Am întâlnit pe drum un om

Am întâlnit pe drum un om
Care m-a privit cu nişte ochi calzi.
Mi-a spus, "Arată-mi şi mie bunurile tale."
Şi asta am făcut,
Arătându-i unul dintre ele.

A zis, "Acesta este un păcat."
Apoi i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Atunci i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Şi tot aşa până la capăt...
Întotdeauna spunea, "Acesta este un păcat."
Exasperat, am strigat,
"Dar nu mai am niciunul!"

Atunci m-a privit
Cu ochii lui calzi,
"Vai de sufleţelul tău!" a spus.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta

Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieşi fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele timpului

Ne-ar trebui
O mie
De ani
Să ne iubim
Şi ce păcat
Ca timpul
Ne este
Prea duşman
Şi ce păcat
Că noi
Am şi uitat
Să fim
Şi ce păcat
Că-n veacul
Acesta
Nu te am.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinţii lor, care nu au practic şanse să fie fiinţe umane, delicvenţi, puşcăriaşi, tot felul de lucruri, însemnaţi astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

Margaret Sanger în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Este profet din câte cunosc, asta nu înseamnă că nu are păcat. Este un om, în acest trup, care este casa duhului sfânt! A. M: Păi şi cum a intrat în "casa duhului sfânt cu păcatul călare pe el"? Nu vezi contradicţia? Este "om în casa duhului sfânt", dar e cu păcat, da? Atunci poate că e doar prizonierul rahatului-corp, de aia-i păcătos şi nu că e în casa duhului sfânt! Atâta timp cât vă închinaţi la gând el vă va ţine în păcat pentru vecie. Doar dacă sunteţi păcătoşi gândul vă poate controla cu fricile lui spirituale interminabile. Asta "cu păcatul călare pe el", îmi aminteşte de una faină: Un tip se duce la doctor şi doctorul îl întreabă ce are, etc. şi cineva bate în uşă; era nevasta tipului care îi zice: "Gogule, nu ai terminat?" Doctorul se uită un pic confuz la pacient şi acesta din urmă zice: Ce să mai zic, domn doctor, aşa e când umbli cu păcatul după tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul Ultim este atât de simplu. Nu este cu nimic mai mult decât fiinţare în starea originară. Asta e tot ce e nevoie să fie spus. Totuşi, este de mirare că pentru a prezenta acest Adevăr simplu, au trebuit să se înfiinţeze atât de multe religii, credinţe, metode şi disputele dintre ele şi aşa mai departe! Ce păcat! Ce păcat!

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă cineva poate să facă o lume mai bună???
Da, căţelul vrea să-mi spună!!
Da, că ţelul nostru este
Da, căţelul mă iubeşte

La sufleţel mi-a intrat
Acest căţel minunat
În braţe la mine a stat
Şi mi-a arătat

Cum să nu avem în lume păcat
A lătrat pe un grai fermecat
Apoi a scâncit liniştit
Când i-am spus că şi eu l-am iubit

M-a pupat cu al lui botic moale
Eu l-am mângâiat pe spate
Şi am atins un ţinut dincolo de orice eu am ştiut
Când în braţe l-am ţinut... Universul m-a pătruns

Era ceva ascuns.
Un drum, un zbor, ce nu pot a explica
Nu există nici o replică
Iubirea este UNICĂ....

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să folosim răgazul care ne este acordat, pentru a ne chinui inutil. Acesta este un lux la care ar fi păcat să renunţăm.

Emil Cioran în conversaţie cu Friedgard Thoma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în felul următor: eram într-o clădire foarte mare. Era o clădire de cărămidă. Multe camere goale. Camere mari. Camere de cărămidă. Treceam dintr-una într-alta şi nu păreau să fie uşi. Ajungeam mereu în curţi interioare. Mult timp am mers în sus şi în jos, am strigat dar nu mi-a răspuns nimeni. Acea clădire mare şi lipsită de imaginţie era goală; atunci mi-am spus da, bineînţeles, acesta este visul labirintului. N-o să găsesc nici o uşă, nu-mi rămâne decât să mă aşez într-una din camere şi să aştept. Şi uneori mă trezesc. Asta s-a şi întâmplat şi mi-am spus: acesta este coşmarul labirintului; din moment ce ştiam despre ce este vorba, n-am fost păcălit de labirint. Pur şi simplu m-am aşezat jos pe podea.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta este rolul Absenţei ce se manifestă ca prezenţă de a-ţi dizolva limitata minte şi a te lăsa ca infinitul etern nelimitat ce una îl suntem. Păi ce ar vrea el să îi spună mintea lui, în afara faptului că e un "păcătos"? Cum l-ar mai putea controla mintea cu frica dacă nu ar fi un păcătos? Cum s-ar mai închina fricilor ei dacă nu e un păcătos? Exact cum am spus: Zamolxismul îi învăţa pe daci că sunt nemuritori, că acesta este adevărata lor natură. Creştinismul îi învaţă că sunt nişte păcătoşi, cică pentru ai "smeri" şi de fapt doar îi SMINTEŞTE rămânând bieţi slugi la gând toată viaţa. Dar nu vorbim aici de creştinismul lui Hristos chiar deloc, ci de cretinismul minţii care se dă prin cunoaşterea lui deşartă drept Hristos! Aşadar gândul va rămâne un păcătos pentru că gândul este cel mai mare păcat, este separare închipuită şi suferinţă iluzorie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice păcat este rodul unei colaborări.

