Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treişpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Şi lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Îşi puse câte-o poză pe coperţi
Să-l recunoască orişice vecină
Şi demonstră pe bază de experţi
Că are-n plai solidă rădăcină.

Şi fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede că-i şi subsemnatul,
De carte, mă grăbesc să ţin un spici,
Că n-aş vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, mă inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut şi eu la sat
Şi să mă pun pe aşternut de versuri;

Să pun în cartea vieţii câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereţii,
Dar şi ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, aşa cum fac juveţii;

Să scriu de porci şi chiar despre găini,
De coţofană, vulpe sau de cioară
Şi mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Şi când idei nu mai sosesc din larg
Şi nici de inspiraţie n-am semne,
Să ies în faţa casei şi să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aş da şi eu o replică hazlie
Confraţilor ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet şi Robu, Gigea, Burduşel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeţi ca din rastel
Mai nărăvaşi ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante şi idei,
Având cu toţii spada ascuţită
Şi poate l-aş chema şi pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viaţa de oraş,
Cu internet şi mall îmi schimbă planul,
Mă ţine arestat ca pe-un ocnaş
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogăţii de linişte şi soare
Şi plin de plictiseală şi de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Şi n-aş putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ţi spun c-aştept cu mult teme
Să ne uimeşti la fel cu următoarea!

poezie satirică de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind coperta cărţii "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiţă,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiţă
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subţire
Şi-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ţii să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ţi-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îţi vom vedea lădiţa,
Eu şi Gigea şi Dobreanu,
Vom fugi la Periniţa,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de Marius Robu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă C.E.O

În " Cugetul", stimaţi colegi,
Se scriu pamflete, epigrame,
Că poţi să râzi zile întregi
Dar... râsul nu ţine de foame.
C-am hotărât să ne-ntrunim
Odată-n lună, e uşor.
Mai punem şi de o lansare
Şi nu ne e stomacul gol.

În " Cugetul", stimaţi colegi,
Mă simt cu mult mai norocoasă
Şi răsfăţată. Ore-ntregi
Aş sta, n-aş mai pleca acasă.
Mai cântă maţul tricolorul,
Scade adesea glicemia,
Dar în umor stă viitorul
Cât vom trăi în România.

Se scriu pamflete, epigrame,
Cu spada lor ne duelăm,
Primim atâtea osanale
Şi înc-un pic mai avansăm.
Sau cei mai buni, adică Any,
Nică janet sau domnul Gigea,
Mereu vor sta c-o epigramă,
Nu numai pentru cei de-aicea.

Că poţi să râzi zile întregi
Cu domn Laurian Ionică,
Ori Coge, trebui să-nţelegi,
Pe culmi de glorii se ridică.
Robu, ori P. I. F. sunt un mister,
Tăişul lor se risipeşte
Uşor, pe-al epigramei cer,
De-aceea lumea îi iubeşte.

Dar... râsul nu ţine de foame,
Mâncăm piftii cu epigrame,
Apoi pamflete cu sarmale,
Avem piper de bună seamă,
Când domnul Radu încasează,
Cu un umor adiacent,
Cornelia ne delectează
Cu un catren la obiect.

C-am hotărât să ne-ntrunim
La Demetrescu la subsol,
Prin epigrame să vorbim,
Cu zâmbetul la purtător.
La ora trei în prima vineri,
Epigramişti în suflet tineri,
Uitând de griji, venim de-acasă,
Ştiind că viaţa-i mai frumoasă.

Odată-n lună e uşor
Şi treaba merge ca pe roate
La epigrame ai mult spor...
Şi să nu spui că nu se poate!
Dar dincolo de a vedea,
Cu sentiment plin de umor,
Ne-ncântă (dl) Sandu şi Florea,
De Braille cunoscător.

Mai punem şi de o lansare,
Şi-apoi de griji în cot ne doare,
Deci hotărât, aici ni-i bine
Căci nu vom deranja pe nime.
Veniţi cu toţi, cu mic, cu mare,
Aici e zâmbetul în floare.
Şi sub corolă de catrene,
Să tot trăieşti la maxim, nene!

Şi nu ne e stomacul gol
Deci nici de foame n-am să mor!
Oh, zilnic de ne-am întâlni,
Epigramistă poate-aş fi.
În "Epigrama de Strehaia",
Vasile, Any, întorc foaia.
Şi publică neîncetat
Umor uşor de digerat.

Şi nu ne e stomacul gol,
Mai punem şi de o lansare,
Odată-n lună e uşor,
C-am hotărât să ne-ntrunim,
Dar râsul nu ţine de foame,
Că poţi să râzi zile întregi,
Se scriu pamflete, epigrame,
În "Cugetul", stimaţi colegi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

sparg azi oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg şi gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeţi şi lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viaţa calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeţi, amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasile Nelu, nu în VAN,
A scris câte-un catren pe an
Şi-aici, în carte, puse, deci,
Exact cât scrise: şaptezeci!

catren de Nelu Vasile din Înscris pe borna 70
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist când ajungi să faci lucruri doar ca să vadă alţii ce viaţă frumoasă ai. Când îţi pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi că eşti funny, când te duci la bibliotecă fără să pui un status despre ce carte citeşti. Oh, scuze de ultima parte, mă luase somnul scriind. Când o să-ţi dai seama că viaţa se poate opri oricând, o să întelegi şi că scopul ar trebui să fie unul personal: să te bucuri de fiecare clipă şi să te simţi bine. TU, pentru TINE. Amintirile şi trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Şi stii ce e tare?! Că de acolo poţi să le dai play şi să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viaţa ta este aceea în care decizi că viaţa îţi aparţine!

citat din Florin Ristei
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes editorial

Acum vreo lună, eu, afon,
Am scris o carte despre bani
Şi cum poţi face-un milion,
Vânzând gogoşi, în câţiva ani;

Mare scofală-n ea n-am scris,
Doar despre bani nişte poveşti,
Printre reţete cu dichis,
De aluaturi olteneşti,

Pe care, franc, le-am reprodus
Dintr-un caiet vechi, moştenit
De la bunica ce s-a dus,
Fie-i gazonul însorit!...

Ei bine, cartea, ce succes!
Ca pâinea caldă s-a vândut,
Şi ce talent am, mai ales,
De n-o scriam, n-aş fi ştiut!

Plus... câţi faliţi nu au habar,
Citindu-mi opera, setoşi,
"Cum poţi s-ajungi milionar
În câţiva ani, vânzând gogoşi"!

P. S.
Acuma scriu o carte nouă,
Unde, pe scurt voi releva
Cum am făcut aproape două,
Nici într-o lună şi ceva.

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Dumnezeu în treizeci de-universuri

Când simt că zilele trec prea grăbite
Şi-mi amintesc că-ţi sunt dator cu-o moarte,
Îţi cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârşi o nouă carte.

Şi tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viaţă
Şi am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la faţă.

Mă bucur, deh, ce aş putea obţine
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aş putea să fiu şi eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?

N-aş vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa neputinţei

Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă şi suflet eu ţi-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!

Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ţine la distanţă...
De câte ori n-am vrut să îţi spun totu'-n faţă,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...

Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aş putea să-ţi fiu mai mult decât poem!"

Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port şi grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ţine ascuns.

Şi nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să ştiu că tu şi eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putinţă. Singur mi-aş fi călău.

E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranţe investesc...
Atâţia ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!

Păcat că nu e nimeni, care să mă-nţeleagă...
Să-mi înţeleagă lupta şi cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubeşti fără să poţi avea
În faţa neputinţei nici cea mai mică vlagă.

Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Şi tocmai de aceea n-aş vrea s-o risipesc:
Pentru că ştiu ce am în dar să-ţi dăruiesc!
N-aş vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ţi-aş scrie pe-un colţ de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri şi căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi şi întâmplări,
Deziluzii şi frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-aşa m-ai învăţat,
Pân' din cer ţi-ai făcut pat,
Şi la EL te-ai înălţat
S-ascut dor, reverberat.

Ţi-aş scrie pe-un colţ de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colţ de vis:
Cum ţi-e, mamă'n, paradis?

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

ştiu c-odată şi odată
am să scriu şi eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei

şi mai ştiu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine

ş-oi mai scrie că eşti mamă
fiului - mă umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
şi era să-l pierd pe dânsul

am să scriu că am nepoată
şi că de acuma-i mare
şi că-i seamănă lui tata
- ruptă ca şi el din soare

şi-ncă am să mai scriu că-n lume
toate-s vechi şi noi sunt toate
- pe copertă -al tău nume
al meu nume- nu se poate...

poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea ca o umbrelă

Băi frate, câtă minte! E de luat aminte,
Că tare-i merge bine! O ţine şi la mine
Şi, peste-o vreme, poate, mai dând un pic din coate,
Voi publica o carte. Să mor eu! Să n-am parte!

Că sunt şi legi utile ce scad treizeci de zile
Din anii de-nchisoare şi, nu că mă dau mare,
Cu-atâţia bani –purcoaie– pot umple o lădoaie
Cu cărţi -ce tura-vura!- să-mi poarte semnătura.

Şti'nţifice, măi, tată, de mare judecată,
Dar nu din aia care m-a dus la închisoare,
Că am crezut-o ţâncă, dar aia a fost stâncă
Şi n-a vrut să ia banu'. E mult de-atunci, e anu'.

Aşa că dau anunţul: "Scriu carte cu denunţul
Acelora pe care i-am uns pân' la cel mare"
Mai scriu şi de onorul de care scriitorul
Să aibă şi el parte, că-mi scrie... de departe.

Da ce aş sta în ploaie, când pot să am o claie
De cărţi, iar faimă, tată, destulă, fi'ndcă, iată
De-o vreme, cine scrie, chiar de e-n puşcărie,
E scriitor şi vinde, căci proşti sunt... cât cuprinde.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preambul la lansarea vol. propriu, "PILULE ILAuRIANTE"

Azi, lansând tipăritura
Ce ridică sus umorul,
Fi'ndcă nu mi-am luat armura
Daţi în mine cu toporul.

Dacă observaţi în carte
Vreun catren făcut aiurea,
Nu doresc să-mi ţineţi parte,
Daţi în mine cu securea.

Fără altă-alternativă
Eu arunc în ring prosopul
Voi, să puneţi de-o colivă,
Folosiţi chiar târnăcopul.

Şi săpaţi la rădăcină,
Denigraţi-mă că scriu
Epigrame de duzină,
Îngropându-mă de viu.

Tăvăliţi-mă-n ţărână
Aruncaţi-mă-n cavou
Şi aşteptaţi acolo până
Mă voi ridica din nou,

Ca să auziţi ecoul
Că-n duel încă o crimă
Am făcut, şi-ncarc stiloul
Să mai finisez o rimă.

Şi-n trohei s-o pun regină
Fără iambi, că-n clasic mers
Strică metrica la vers
În poetica grădină.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre carte

De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărţit dreptatea.

Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
şi asta nu e corect.

Dacă nu citeşti o carte
înseamnă că nu trăieşti.
Nu poţi merge mai departe,
în labirint rătăceşti.

poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-am trimis curând o carte

V-am trimis curând o carte
Şi smerit aştept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg şi, nici în parte

Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanţele ei, toate

Şi mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Şi oprind în geam, lumina

Vă eliberez de facto
Admiţând fără efort
Că speranţa din acont
Valorează cât exact, o

Deziluzie sau pistă
Care n-a ajuns la artă
Casa cu fereastra spartă,
Poate nici nu mai există

Vine timpul şi se duce
Fără nici o remuşcare
Numai nouă ni se pare,
Că punem la toate cruce

Bate vântul în ferestre
Şi mă-ntreabă: Îi dau voie
Ca să strige el, Ahoe,
Şi-apoi: Salutări, maestre?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

Căci zilnic, la televizor,
Privind a' lumii tragedii,
N-am să găsesc nici de-am să mor
Costum să-i sperii pe copii...

S-apar ca Sadam Hussein,
Ar râde-n hohote de mine,
Sau Gheorghe Bush, cu-n M sixteen,
M-ar lua de fraier... ce ruşine!

Ori mă gândesc, plin de frisoane,
În Michael Jackson cum mi-ar sta...
Mai bine le voi da bomboane,
Eu... greu mă pot decolora...

M-ar aranja-n Robert Mugabe...
Doar chestia aia, bat-o vina (!)
Nu-i ca a lui, mi-au spus trei babe
Până acum că-i.... made-n China...

Poate-n Madonna, că, parol!
Cu faţa ei i-aş termina...
Nu ţine, că la trupu-mi gol
Vreun câine mi-e că va turba ;

Nici în Celline Dion mascat,
Cum sunt tenor, eu, irlandez,
Cântând, ajung iar arestat
Învinuit c-o plagiez....

Într-un bancher ce a speriat
Lovelele din bănci prin lume (?!)
Mai bine nu, de-s confundat
Femeile vor face spume,

Şi nici să fiu plătit măcar
N-aş apărea ca cerşetor,
Vor crede că-s parlamentar
Sau cel puţin vreun senator....

Ca matelot, nu am chelie,
În doctor nu, pe ei am boală....
Ce-ar fi s-apar ca o stafie
Pe criza asta mondială (?!)...

I-aştept diseară ca să vină,
Fără bomboane, curajos,
Le-arăt chitanţa de benzină
Şi buzunarele pe dos!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o carte

De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.

Pot sa iti fiu supus paharnic,
Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
Si de-ar fi sa-ti mai ajunga
Cartea mea de cale lunga.

Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.

Poate-ar fi o terapie,
Daca te-as putea descrie,
Dar ma tine, ma retine
Dorul propriu-zis de tine.

Orice litera-i o rana
Si-o-ncercare inumana
Si nu poate nici o carte
Sa te-ajunga pana la moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova

Să vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi să scoţi,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toţi.

Te aşteptăm, se înţelege,
Dacă picioarele te ţin,
Primindu-te ca pe un rege,
Că doar la noi eşti membru plin.

