Dor de suflet, dor de noi

Mi-e dor...
dor de sufletul din noi,
ce l-am ascuns sub pietre si noroi;
ce l-am uitat într-un ungher
sub ploaie, frig şi ger.

Si noi...???
noi oameni... ce suntem?
daca nu, doar nişte biete fiinţe?
înzestrate doar cu-n simţ primar
de supraveţuire, acel simţ vital.

Si el,
El, suflet de copil,
ce toţi l-aveam cand mergeam tiptil,
ar mai salva, de-ar putea
săraca noastră consţiinţa.
dar este mic şi al său trup
l-a izgonit în ploi şi vânt
şi de atunci el rătăceşte
taina lumii de-o vesteşte:

Noi ne naştem puri şi goi
Dar murim plini de noroi
Iar la ziua de apoi
Cerşim sufletu-napoi!

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele dimineţi...

Ador acele dimineţi,
Venite parcă din alte vieţi
În care sufletul mi-l iubeşti
Iubirea în şoapte mi-o cerşeşti.
În care eşti un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viaţa
A unui fir încâlcit de aţa.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veşnicie.
În care lupţi să mă păstrezi,
În lanţuri sufletul să-mi legi
Şi pentru alte vieţi ce vin
Împodobite în amar şi chin.

Ador acele dimineţi,
În care suntem nişte feţi,
Abia treziţi la viaţa,
Cu plâns şi râs pe faţă.

poezie de Adriana Monica Burtea (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut,
in zeci de amintiri frumoase,
dar cad doar lacrimi dureroase
mi-e greu sa cred ca s-a terminat
acum esti altu, te-ai schimbat.

Te caut,
Caci nu mai pot suporta
durerea din inima mea,
dar nu te gasesc si plang mereu
cu zeci de lacrimi in sufletul meu.

Te caut,
iar atunci cand te gasesc
cu durere in suflet te privesc,
cum treci pe langa mine
parca nu as fi existat pentru tine

poezie de Adriana Monica Burtea (29 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut?

Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni şi plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi şi blânzi,
de iubire şi frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum îşi poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
şi durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?

Şi de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparţine,
Când în suflet avem atât de puţine,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Şi te întrebi: de unde atâta răutate?
Şi mai ceri de la Dumnezeu dreptate???

poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă

Tu nu-nţelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt şi ploi,
Ce la tristeţe mă condamnă
Şi gânduri pline de noroi...

Şi soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.

Poate nu ştii, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup şi suflet, toată, zac!

Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabenii către Mateevici

Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naştem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Şi sânul nostru s-a uscat
Şi capul noi l-am prea plecat
Cerşind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuţi, mereu vânduţi
Ca vita înjugaţi la plug
Ocnaşi şi robi. Şi dor nespus
Ascuns în ochii nesupuşi
Cu care căutam pierduţi
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv şi sfânt
Mai rog puţin noroc
Ne-ai dat şi voie şi pământ
Şi imn şi graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veştmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
Acel proroc...
Acel proroc ce-ar îndrăzni
Să spună că suntem un gând
Suntem o apă şi-un pământ
Suntem români!!!
Cu-n pod de flori ce ar uni
Bujeacul şi Carpatul sfânt
Şi steagul Marii Românii
L-ar arbora în vânt
Am trece Prutul chiar şi morţi
De-ar ordona acel proroc...

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porţi mască,
În care alţi te ataca,
Cu zâmbet de-o inocenţă amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădeşti din ură, flori si-un POM!

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cea pierdută-n mare

Între palme mi-ai ascuns
strop de suflet jucăuş,
până-n suflet mi-ai pătruns
de la răsărit la apus.

Aripi mi-ai dat să zbor
să nu fiu doar spectator,
stropi de ploaie în plină vară
ca să crească a ta floare.

Nori cerul de-au brăzdat
şi furtuni de mi-au spălat,
haina grea, cea de păcat,
sufletul nu l-ai prădat.

Zi de zi ai fost o stea,
noapte de noapte ai fost un soare,
pentru CEA PIERDUTĂ-N MARE,
pentru fericirea sa.

poezie de Adriana Monica Burtea (14 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte

S-a răcorit prin toamnă şi-ntreg sufletul lumii,
În ploaie, 'şi-aminteşte secretu-nchinăciunii...
Că-n fierbinţeala verii, ne-am rătăcit de noi
Şi am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.

Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
Şi ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă,
Doar ploaia cea curată îl umple şi-apoi, pleacă...

Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi
Şi-n suflet, de-i noroi,
Să îl spălăm în ploi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aruncaţi cu pietre voi,
Noi, cu raze de lumină -
Ca în ziua de apoi
Piatra ce-a lovit în noi
Mărturie să devină
Că voi, cei plini de "noroi"
Puteaţi fi spălaţi de vină.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ, în măsura în care există, este doar al burgheziei. Lipsa de simţ este privilegiul aristocraţiei. Grijile lumii sunt doar pentru oamenii de rând.

citat din George Jean Nathan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yale: Eşti atât de încrezut! Până la urmă suntem doar nişte oameni. Nişte biete fiinţe umane. Tu, în schimbi, te crezi Dumnezeu.
Isaac Davis: Păi trebuie să am şi eu un model în viaţă.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand orbul plange

Traiesc singur, inchideti usa grea,
N-astept pe nimeni aici in lumea mea.
Si nu astept nimic de la voi
Chiar daca m-as tiri prin apa sau noroi.

Sunt un om sarman, sunt un orb si-atat
Care plange si nimic mai mult.
Si cand orbul plange, Dumnezeule
Doar pietrele sunt ude.

Am avut un prieten care m-a ingrijit
Dar s-a imbolnavit si-ntr-o zi a murit.
Intr-o grea iarna pe ceata si viscol
A disparut si de-atunci locul sau este gol

Camera e rece, mi-e frig si n-am cui
N-am cui, n-am cui sa spui,
Cind un orb plange-n frig
Si pietrele se fring
Numai oamenii nu.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de copil

De-aş avea o păturică,
Să mă apere de frig...
Of, şi mi-e aşa fomică,
Am păpat doar un covrig.

Sunt murdară şi tristuţă,
Trupuşorul mi-e fragil,
Zi de zi, în batistuţă,
Adun lacrimi de copil.

Mai primesc câte-o pâinică,
De la oamenii cei mari,
Zic: "Săraca mititică...",
Şi se duc... cu paşii rari.

Nimenea nu mă întreabă,
(Trec cu toţii, fericiţi...),
De ce am lacrimi în barbă?
Sau de am, cumva, părinţi?

Mă tot uit aşa, cu frică,
În casa altor copii,
Au hăinuţe, căldurică,
Şi atâtea jucării...

Hăinuţele mele-s roase,
Picioruşele sunt... sloi,
Perişorul îmi miroase,
Plin de praf şi de noroi.

Din norişori, iarăşi pică,
Stropii reci, neîncetat,
Dacă-aş fi avut mămică,
Ploaia nu m-ar fi udat...

Şi o căsuţă din paie,
Era bună, adăpost...
Nu aş mai fi stat în ploaie.
Şi din paie să fi fost...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat

Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Şi-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.

Am uitat să trăiesc şi am adormit
Pe caldarâm, cu faţa în sus şi am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi şi ce-am sperat.

Am uitat să mai respir în zborul căzut
Şi în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut şi s-a stins.

Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Şi am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veştedă m-am risipit.

Am uitat că trebuie să mai şi gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.

Am uitat de un vis, dar şi el m-a uitat
Prin firul vieţii ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am aşteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?

poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Dumnezeu

Grăisc în mine cuvintele tăcerii asurzitoare.
Cuvintele eternei treceri şi prefaceri a lumii.

Betesugul trupului, l-am strâns în suflet,
L-am prins de inima mea trecătoare.
De oasele mele, de ADN-eul meu.
În firea-mi rătăcitoare.

Ce timpuri aş putea preface în sân,
Pentru a-mi regăsi pacea mea,
PACEA TA, resimţită cândva,
Aievea? Învaţă-mă, Bunul meu Stăpân!

Nu cer nepăsare, cer doar puţină tihnă.
Scara din vis, nu-mi mai este îngăduit să o urc,
Ci doar s-o cobor,
Într-o mincinoasă şi dulce cădere.

Puţină refacere, din lunga prefacere, CER.
Să nu omor speranţa ridicării la Cer.
E ultima mea dorinţă Divină,
Iertată să-mi fie îndrăzneala şi neputinţa creştină.

Eternul copil, plânge în mine.
L-am ucis odată cu zisa mea ridicare,
In mincinoasa şi dulcea cădere.
ÎŢI cer, să-i ştergi lacrima,
Să mă ierte că i-am luat pacea şi taina.

Doamne, Dă-I sufletului meu suflet!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel Suflet

Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el

Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine

Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant

Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit

N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut

Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia ţine şi de simţ, şi de bun simţ. Mult mai bine-ar fi, se înţelege, bunul simţ de-ar ţine loc de lege. Tocmai de aceea bunul simţ n-o fi având plural.

Marin Voiculescu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un simţ pentru ştiri este de fapt un simţ pentru ceea ce e important, vital, are culoare şi viaţă - ceea ce îi interesează pe oameni. Asta e jurnalismul.

citat din Burton Rascoe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet...

Am înţeles că orice clipă doare
Atunci când nu-nţelegi ce simţi, ce eşti,
Că inima în viaţă-i muritoare
Dacă n-o mângâi, dacă n-o respecţi.

Preocupaţi de ziua ce-o să vină
Doar alergăm pe drumuri, fără rost,
Şi-n goana noastră prindem doar furtună
Şi iar uităm ce suntem, ce am fost.

Uităm de noi, de tot ce ne-nconjoară
De sufletul robit, ce-aşteaptă trist,
Şi ne-amintim târziu că o să doară
Toţi ani-n care l-am ţinut închis.

Cel mai frumos cadou primit din stele
Purtăm ascuns în noi, inconştienţi,
Un diamant pierdut printre mărgele
Ce-ar ajuta-n lumină să priveşti...

Să poţi vedea dincolo de ochi şi minte,
Să laşi să curgă universu-ntreg,
S-asculţi tăcerea gândurilor mute,
Să simţi iubirea... ca pe un întreg...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!