Stephen Crane în Moartea şi copilul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ar vrea un dialog deschis, adică o polologhie la ceea ce împărtăşeşte Maharaj. Cineva chiar mi-a spus în Satsang: "Acesta este un dialog sau un monolog?" Şi i-am spus că nu e nici una, nici alta. Ceea ce vă împărtăşesc este o simplă şi naturală invitaţie la contemplare fără vreun un "eu" contemplator.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a ajuns în faţa unui Zeu ciudat

Un om a ajuns în faţa unui Zeu ciudat –
Zeul multor oameni, cenuşiu de înţelepciune.
Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,
Pufnind, plin de mânie:
"Îngenunchează, muritorule, şi smereşte-te,
Şi înfricoşează-te, şi adu omagiu
Maiestăţii Mele Unice şi Sublime."

Omul a luat-o la fugă.

Apoi a mers la alt Zeu –
Zeul gândurilor lui lăuntrice.
Iar acesta l-a privit
Cu ochi blânzi,
Luminaţi de o infinită inteligenţă,
Şi a exclamat, "Sărăcuţul meu copil!"

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea e cea mai grea pierdere. Pentru că, dacă nu e o renunţare, atunci e sentinţă. De cele mai multe ori, despărţirea doare, pentru că ne învinuim că nu am iubit îndeajuns sau îl învinuim pe celălalt că a plecat, înainte să fim măcar încă o bucată de viaţă, fericiţi, împreună. Despărţirea doare şi pentru că nu ne iertăm. Nu ne iertăm, pentru că nu i-am lăsat să ştie cât i-am iubit. Nu le-am arătat, îndeajuns de mult, iubirea noastră. Nu pe cât am fi putut. Sau nu pe cât ar fi avut ei nevoie. Şi, de aceea, doare pe atât mai mult. Lecţia de viaţă este să nu amânăm a ne arăta iubirea. Despărţirea mai poate fi un jaf al destinului: atunci când acesta îţi răpeşte sufleţelul iubit. Când spun asta, mă gândesc la moarte. Moartea omului iubit. Partener de viaţă. Copil. Părinte. Frate. Animal de companie. Poate, o preţioasă Lecţie de Viaţă este că acele suflete care pleacă nici nu erau menite să ne fie alături o viaţă întreagă. Poate, Menirea lor a fost să ne înveţe ceva. Să ne înveţe DORUL. Să ne înveţe regretul; acel regret care ajută la înălţare. Poate că menirea lor a fost, doar, să ne iubească. Să ne facă "să ştim cum este să fii iubit".

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frumoasă prietenie

Acesta este sfârşitul unei frumoase prietenii
S-a încheiat acum o clipă
Acesta este sfârşitul unei frumoase prietenii
Ştiu asta
pentru că ochii tăi mi-au spus-o.
Am fost mereu ca fraţii
Până în seara asta
Când ne-am privit
Acela a fost sfârşitul unei frumoase prietenii
Şi începutul iubirii.
~interludiu~
Acela a fost sfârşitul unei frumoase prietenii
Şi începutul iubirii.

cântec interpretat de Nat King Cole, muzica de D. Kahn, S. Styme
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine
până nu va mai
rămâne nimic
şi apoi să plece
pe potecile infernului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu şi sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la ţărm am început să căutam un locşor pustiu şi liniştit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenuşie;
Lua dintr-un sac praf de sare şi-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleţ.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ţinea-n braţe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr şi-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un peşte mort
Şi, cu infinită grijă, depunându-l iarăşi în apa mării.

"Nu putem face baie-n faţa lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Şi-am plecat mai departe.

Am ajuns într-un loc unde un om îşi urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriaşe şi i-o ştergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.

"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."

Şi-am plecat, şi-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării şi-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."

Şi-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă şi atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare şi cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.

Şi sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenţie unui fragment.

Am mers încă mai departe. Şi într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toţi.
Acesta este un puritan."

Atunci o tristeţe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Şi-n vocea lui.

"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns şi de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."

Aşa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreţi
Pe cruce răstignit să-l vedeţi.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteţi un popor hapsân!
Care vreţi mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreţi să moară? Să fie al vostru păcat,
În faţa lui eu nu sunt vinovat.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: Care este diferenţa dintre vină şi păcat?
Radio Erevan: E vină să te culci cu nevasta altuia, dar e păcat să ratezi.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!