În inspiraţii de ai parte
De dame emanând parfumuri
Să scrii iar carte după carte
Şi să ne ţii mereu pe drumuri.

Cum suntem pricepuţi la glume,
Câte-un volum dacă ne laşi,
Vom face-aprecieri postume
Ca şi la marii-naintaşi.

Apreciind, câte-olecuţă,
Din operă, pe cât putem,
Nu îţi vom da vreo butelcuţă,
Însă din palme tot bătem.

La Botar, ca-ntre vechi confraţi
Felicitarea de rigoare,
De-a fi venit din Romanaţi
Cu-n spirit de-o aşa valoare.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la "Divertisment de weekend" de Constantin Preda

Acum când gândul, practic ne duce către crame
Amicul nostru Preda lansează epirame,
Când nori brăzdează cerul şi prind de ploaie semne,
Când mintea ni se duce doar la cărbuni şi lemne,
Când gogonele, morcovi, ardei umpluţi cu varză
În zilele de toamnă, din zori ne captivează,
Nevestele-n jăratic când vinetele coc,
Profesorul de mate mai scoate un Sudok,
Planificând lansarea, să vin m-a implorat,
Dar eu cu politeţe şi fin l-am refuzat,
Spunându-i să aştepte ca să culegem via,
Că la-nceput de toamnă aceasta-i ierarhia,
El mi-a răspuns cu-o voce venind de mai departe,
Că până fierbe mustul, el mai scoate-o carte.
Atunci distinsei doamne i-am dat un telefon,
Să-mi spună dacă are mici tulburări de somn,
De vreme ce compune cu-atâta frenezie
Culegeri de probleme, sudok şi poezie?
Mi-a spus că-n miez de noapte, sculându-se din pat
L-a bănuit că merge la vreo amantă-n sat,
El are somnul plin de vise şi idei,
Dar cred că merge noaptea umblând pe la femei,
Mă scol, îmi iau capotul, crezând că am noroc,
Dar îl găsesc în living, în braţe cu-un sudok,
Îl modela cu ochii trişti şi duşi,
Parcă ţinea în braţe Coloana lui Brâncuşi
Şi l-am lăsat în pace, chiar de mereu se scoală,
Fiind prea mulţumită că soţul nu mă-nşeală.

Acest volum minuscul de vă interesează,
Nu-i singura lui carte pe care o lansează
Şi-a luat atâtea zile şi pixul şi poşeta,
Să scrie despre Sucă şi despre naşa Veta,
Neliniştit cum este, c-aşa-i fu datul sorţii,
A mers la Amza Pellea, ca să-i dezgroape morţii,
Trudi cu sârguinţă, făcu atâtea valuri,
Primind şi bani şi premii l-atâtea festivaluri...
Sfidând comoditatea atâtor învăţaţi,
A scris monografia comunei Afumaţi,
Dictată după neamuri în spiritul dreptăţii,
De zici după grosime că-i Biblia cetăţii,
Cu-atât mai mult cu cât în centru la bufet
Stă cu toiagu-n mână un Moise ca profet...
Mi-a spus la expo astăzi o supraveghetoare
Că domn profesor Preda e meşter la covoare.
Ducându-mă cu gândul, desigur, mai departe,
L-am bănuit pe Preda, că va mai scoate-o carte
Despre război şi iţe, cu spată şi mosor,
Pe care va lansa-o în anul viitor.
O interlocutoare mi-a dat o altă veste
Că scriitorul nostru e implicat la ţeste
Şi că mergând la dânsul, cu jenă au întrebat
Despre compuşii care se pun la frământat
Şi le-ar fi spus maestrul celor îmbrobodite
Despre pământ şi pleavă şi paie mărunţite
Ce bănuiesc acuma, desigur nu-i poveste,
Că va lansa o carte despre călcar de ţeste...

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mea carte

Îmi simt buzele încleştate,
Nu mai pot să rostească nimic!
Mi-este greu să mai scriu a mea carte,
Fiindcă-n ea ai intrat câte-un pic.

Ar fi dublă simţirea şi, poate,
N-aş mai şti să răspund cine sunt,
Fiindcă toate-s amestecate
Şi trăiri, şi-ntrebări, şi cuvânt.

Gânduri multe se-aşază pe buze,
Dar rămân o secundă, un pic,
Şi se-ntorc, parcă vrând să-mi refuze
A rosti chiar şi gândul mai mic.

Va mai trece un timp peste mine,
Până când din tristeţe-oi ieşi...
Tot ce-aud sunt cuvinte străine
Perturbând felul meu de a fi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu despre toate femeile

care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viaţă
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
şi că distanţa dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu
că intrarea în carnea ta nu e o joacă
e un program la care lucrezi de ani buni
şi nici un virus nu poate să-ţi atace
singurătatea

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!