şters pe-un verde sălciu
Sau poate iubire expir prea puţină,
Că pana suspină în palmă, când scriu...

Mi-e frig fără tine, Iubire, fierbinte,
Adu-mi doar un mugur de martie-n vers,
Să storc îndrăzneală în pana ce minte,
Că iarna-i geloasă pe-al ei Univers...

De gânduri, în strai de-aşteptare, rumori...
Miroase-a decembrie... visez sărbători...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şchiopul

Când i-a venit vecina-n prag
Spunându-i vorbe de amor,
De bucurie şi de drag
El a sărit într-un picior.

epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii

Toţi trăiesc în colţ de rai,
Fiecare cum apucă:
Unii pe-un picior de plai,
Alţii pe-un picior de ducă.

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Marele premiu "Mircea Trifu" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică la lansarea cărţii "Pe-un ficior de plai" de Laurian Ionică

Când erai mic erai supus,
Sau cel puţin aşa ai spus.
Şi după doar puţină vreme
Ai început să pui probleme.

Vedeai în fete tocilare
Ce-şi luară nasul la purtare,
Nu le credeai deloc naive,
Ci doar exemple negative.

De cum crescuşi ceva mai mare
Avuseşi gând de însurătoare
Şi vai, simpatica copilă
Căzu în plasa din idilă.

Apoi, cu chip de îndrăgostit,
Deşi erai ceva, pilit,
Te repezişi şi la dansat
Făcând eliptic un pupat.

Cu aer de cuceritor
Ai apăut şi-n coridor
Şi atâtea lemne ai tăiat,
Că-ţi pieri chefu' de însurat.

Voi aţi plecat la drum în doi,
De-am fi ştiut atunci şi noi,
Veneam cu toţii într-o clipită
Şi salvam fata de ursită.

La nunta sfertului de veac
Erai la fel de fără leac,
La braţul altor cutezani
În urmă cu un şir de ani.

În zodie semn de pământ
Tu chiar în taur te-ai născut,
De aleasa Venus guvernat,
Talentul tot l-ai posedat.

Drept simbol zodia are
Jumătatea lunii clare,
Întoarsă pe cercul Soare
Cu dorinţi materiale.

Încăpăţânat, gelos,
Case-i este de folos,
Răbdător şi hotărât,
Nu are timp de pierdut.

Făcând prin viaţă o plimbare,
Ajuse şef chiar în "reanimare",
Având în gând un legământ,
Să se întoarcă la pământ.

Şi după ani, chiar şaptezeci,
Când ziua-n seară o petreci,
Ai vrea să-ţi vină în prag iară
Iubita cea imaginară.

Dar zodia prin legământ
Vrea să te lege de pământ,
Privind după plecata stea
În braţe doar cu baba ta.

Şi cum luna mai se duse
Şi norocul nu apuse,
Îţi dorim să n-ai duşmani,
Toţi îţi spunem "La mulţi ani!"

Să rămâi "Ficior de plai",
Condus de versuri în alai,
Să-ţi pui la butoniera roză,
Talentu-ţi să se verse-n proză.

poezie de Elena Buznă din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Laurian Ionică

Ca epigramist Ionică
E pontos şi bun de gură
Şi "loveşte" fără frică,
Niciodată sub centură.

epigramă de George Ceauşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da: am crescut cu macii...

Da: am crescut cu macii şi strugurii pe câmp.
Da: mai păstrez, ca iarba, şi-acum, sub pleoape rouă.
Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
Da: mi-am julit genunchii în vişini şi-n cireşi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul ""Stanca" în... "Calea Lactee"", a autoarei Cornelia Georgescu

Nu se nasc în orice clipe
Scriitori ce prind aripe
Ca să zboare-n Univers.
Nu pătrunzi în constelaţii
Doar cu mici imaginaţii,
Dând viaţă unui vers.
Dar când sufletul ţi-e jarul
Mistuit de tot amarul
Frământărilor din jur,
Când în nopţi de insomnie
Tu aşterni, pe o hârtie,
Gânduri care prind contur,
Când tu, fragedă copilă,
Scrii cu pana ta o filă
De curaj şi de revoltă,
De mâhnire şi de ură
Contra celor ce făcură
Centre-n care se dezvoltă
Mecanismele de frică,
Atunci lumea-ţi pare mică
Şi tu vrei să evadezi
Într-o lume mult mai blândă,
Nu-mbuibată, ci flămândă,
Unde-n linişte creezi.
Te găsesc în bancă stând,
Mică, tristă şi visând
Sus, spre marea deşteptare.
La o vârstă aşa plăpândă
Frământările abundă
Şi n-ai timp de aşteptare.
Când tu strângi mănunchi de vise
În unghere nepermise
Ochilor iscoditori,
Dumnezeu doar ţi-e speranţa,
Liniştea şi cutezanţa
Ca să urci şi să cobori
Pe solfegii de baladă.
Tu n-ai vrut să faci paradă
De talent ce va rămâne
Cu simţirea şi cu visul,
Mai ales când termini scrisul
Prin "Deşteaptă-te, române!"
C-un curaj de temerar,
Care binelui se-nchină,
Tu rămâi o eroină
Dintr-o vreme de coşmar.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!