Se umple lumea de neologisme
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul
Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi
Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni
A intrat deșertul în orașe,
Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi
Dincolo de templele incașe,
Se profilează chipuri de strigoi
La bursa neagră numai droguri, arme
Copiii lumii nu au calorii
La cârma vieții noastre, alt jandarm e
Și noi elaborăm doar teorii
Unul după altul, cataclisme
Mâine ce ne mai așteaptă oare?
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre strigoi
- poezii despre stele
- poezii despre poluare
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.