Ipostaze
Ridic privirea, am în față
Chipul tău
Păcat că amândoi în viață
Nu vom fi mereu
Mă uit spre cer, e clar, senin
Și plin de stele
M-aș bucura ca un copil
De-ai fi prin ele
Merg pe stradă. Sunt atent
Altfel însă par
Mai mult ca un om absent
Cu un surâs amar.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce faci, Destinule?
Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiți la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine
Să mă ridic atât de sus, la ele!
Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.
Am fost mereu un visător,
Și un romantic Incurabil,
Prin Universul veșnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.
Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar imnuri am să-i cânt!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi
De-ai fi tu pasăre, eu ți-aș fi zbor,
Din cale-ți, aș alunga orice nor,
Nedespărțiți și ne-ntinați de lume,
Am duce-o viață pură, fără nume.
Dac-ai fi soare, m-aș așterne cer,
Să strălucești, ca unic giuvaer,
M-aș bucura de tine-o veșnicie,
Să-mi dărui măreția-ți numai mie!
De-ai fi ocean, eu țărm aș vrea să-ți fiu,
Ca veșnic lângă mine să te știu;
Tu mi-ai cânta, cu valuri și sirene,
Ți-aș fi ecou, pân' la sfârșit de vreme!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRISTE FLORI
Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.
Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.
Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.
Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.
N-am să te uit nicicând
Cât voi mai fi în viață,
Voi muri cu tine-n gând
Te voi avea mereu în față.
Valea Călugărească Martie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oraș minier
De fiecare dată când trec,
Pe aleile de piatră seacă,
Privirea mereu mi-o aplec,
Spre firul minuscul de iarbă.
Blocuri simetrice în rând,
Privesc prin alternante ferestre,
Care în fond n-au nici un gând,
Despre toate privirile inceste.
Orașul pare destul de bizar,
Mișcarea din el e monotonă,
Pașii anemici pe trotuar,
Sunt o muzică destul de afonă.
Porți tăcute, altfel nesățioase,
Înghit mereu ființe umane,
Aceste cuburi numite case,
Ce stau gata să sfarme.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi câte doi
trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori și amândoi
pășesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloși de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proștii merg mereu
la braț
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața...
Când dimineața te trezești,
Dă-ți o palmă peste față,
E o realitate că trăiești,
Ce frumoasă ești viață.
Privești către înaltul Soare,
Care ne alintă cu tandrețe,
Privește spre zile viitoare,
Fii încă plin de tinerețe.
Sărută-ți soția încă adormită,
Mai spune-i odată "Te iubesc",
Intră în ziua veșnic liniștită,
Cât de mult vreau să trăiesc.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramai departe
Te-am ridicat pe culmi, spre stele
Și te-am asemănat cu una dintre ele.
De-ai fi, Luceafărul de zi,
Mereu spre tine aș privi,
De-ai fi Luceafărul de seară
Ce-ncet spre mine se coboară,
Te-aș aștepta și-o veșnicie,
Chiar dacă lumea-ar fi pustie.
Dar tu ești Astrul luminos
Te-aștept, dar drumul e spinos
Și dacă tu te-ndrepți pe-o rază
Spre a pustiului meu oază
Toți te privesc cu disperare
Crezând că Astrul lor cel mare
Îi părăsește și nu vor
Ca el să fie muritor.
De-aceea, tu rămâi departe,
Nu ai nici viață, dar nici moarte,
Ai ce-i mai trist și mai amar,
Crezi că e vis? -Nu! E coșmar!
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
unde e drumul
e neagră noaptea
și tremură stele pe boltă
sunt negură în noapte și răspunsul absent
ridic mâna spre cer căutând un cuvânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FANTEZIE?
Din îndepărtate ținuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământești
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu plutești.
Și nu știu care din amândoi
Dorința vrea să-și scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.
Spre mine te poți îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îți voi fi aproape.
N-aș vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaștini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.
1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să zbor...
Privește zborul liber nestingherit
Al păsărilor ce zarea o străbat,
Ele se îndreaptă spre infinit
Și îl parcurg în lung și-n lat.
Dorința-mi e să pot zbura
Să spintec cerul cu line aripi,
Mă stăpânește însă frica
Și nu încerc, cred m-aș strivi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
STATUIA TA
Soției mele Ana LEONTE
Ți-am dăltuit statui în suflet
Acolo ai un sanctuar al tău
Piedestale cu un etern antet
Pe care le vei avea mereu.
Am adunat culori diverse
Din nesfârșitul curcubeu
Sa-ți fac tablouri imense
Să le descriu mi-e tare greu
Nu sunt poet că scriu un vers
Sau că iubesc acum la bătrânețe
N-am trecut destul prin univers
Mai am în suflet multă tinerețe.
În strângerea intensă de mână
Îți simt pulsația febrilă
Așteptând ca să rămână
Ca imaginea fertilă
Corpul tău vibrând de viață
Desigur, ca și altădată
Privirea ta încă semeață
Și mirosul ce îmbată.
24 noiembrie 2000 Moldova Veche
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuși stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu știu.
Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârșită zi de vară.
Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin și file de știință
Și rândul acesta ce-ți scriu
Va fi plin de recunoștință.
Mă simt entuziast din fire
Am fost și am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, așa voi fi mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braț la braț, steaua și sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ținându-se de mână, suflete și stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi
este frumos să-l asculți
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorință
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrățișez cu Soarele
și cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viața,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete
își dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult ați profitat de darul divin
și nu i-ați știut prețul
așa cum nu vă prețuiți între voi
uitați mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viața mai ușoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când mușcați din mâna ce v-a hrănit
mușcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viață și hrană prin alte destine,
nu uitați că ați venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, așteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitați, nu sunteți singuri cu regulile lumești
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel își va crea alte Universuri!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă rog să mă ajutați să strig catalogul și să răspundeți prezent sau absent pentru colegii care nu sunt, ca să nu mai ridic privirea.
citat din Gavrilă Vasilescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec secunde I
Secundele curg în clepsidre,
Se joacă în nepăsare intens,
Ca prin apă simpatice hidre,
În trupul Timpului imens.
Anii cei trecuți prin viață,
S-au adunat în amintiri,
Cu privirea lor semeață,
Vor naște noile trăiri.
poezie de Mihai Leonte din Armonii majore (31 decembrie 2008)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetule, continuă să călătorești spre stele! M-aș bucura să te însori cu una din ele.
aforism de Harry Ross (iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De-aș ști să nu mai mor
De-aș ști să nu mai mor în viață,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aș transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.
M-aș transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.
M-aș preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Și apoi să mă ridic la nori.
Grăunte de nisip m-aș face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Și la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinion
Astăzi mi-a ieșit în cale,
Cu găleți de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Și cum parcă-s blestemat,
M-am mai și împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Și mă-ntreb cum aș putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Și cad de văd doar sticleți,
Cât ea umple la găleți.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung și mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...
Dac-o ajutam să care
Apa proaspătă-n căldare,
Poate-mi da o sărutare...
Neghiob, am făcut-o lată!
Rămân cu buza umflată...
Atât ghinion să-ncapă
În două găleți de apă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi tu...
De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aș transforma
și-aș goni cu-nverșunare
toți norii din calea ta...
De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aș transforma
și te-aș chema nerăbdător
să mi te-așezi în palma mea...
De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede și rece,
din apa ta aș bea de dor
și dorul meu, atunci va trece...
De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aș transforma
și ți-aș sorbi c-o sărutare
nectarul din gurița ta...
Un câmp cu mii de floricele
frumoase și înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aș săruta pe toate...
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!