Nepăsare

Ne vindem pruncii încă nenăscuți,
Și sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe niște punți,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.

Lovim părinții care ne-au crescut
Și-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.

Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenți, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.

poezie de
Adăugat de Adriana Paula HuțanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Citate similare

Costel Avrămescu

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâșiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorții ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferințe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieții ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocotește,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinței ce existența ne-o vămuiește.

Dinții hulpavi ronțăie-n temelia vieții,
Copiii lumii decontează o viață decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecții,
Evoluția pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenți.
Ei fac și regula și jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepți și transparenți.

Realitatea-i o junglă leproasă, sălbatică și tristă,
Ne risipim existența în amenințătoarele-i confuzii,
Fărădelegea a devenit subiect doar pentru revistă,
Nu și pentru justiția care ne livrează numai iluzii.

Natura însăși e-un ecou de disperare,
Totul în jurul nostru se chinuie să moară,
Trăim într-un blestem de cruntă nepăsare;
Ne batem joc de tot ce, încă, ne-nconjoară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O casă pe care nu o vom găsi niciodată

Nu mai aveam răbdare,
voiam să le părăsim cât mai repede casa,
să dormim cu iubiți al căror nume
l-am uitat demult, să ne-asumăm riscuri
cu mințile și cu trupurile noastre,
să trăim în țări
care nu ne-au dorit vreodată
și care nici nu ne-au mulțumit după aceea,
alergând cu furie prin ani
înspre ceva pe care,
într-un final, l-am atins
și care nu-i – nici mai mult, nici mai puțin –
decât certitudinea de a nu le mai auzi
scârțâitul pașilor,
măsurând dușumelele
unei case pe care n-o vom găsi niciodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Border" de Kapka Kassabova este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -95.00- 40.99 lei.
Marin Preda

Natura nu e plină de sufletul nostru, deși ne naștem cu acest sentiment, trăim veșnic cu el, credem cu putere în realitatea lui și în clipe de disperare ne adresăm munților, care nu ne-au făcut nimic, norilor și apelor și pădurilor, să ne redea ceea ce le-am dăruit (investiție naivă!), sufletul nostru intact și pur, ca să scăpăm de cel murdărit de oameni și de noi înșine. Strigi, dar pădurea tace. Ecoul îți întoarce doar propriu-ți glas, propria-ți deznădejde.

citat celebru din
Adăugat de Avramescu Norvegia - ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Morometii" de Marin Preda este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.00- 35.99 lei.
Paula Adriana Cozian

Și când te gândești că există oameni care nu pot înțelege cum de tu râzi, când sufletul lor e negru de supărare!

aforism de din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de Paula Adriana PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Dor de suflet, dor de noi

Mi-e dor...
dor de sufletul din noi,
ce l-am ascuns sub pietre si noroi;
ce l-am uitat într-un ungher
sub ploaie, frig și ger.

Si noi...???
noi oameni... ce suntem?
daca nu, doar niște biete ființe?
înzestrate doar cu-n simț primar
de supravețuire, acel simț vital.

Si el,
El, suflet de copil,
ce toți l-aveam cand mergeam tiptil,
ar mai salva, de-ar putea
săraca noastră consțiința.
dar este mic și al său trup
l-a izgonit în ploi și vânt
și de atunci el rătăcește
taina lumii de-o vestește:

Noi ne naștem puri și goi
Dar murim plini de noroi
Iar la ziua de apoi
Cerșim sufletu-napoi!

poezie de (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Noi ce facem ?

Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinții noștri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Și nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Și pe pământul
Din care crește,
Și nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puțin nu spun.
Copii și părinții se supără oare?
Iar noi, noi ce facem?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dezlănțuire

Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Și terfelim frumosul prin băltoace.

Urâm părinții; ei urăsc pe fii,
Toți suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!

Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Și suferă mutații de o vreme,
Ne-om pierde-ncet și sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut și spini și semne.

De-atâta ură vom pieri curând;
Ființa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier și în gând,
În ADN –uri, baterii solare.

