Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Caragea

Analfabetism literar

activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul

aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă

bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade

bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua

cabalinele cadâne
cerșesc calme comentarii
crapă capetele care
cârcotesc condamnatoriu

craii caselor celeste
călăresc cavalerește
colportează cumsecade
câtă cordialitate

damele de dimineață
dragele de domnișoare
denigrează derbedeii
dorind dragostea directă

deformate de defecte
definite de dantură
devorează desuete
descompusele deșeuri

este epoca eratei
epigonii enervează
editorii eludează
elegiile elitei

evident elucubrează
erezii echidistante
evocând enciclopedic
entropii emancipate

fotogenice frivole
forfotind frumos firește
fecundează ferm feude
fremătând fără fiole

fraierii filozofează
fufele fac falduri fine
fetele frezează funduri
faimă falselor feline

generații geniale
guralive grobiene
găsind gașca golăniei
gustă grav geriatria

generând gazos gazeluri
galeș gâdilând gâtlejul
germinează găuroaie
garantând gestant glutenul

hedoniste hămesite
hămăiesc handicapate
hemoragice himene
hidratează hăuri hrube

haida-haida haimanale
hodoroagele hapsâne
hohotite hahalere
hărăzesc hâde himere

impostori inegalabili
iau ideile ilustre
imitând impresioniștii
incitând informatorii

impregnează izul iambic
intonând istericale
invocând inteligența
ignorând incompetența

încuiați îndrăgostiții
își încearcă-mperecherea
înaintea încălzirii
își încheie-ndatorirea

întristați începătorii
îndobitociții îngeri
împotriva îndoielii
înstelează-nvingătorii

jeguri juxtapun jurnale
jertfind jalnic jurăminte
jalonează jecmăneala
jaluzele jack-uri jeep-uri

jicnind juna jidovească
jucând jocuri jubilează
jefuind judecătorii
junimismul juisează

karatistele kibitzii
kaizeri kantiene kituri
kendo ketchup kilograme
kamasutra kilometri

kilociclupesecundă
kodak keyboard kamikaze
karma karaoke keta
kelvin khmerii kuweitul

lamentabile lascive
lapidând lacune liric
laudă limba la lume
labiale laitmotive

laborante laburiste
lecuiesc lapidatorii
lunetiștii lamentează
leul lustruiește lotrii

mult mai multă muierime
mamifere menstruale
murdăresc moșia mare
muzele mierlesc mioape

madmoazelele migrează
mafioții masacrează
muzicanții mai mixează
metastaza manelistă

numai nume neștiute
norocoși nenorociții
noi nu naștem nepotisme
născocim neologisme

noua noastră nerozie
nesfârșita nebunie
nimenea nu ne nășește
niciodată nostalgia

osândirea omenirii
oglinjoară-oglinjoară
ofensiva onaniei
operăm obscur ovulul

ocazional oferte
ombilicuri ofticoase
ocolim orânduirea
ordonanțe odioase

puchinoasele paiațe
plagiază prozodia
primesc plusuri primitive
preamărind puțin prostia

prefăcătorii pripite
produc primele partide
pe portalul poeziei
proslăvesc pediatria

rimele rămân rebuturi
reproduc rapid rutina
resturi retușând refrene
reformează rădăcina

românisme ramolite
roțile rămân rigide
relele revin Rusiei
revoluții răscolite

stele strălucesc sofistic
scribii săvârșesc satira
situația se schimbă
se sporește sărăcia

suntem singura speranță
să strivim sedentarismul
siluim sfânta scriptură
sensibilizăm snobismul

șamaniste șucărite
șarmant șmirghelesc știuleții
șustele șerpuitoare
șlehtele șovăitoare

știrbe șlefuind șabloane
șovăind șochează șatra
șezătoarele șomează
și șacalii știu șeptelul

tipice teribiliste
tipăresc tâmpenii tone
totuși travestesc trofee
transformând telenovele

teiul tremură tomnatic
te trecuși tu tânăr tată
te tăiară tolomacii
terfeliră testamentul

țâțe țuguie țesutul
țoape țepene ținute
țara ține țigănimea
țarini țigle țânțărimea

țopăie țața țarina
țipă țeasta țurcănească
țanțoșele țăcănite
țoalele țiplate țeapă

uniformele uzate
umoriștii unul-unul
unde umblă unitatea
utopia unui ungur

uneori uzurpatorii
uită unde urinează
udătura uluiește
uniunea uneltește

vorbe vorbe viciate
versurile văicărite
vine vremea virtuală
vând volume volatile

verba volant veselia
văgăunile vibrează
vagabonde văduvite
verbe vascularizează

zdruncinate zăpăcite
zbuciumate zbănțuite
zoofage zoofile
zulufatele zambile

ziariste zigomorfe
zise zâne zeflemiste
zgârie zodiacale
zigzagatele zapise

xenofobe xenofile
xerofile xilofage
ye-ye yoyo yanguri-yinguri
yeti york yuppie yoghiste

quadrivium quadrofonic
quattrocento quidditate
ă-uri â-uri ăialalții
westernuri world-wide-web... welcome

poezie satirică de din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Citate similare

Fetele petrec considerabil mai puțin timp decât băieții jucând jocuri video, și ele sunt mai puțin înclinate către a juca jocuri violente, și își neglijează temele de acasă din cauza jocurilor numai pe jumătate din cât o fac băieții.

în Demența digitală. Cum devenim nebuni noi înșine și copiii noștri
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezident în țara cuvintelor

Rezident în țara cuvintelor
țara care m-a adoptat
și totuși
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranți ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
țara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu ață ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închiși pe viață
fără drept la recurs compensatoriu
își înmoaie pesmeții.

poezie de
Adăugat de capra vecinuluiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde ești, Doamne?

În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.

Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.

Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?

Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!

poezie de (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Untaru

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni

A intrat deșertul în orașe,
Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi
Dincolo de templele incașe,
Se profilează chipuri de strigoi

La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieții noastre, alt jandarm e
Și noi elaborăm doar teorii

Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai așteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cine știe!

Omul
Când se naște
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paște...
Și numai după ce uită totul
Începe zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să și le spună
Și i le spun alții
Mistificând adevărul.

poezie de din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La iarmarocul de vorbe

"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
își ține de cald și te-ajută la minte!"

"Vând vorbe pestrițe, orice măsură,
se potrivește la orișice gură!"

"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."

"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."

"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz și auz!"

"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"

"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuțite."

"Poftiți vorbe fragede pentru salată!"
"Poftiți cu piper, vorbărie tocată!"

"Marele parc neologic. Real:
hiperbola care mănâncă mangal."

"Must natural de cuvinte! Conține
cele mai noi și mai mari vitamine.

"Aicea se vine cuvântul cel mare,
doi bani kilogramul, ia fiecare!"

poezie de din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Marea Infatisare" de Mihai Ursachi este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.
Cecilia Meireles

* * *

Nu spune unde sfârșește ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârșește cerul
Nu spune până unde ești tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândești.

poezie clasică de , traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în portugheză.
Charles Darwin

Bărbații cu înclinații negative care își fac ocazional apariția în familii, fără o cauză observabilă, pot fi rămășițe ale unei stări primitive, din care ei nu au progresat vreme de generații.

în Strămoșul omului (1871)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "On the Origin of Species Paperback" de Charles Darwin este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.99- 41.02 lei.
Magdalena Dorina Suciu

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.

Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
ne-învețe vorbim
În limba-în care grăim.
ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Traian Abruda

Diana cu cerbul

ah și eu mai beau mai ratez
din când în când referendum
uri construite subtil –
tiptil
mă strecor către casă
printr-o sită de muște (?!) puternice
uneori odioase. mai beau
frecții
diana cu cerbul nu prea îmi vine
cred fi procreat
dar în fine în fine... în fine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Snobismul nu poate funcționa fără modele, dar în ceea ce privește bunul-gust și bunele maniere, modelele au dispărut de mult și astfel snobismul își trăiește resemnat agonia.

în Înalta societate (noiembrie 2012)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tot ceea ce ati dorit sa stiti despre regi si nu ati indraznit sa intrebati niciodata" de Alexander von Schonburg este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 19.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Și totul s-a întâmplat

Își pune cuvintele în vorbe goale
le încearcă puterea de penetrare
în suflete zbuciumate.

Dorește împlinească deziderate vechi
dimineților le împărtășească bucuria,
în ochi să se nască sclipiri,
liniștea care înalță inima și o ademenește
fără cuvinte la sânul cald
unde cresc aripile zborului dezinvolt
spre trăirile iubirii nemărturisite.

Și totul s-a întâmplat
înlăuntrul de taină al lumii
unde își fac păsările cuib
din ierburi și flori înmiresmate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori

Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârșite,
Ca o mare aparținând pescărușilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.

Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, așa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.

Uneori cerul își dezvăluie misterul
Așezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranță-n care adevărul
Este nevăzut, așa cum sunt eu.

Uneori tăcerea explodează asurzitor
O liniște absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece și istovitor,
M-a făcut să numai simt întreagă.

Uneori, eu și cu mine suntem împreună
În lumina dimineților: străvezii, strălucind,
Evadând, niște umbre dintr-o lume nebună,
Nevăzute, neștiute, însetate, iubind...

poezie de (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Reîntoarcerea la marea singurătate

oricât de mult
ne înșelăm singurătatea
cu oameni sau cu amintiri
despre oameni
tot la ea ne întoarcem
nici măcar visele
unde suntem mereu cu cineva
nu țin o eternitate
chiar și viața este un vis
din care suntem ispitiți
să ne trezim
atunci când întunericul
ne întinde fructul otrăvitor
al cunoașterii

poate că părerea noastră de rău
când părăsim această lume
este și părerea de rău
a Dumnezeului din noi
care se întoarce la marea
S I N G U R Ă T A T E

la asta te-ai gândit
vreodată?

tocmai de aceea
căutăm pe cineva
cu care să fim fericiți
acum aici
așa cum și eu
îmi caut celălalt eu
în pragul
apocalipsei
mele personale

între mine
și celălalt eu
e o prăpastie
peste care încerc trec
mergând pe frânghia subțire
a unui vers
o frânghie care tremură
la fiecare bătaie de inimă
o frânghie care se îndoaie
sub greutatea îngerilor
care mi se așază pe umeri
pentru a-mi testa
echilibrul

n-am avut alte aripi
în afara paginilor
pe care cititorii
au încetat
le răsfoiască
atunci când iubeam
și nutream să primesc
iubirea înapoi

dar poate
că e mai bine așa
fiu lucid
precum o lamă de cuțit
care spintecă
iluziile

-l am martor
doar pe Dumnezeul din mine
care își bea cafeaua tare
în zorile nemuririi

ce va fi
va fi

poezie de din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Timpului... nu-i tremură niciodată mâinile. Își plimbă încet bisturiul pe fețele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

aforism de din Întreita suferință (2011)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Țara mea

Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.

Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cuvântul

Cuvântu-îi cărămida ce zidește
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă și deșteaptă.

Cuvăntu-i temelia unei nații,
Păzit cu strășnicie de multe generații,
Ca el să nu fie vitregit și alterat
De ce-i temuți, de care din istorie știm
Că au încercat ca noi să nu mai fim.

Cuvântu-i demn și sacru legământ,
Între oameni și pământul în care ei s-au născut,
Și-au dus viața, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Și dovada oricând și pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.

Cuvântul românesc, se dovedește a fi,
Prin vocea lor, a celor învățați de mult și cei de-acu,
Ce au de spus cuvânt adevărat și cercetat,
Ca ar fi primul ce a fost rostit pe pământ,
Și s-a răspândit în lume ca vântul
Priveligiat a fost, de-a fi ales de Dumnezeu
Și va pieri numai dacă vrea EL.

Cuvântul are cutezanța de-ași proteja
Rădăcina și originea lui de milenii poate,
vine de la daci, greci, slavi sau romani
De-i scris în limba noastră, este al nostru
Și doar noi îi pricepem și-nțegem cu adevărat rostul.

Cuvântu-i și-o armă de luptă-n viață,
Și-înțelegându-i sensul și porunca,
Te-aruncă într-o clipire până la cer,
Dar și- o vorbă spusă-ntr-o doară,
Te doboră și pân la pământ te coboară.

Cuvântul sincer întărește ale noastre fapte,
Care rămân pe veci, pentru eternitate
Și a noastră ființă din temelii o consolidează,
Pentru tot ce în viața noastră urmează.

Atenți cu noi doar trebuie fim
Și vorbe fără acoperire să nu rostim,
Că ele ca-n orice jurământ se vor răzbuna odată,
Când cel ce le-a rostit nici nu se așteaptă.

poezie de (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Aceiași ochi albaștri de metil

Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.

Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?

Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea -mi primenească sufletul.

Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât -ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.

Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.

Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.

Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă

Pe lumea cealaltă.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook