Adio

Să fie oare o rugă către speranță, cer,
"A Dio" spus cu patos, cu suflet îndoit?
Sau e o-ncercare încă de-a înmuia un fier;
Chemare "ad io", ție, ce-ai vrea-o nesfârșit!?

Ori doar e un nume scurt de masculin iubit,
De cea ce-și plânge odor tânjit, într-o vocală;
Un "Adi... o" în suspin, iertare spus cerșit
Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!?

Este mai mult de-atât, e legământ curmat,
Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal;
"Adio" suferind și pedepsind păcat
Sau egoism, un dig, curmând retur de val!

O sabie-i, de-o parte lăsată ca să cadă
Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri!
Este ultimul spus, sfârșit de serenadă
Eliberând sau poate lăsând amor, să-l spânzuri!

poezie de (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Plecări

... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Și după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.

E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câștiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.

Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.

Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.

poezie de (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mi-ai spus că...

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și nu-nțeleg de ce mă amăgești;
Ți-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești.

Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stai să-ți mângâi catifeaua-ți, cu asperitate,
Din ce-am muncit pe brânci, cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.

Mi-ai spus că te-am umplut, eu, de iubire
Din zile, nopți în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ți sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând, n-o regăsind oriunde.

Mi-ai spus că, totuși, dragoste obosește
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ștafetă
Cu dus-întors... Și nu se dăruiește,
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup și suflet cast ca de fecioară,
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.

Mi-ai spus că numai tu știi ce-i iubirea;
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf,
Oricât de dalb îl minți cu primenirea...
Și cu petale presărându-l în perdaf.

Mi-ai spus că tinerețea se perimă
Mai mult decât o carte nouă, de eseu,
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.

Mi-ai spus că mi te dai numai o dată,
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viață... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca și când tot e doar un "nu"... afirmativ.

Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiții-n gând, la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârșirii!?!...

poezie de (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Parte de popor

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-
ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni
și simt răspuns în palmele crispate de speranță
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,
ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,
că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,
ce vreau să-l țin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paște.
Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase
și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase
și vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trist

Se joacă-n feste ne... norocul ce și-a uitat, ingrat, origini,
Că o negație-l desparte, de ce el este-n fond făcut;
O punctuație-ntr-un șir, delimitată sau totală,
Ce gândurile-ar limpezi și umăr ar fi să te sprijini,
Un fel de șansă, sinonim de ce-ar fi vrut și s-a putut,
Dar se pierzând într-un ne fast... Ce trist, mai mult decât o boală.

Este-un suspin, când crezi că aer intubat scurt e resuscit,
Dar nu revigorează hău, e doar un semn de deznădejde!
Este și-o apăsare, culmea, fără nimic de greu pe piept;
O sfâșiere virtuală de inimă, de-un trup rănit.
E-un zbucium calm, un antonim, cum stoic curmi rapid primejde...
Un nor, ce poate picura direct pe colțul de ochi drept.

Și nu e sânge să repare, să curgă să astupe plagă
Și nici a egoului morfină să stingă "doare" de moment.
Nu e nici oul de-o speranță; doar nevăzut, o cecitate,
Nu un orbit ce-ar putea trece, de mai e timp. E încă vlagă!?
Nu-i iremediabil încă, nu s-a produs un accident!...
E trist de tot, cum de-altul moare, dar crezi încă-n eternitate?!?...

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde să scriu ce-ai spus? (Epigramare după un aforism de Constantin Budoi)

I-am spus cuiva, odată, fiind pe gânduri dus:
Să scriu eu, oare unde, ce tocmai tu ai spus,
O vorbă-așa-"nțeleaptă" și plină de-"nțeles"?
O scriu în podul palmei, că-aici mă uit mai des!

epigramă de din Epigrame, după Constantin Budoi (25 septembrie 2015)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

SMS de copil... de dincolo

Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.

Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.

Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.

Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.

Iubitul meu, nu mă uita,
Chiar de nu-mi țin promisiuni
Că-o zi poate-aș fi fost a ta...
N-am stat nicicând de-un vineri, luni.

Să mă iertați, vă rog, cu toții,
Necunoscuți ce-aș fi-ntâlnit...
Cei ce mă plâng, compatrioții
Frustrați... c-am ignorat trăit.

Vă voi fi-n orice asfințit...
Vinovați să n-aibă dormit!

poezie de (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Teatru pustiu

Ai spus că tu ai vise
și vrei să le-mplinești,
Cum vei putea, tu, oare
să poți să le trăiești?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorință
și-n care te-ai pierdut...

Cum vei putea-nțelege
când tot ți se va da?
așa cum tu speri, încă,
să ai în viața ta;
Cum vei decide prețul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...

Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ți-a rămas?
Îți va ajunge, oare,
să fii doar bun-rămas?
Ce rost mai e în tine?
cu trup frumos, dar gol...
Tu, care, în Iubire,
nu poți primi un rol!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Egoism

Cu-nconjur de-atât mult
suntem atât de singuri
când verb "te văd", "te-ascult",
e-o aiurea; a febrei... friguri!

Nu e nimic ofertă
din pur benevolat;
doar pânda stând inertă
de-un țel mult așteptat!...

... Și-nvăluitu-n fum
că "timpu-ți dăruiești"
-ce-ți trece orișicum-
crezând că răsplătești!...

E doar justificare
de lipsă d-altruism
etern; care pe care,
simbol de egoism!

Paradoxal e însă,
că însăși egoismul
cu mâna-ntinsă, plânsă...
cerșește altruismul!?!

poezie de (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Fior de Ionuț sau bilețel de adio nescris

Mă exprim greu că-s doar un început de om
Și încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,
De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;
Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.

Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară
-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-
Și n-am știut, neșcolit, că dulce zi e amară,
Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.

Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap
Și-s plin doar suflet pur, căci carne-s doar tocată
Pe oase scrijelite de dinți, că-n guri nu-ncap
La haita ce-nfruntam, eu singur și ea roată.

De lacrimi nici atât nu mai îmi aduc aminte,
Doar când sugeam, se pare -și chiar nu-i mult de-atunci-
Căci m-au crescut de mic, neștiind că lumea minte,
Spunându-mi doar să râd, cu lacrimi de-alea dulci.

Mă uit în jos la voi din sufletul meu mic
Cum sunteți imaturi și vă deplâng pe toți
Căci păcălind cu parcuri, orașe, vis un pic,
Mi-ați lăsat trupu-n junglă și-un viitor de hoți.

Mi s-au spus sus aici ce nu știam să spun,
De către cineva ce-și zice că-i arhanghel...
Cuvinte dificile de pronunțat; că-s bun
Și că-s primit pe-o cruce, eu, Ionuț Cosmin Anghel!

PS
Pentru Ionuț, mușcat până la moarte de nepăsare pe 2 septembrie 2013!

poezie de (4 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repaus

Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecție de tihnă
tot așteptând himerică-nălțare.

Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
și nu știi limba; ești al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!

O accept așa că este, însă-i straniu
că toate, rugi și plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar să vadă cale către suflet, craniu.

Mereu senzația-i c-aștepți să-ntoarcă
cel dus; i-auzi până și glasul,
privești în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog să stoarcă...

... Ce-ai vrea ca-n timp să fi spus tot!
Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat
că doar acum vrei imposibilul... Netot!

Om o învăța vreodată ce-i repausul;
să stai s-asculți, s-ai timpul să privești
tot ce-i aproape, trecător, așa cum ești,
că ști c-o zi o să petreci la fel, spre haosul...?

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Altfel spus (7)

Nu mai lăudați... citiții. Nu fac mai mult decât să profite de creația altora.

poezie de (12 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conjugare

Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.

Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.

Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.

Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.

poezie de (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să mă-ntorc

Prin viață pașii mei se rătăcesc
Și caută un drum spre fericire,
Dar este foarte greu să o găsesc,
Eu nu pot să trăiesc fără iubire.

Unde-i iubirea? Este greu de spus.
Este ca șoimul ce-și planează zborul
Poate-ntr-o zi cănd crezi că a apus,
Va răsări ca floarea vie, dorul.

Privești într-o oglindă al tău chip
Și-l vezi atins de-a timpului pahar,
Te-ai speriat, m-am speriat și țip,
Nu vreau să recunosc acest hotar.

Mai vreau un strop de dragoste să beau,
Dau la o parte negura uitării,
Am să mă-ntorc în timp și am să iau
Iubirea-n brațe, s-o fur depărtării.

Să mai iubesc cu patos vreau acum,
Să mai lipesc din cioburi o oglindă,
Să nu mai văd în calea mea doar scrum
Și să mai iau și busuioc din grindă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Geometrie de timp

Iau timpul ca pe un elastic
Și-l întind poză, o cocă, plastic,
Îl subțiind, mai mult s-ajungă...
Să nu deșire, îi fac dungă.

Îl pliez bol, sfârșit s-ascundă,
Că el îmi bate orice secundă
Și-l bat și eu să-l fac să curgă
Lin, lent, cum un balet de-o murgă.

Din drojdie îl mai fac alcool,
Să umfle lipsă, piardă gol,
Îl strâng, într-un final, în mine...
Ce l-am avut tot; 's timpu-mi 'n sine!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Printre căutări

vârtej de gânduri
curg, se scurg
dintr-un suflet în alt suflet
zăpadă pe drum
steaguri bezmetice atârnă în beznă
astăzi, acum
gândul izbește zidul întunericului
se pierde în gol
întrebările curg pe alte ziduri acum
așez cuibul de gânduri
în ungherele singurătății
pentru a plânge, deplânge, sfârșitul
de spus, nu mai e nimic de spus
totul a apus în neguri de suflet
am ochii acoperiți cu gheață
cad, uit să mă ridic
ceață deasă în mine
mă izbesc de pereți
acopăr adâncimile cu marginile trupului
o pasăre rătăcește în amurg
uitase drumul către casă
luna absentă, n-am felinar, deci
caut în altă parte
lumina de veci
ce viață, ce soartă
lipsită de o hartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un nume

M-ai strigat Vladu!, n-ai știut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus așa-n trecut,
De ast-am făcut trei pași în spate.

Și-ai continuat, eu m-am topit,
Nu știu, nu știu... mă răscolești,
Dar știu că nu-ți pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubești.

Nu aș putea să fac nimic,
Tu ești la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aș încerca, dar chiar n-am cum.

Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...

poezie de
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Am întâlnit pe drum un om

Am întâlnit pe drum un om
Care m-a privit cu niște ochi calzi.
Mi-a spus, "Arată-mi și mie bunurile tale."
Și asta am făcut,
Arătându-i unul dintre ele.

A zis, "Acesta este un păcat."
Apoi i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Atunci i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Și tot așa până la capăt...
Întotdeauna spunea, "Acesta este un păcat."
Exasperat, am strigat,
"Dar nu mai am niciunul!"

Atunci m-a privit
Cu ochii lui calzi,
"Vai de suflețelul tău!" a spus.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.
Ion Diviza

Prietenului de pe Facebook

Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.

Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.

Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...

Doar mă bucuram că ești,

Mă bucuram că sunt,

Mă bucuram că suntem...

Și plâng acum
Și sunt trist
Ca acest sfârșit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Atotcuprins egoism

Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.

Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!

Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...

Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...

poezie de (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook