Ghinion

Astăzi mi-a ieşit în cale,
Cu găleţi de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce mă-ntâmpina cu plin.
Şi cum parcă-s blestemat,
M-am mai şi împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
Mă ridic de jos sfios
Şi mă-ntreb cum aş putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Şi cad de văd doar sticleţi,
Cât ea umple la găleţi.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung şi mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...
Dac-o ajutam să care
Apa proaspătă-n căldare,
Poate-mi da o sărutare...
Neghiob, am făcut-o lată!
Rămân cu buza umflată...
Atât ghinion să-ncapă
În două găleţi de apă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă găleţi de apă peste noi şi ne spun că plouă.

citat din Marco Travaglio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează câte găleţi de lapte verşi. Ideea e să nu pierzi vaca.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt cele mai frumoase poezii în care poeziile oglindesc poeţi de moarte când sunt vii cu cărţile-n găleţi!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai erau apoi şi cele şapte găleţi de galbeni, pe care erau legaţi să le dea, şi zmeii nu sunt doar oameni, ca să nu se ţină de vorbă şi să lingă unde au scuipat, ci trebuiau să le dea.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

educaţie

Educaţia nu este umplerea unei găleţi, ci aprinderea unui foc.

definiţie clasică de William Butler Yeats
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joia verde

Mi-am pus azi rochiţă verde
cu volane de maci roşii,
vesel pasul meu purcede
către holde din memorii
să cinstească-n Joia Verde
grânele şi stirpea florii.

Ferită să-mi fie casa
de tot ce-i rău şi ghinion,
bogată să-mi fie masa,
lumină din Hyperion,
să-mi fiu pururea mireasa
ce străluceşte-n Orion.

Patruzeci găleţi cu apă
în ritualul morţilor,
sufletele azi adapă
cu albă floare-a Paştilor,
amintirea-mi stă pe-o pleoapă
în Săptămâna Negrilor.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Ridic privirea, am în faţă
Chipul tău
Păcat că amândoi în viaţă
Nu vom fi mereu
Mă uit spre cer, e clar, senin
Şi plin de stele
M-aş bucura ca un copil
De-ai fi prin ele
Merg pe stradă. Sunt atent
Altfel însă par
Mai mult ca un om absent
Cu un surâs amar.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Facilier (Omul umbrelor) Amândoi ştim că adevărata putere a lumii nu este magia! Sunt banii! Găleţi de bani!

replică din filmul artistic Prinţesa şi broscoiul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e şi o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămaşă albă călca­tă, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins şi-am căzut. Când m-am uitat pe cămaşă, eram negru. M-am întors furibund şi l-am bătut măr pe primul care mi-a ieşit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: era bătăuşul cla­sei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria e ceva ce au făcut foarte puţini oameni în timp ce toţi ceilalţi arau Câmpia şi cărau găleţi cu apă.

Yuval Noah Harari în Sapiens. Scurta istorie a omenirii (15 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul şi ironia n-au murit pe plaiurile mioritice. În semn de protest faţă de escrocheriile unei bănci, un datornic se duce în fiecare lună la bancă cu câte două găleţi pline cu monezi ca să-şi plătească rata la bancă.

aforism de George Budoi din Banii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

sonet epigramatic

Sonetul epigramatic

Hibridului să-i ştergem fardul:
Sonetu-acesta care-nţeapă
E-o epigramă-n care bardul
Deşartă trei găleţi cu apă.

definiţie epigramatică de Alexandru Clenciu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadouri electorale

Pixuri, brichete şi găleţi,
Primeşti fără să faci plata!
Sunt oare puţin mai deştepţi?
Iar noi mai proşti, cu găleata?!

epigramă de Vasile Dumitrache (mai 2014)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâs, pâs!

A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind uşor, ca într-un vis...
Eu am privit-o şi-am decis
Că doar pe ea aş vrea.

Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.

O fi puţin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-aşa ghiul.

De-o pierd şi pe-asta mă oftic,
Aşa că ochii mi-i ridic,
Că ea e ‘naltă, eu sunt mic,
Apoi îmi fac curaj şi-i zic:
-Te fac un mizilic?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâs, pâs!

A apărut în calea mea
Cum doar un înger ar putea,
Plutind uşor, ca într-un vis...
Eu am privit-o şi-am decis
Că doar pe ea aş vrea.

Cu mâna-mpinsă-n buzunar
Am scotocit ca un avar...
Era acolo, ghemotoc,
Pe lângă ochelari, în toc,
Bancnota de-un dolar.

O fi puţin, o fi destul?
Mă-ntreb, fiind de-acum sătul
De-atâtea zile de rateu
La dame bune, tocmai eu,
La deget cu-aşa ghiul.

De-o pierd şi pe-asta mă oftic,
Aşa că ochii mi-i ridic,
Că ea e ‘naltă, eu sunt mic,
Apoi îmi fac curaj şi-i zic:
-Te fac un mizilic?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iarăşi mă ridic

De mine poţi să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Şi-n tină poţi să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.

Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îţi simţi sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde şi pompe de petrol.

Ca soarele şi luna de pe cer,
Cum fluxul creşte câte-un pic,
Ca o speranţă care pleacă-n zbor,
Eu iarăşi mă ridic.

Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat şi ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Şi că tristeţea m-a ajuns?

Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.

Poţi să mă-mpuşti de vrei cu vorba ta,
Poţi să mă tai cu ochiu-ţi clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să ştii,
Ca aerul urc iar.

Te tulbură lascivitatea mea?
Şi crezi cumva că-i nefiresc
Să dănţuiesc de parcă la şold am
Mici diamante ce lucesc?

Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat şi larg,
Cobor, mă-nalţ, am valuri ce se sparg.

Lăsând în urmă nopţi de frici şi chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoşii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul şi nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea demiurgului

Obosit şi disperat de atâta tăcere,
luptătorul puse mâna pe tun,
şi trase o salvă direct în cer!

Din gaura făcută în cer,
începu să curgă singurătatea lui Dumnezeu.

Preoţii se înghesuiau să îşi umple templele,
bancherii să îşi îndumnezeiască puterea,
iar oamenii, şi ei, cu oale, cu găleţi, cu butoaie...

Doar îngerii, cuminţi, şi cu o oarecare indiferentă,
repetau întruna,
"precum în cer aşa şi pre pământ",
"precum în cer, aşa şi pre pământ"...

Tu ce făceai pe vremea aceea, cititorule?

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama, prea târziu

Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viaţa am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Şi m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenuşă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viaţa nu mi-am mai pierdut
Şi-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învăţat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubeşti,
Fericire să-mi doreşti.
Viaţa vrei să ne unim
Şi-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma ştiu.
Mi-am dat seama, pre târziu.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum se pleacă din lumea asta

ne-am hotărât să râcâim pereţii
să-i reparăm să dăm o mână de glet cum se spune
apoi să-i vopsim cu vinarom de culoarea ambientului

am început cu peretele din spatele patului
ea dintr-un colţ eu dintr-un colţ
nu ne-a deranjat niciodată mizeria care ne intra pe sub unghii
mai târziu am adus mai multe găleţi
pentru sângele care ni se scurgea din abundenţă

pe seară am fost gata
puteam privi stelele de foarte aproape
amintirile se transformaseră într-o răcoare
care ne strivea din toate părţile

îţi mulţumesc că ai fost cu mine
mi-a zis şi a strâns la piept cu cioturile rămase
ultima păpuşă de pluş făcută cadou

nici nu ştiu când a dispărut
poate a luat-o unul dintre sutele de copaci în scorbura lui
mi-a părut rău că nu am apucat să îi zic măcar
mamă ştii....

între timp noile degete m-au vindecat
pereţii au crescut la locul lor de cinste
mă trezesc cred
din când în când din somn
ghemuit într-un colţ
cu ghearele suflecate de treabă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!