Iar spre sfârșit, când n-om avea nimic
De terfelit... sau de purtat război,
Ne-om pune capăt cu un simplu click;
De-atâta ură, ne-om urî pe noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paula Adriana Cozian

Ne amintim cu drag de oamenii care ne-au fost de folos în anumite împrejurări, dar cu și mai mare drag de cei care nu au avut încă prilejul să o facă.

aforism de din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de Paula Adriana PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Morfina celor nenăscuți

De trei săptămâni, farmacia de la colț
are în beci trei lingouri de aur.
De trei săptămâni,
De cand scriem.
Trei săptămâni de când,
O dată la trei zile,
Lăsăm fără morfină
Pruncii nenăscuți.
Procesul creației este unul dureros.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Tace și suspină

ne-am rătăcit în bezna istoriei și mocirla umanității
pe drum tâlhari și negre umbre
bat clopote pe dealul vieții
mi-e sufletul pătat de lacrimi
suspină și florile în grădină
e frig, e trist și nu e bine
se usucă grâul în spic
arde în vetre durerea
plâng cu buze cusute
mi's ochii pustii și gândurile frânte
trăim în tăcere
în peștera uitării
timpul s-a scuturat peste noi
nu am văzut
aveam ochii legați, să nu călcăm în gropi
ne-au vândut sufletul pentru o copeică murdară
bem apă din fântâni otrăvite
mi-e trupul obosit și trist
au ascuns lumina într-o zi senină
nimeni nu e de vină
și de o să vină, e lume puțină
ce tace și suspină în trista latrină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Statuia de gheață

Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.

Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
lacrimi
ce sclipesc ca niște stele de foc
înghețate în timp.

Ninge și ninge
peste tot și peste toate
nămeți de zăpadă
din înalt neștiut.
Și în visul neliniștit
din înalte constelații
se aude ca un ecou:
"Te întreb, maestre
sufletul, sufletul statuii
unde l-ai uitat?"

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Paula Adriana Cozian

Trecutele iubiri - năluci care ne bântuie sufletul în vreme de cumpănă.

aforism de din Cugetări (1995)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Paula Adriana Cozian

Sufletele multor oameni seamănă cu un cimitir în care mai ard, încă, lumânări pe morminte.

aforism de din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de Paula Adriana PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Paula Adriana Cozian
creație
Creația reprezintă moneda care face sufletul omului palpabil.

definiție aforistică de din Cugetări și reflecții (2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Acele dimineți...

Ador acele dimineți,
Venite parcă din alte vieți
În care sufletul mi-l iubești
Iubirea în șoapte mi-o cerșești.
În care ești un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viața
A unui fir încâlcit de ața.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veșnicie.
În care lupți să mă păstrezi,
În lanțuri sufletul să-mi legi
Și pentru alte vieți ce vin
Împodobite în amar și chin.

Ador acele dimineți,
În care suntem niște feți,
Abia treziți la viața,
Cu plâns și râs pe față.

poezie de (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
Vladimir Potlog

Hai să trăim în pace

Fraților hai să trăim ca frații.
Chiar de nu vorbim aceeași limbă.
Căci părinții ne sunt carpații
Și vatra țara noastră sfântă.

Trăim pe o palmă de pământ.
Ne -am născut toți într-o țară mică.
Hai să o iubim
Și de nimeni să nu avem frică.

Căci frica naște ură,
Hai să nu ne mai dușmănim.
Chiar de nu avem aceeași cultură
Uniți toți trebuie să trăim!

Fraților hai să trăim în pace,
Chiar de nu suntem de același sânge.
Căci ca o mamă bună țara noastră
Pe toți la pieptul ei cu drag ne strânge.

poezie de (19 iulie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Sufletul ploii

Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.

Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă...

Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.

poezie de din Copilul și Norul
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Nefericirea oamenilor apare datorită faptului că uită ceea ce ar trebui să-și amintească, și deseori își amintesc ceea ce trebuie să uite.


Adăugat de Adriana Paula HuțanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook