O şoaptă de înger

Cutreieram Pădurea Verde
şi mă simţeam ca-n Paradis,
pe braţe mă purta
aroma cetinii de vis,
dulci miresme într-o suflare,
fiinţa mi-o inundă!
O şoaptă de înger,
un vuiet fermecat,
în paşi de vals,
înalt şi suav
îmi mângâie pieptul
şi-aprinde licăr sfânt,
se-ntinde lin spre coapse,
întregul vis,credinţă-cânt
plutesc!
Un zâmbet luminos
pătrunde printre ramuri,
mă-alintă,
respir pământ,
ascult în şoapte ,
plânsul crengilor plăpânde
iar, din seninul cerului
cânt sfânt!
Deodată râs şi lacrimă încerc,
aşteaptă-mă...
Pădure Verde!

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi soare

Între pământ şi soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o uşă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind linişti de mare,
Şi frunţi calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Şi cu faţa spre zenit,
Să beau un nou răsărit!

poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa începutului

Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiştea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n aşternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Şi plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.

Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt şi apusul, sunt şi răsăritul.
Înmuguriţi în mine-s toţi atomii
Şi florile, şi zările, şi pomii.
Sunt însămi primăvară şi lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.

Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalţ şi mă cobor...
E măru-n floare – mare de lumină...
Mi-au înflorit şi caişii în grădină.
Mărgăritare-n salbe lucitoare
Grăbesc înspre căldură şi culoare.
Ce simfonie sfântă, ce miracol!
Întregul univers e un oracol.

E pajiştea covor de verde crud...
Adorm şi-n vis nuntirea i-o ascult.
O liră fermecată-i geana-n noapte,
Mă mângâie cu-ale tăcerii şoapte.
Sub ascuţişul lunii creşte-n tihnă
Şi se desface, mugur de lumină.
În evantai de stele se întoarce,
Descătuşat de timpuri şi de pace.

Când ciripitul păsării ascult,
Când dor de dor în vis şi mă ascund,
Sunt un pian cu trup – claviatură
Şi braţele-ncrustate în natură.
Am adormit – ecou sub flori de cais,
Spre a putea renaşte-acelaşi vis.
De-aceea primăvară,-mi ninge-n păr,
În fiecare an, cu flori de măr.

Izvorul se frământă-n aşternut,
E iureş oglindit în Duhul Sfânt,
Pământul tot e imn şi catedrală,
Catapeteasma Mariei Fecioară.
Un înger şi-a deschis spre începuturi
O aripă de stele şi de fluturi.
Atâta pace se arată-n toate,
Că parcă-n lume nu mai este noapte.

Strunind în vuiet albia de lut,
Fulgerul clipei s-a topit de mult.
Răcoarea dimineţilor se-adapă...
Ni-i sufletul în limpeziri de apă,
Roză spălându-şi tainica lumină,
Înmugurind de pace şi de tihnă.
Coboară-ţi fruntea! Primăvara lasă
Să fie-n tine ca la ea acasă.

Şi plouă, plouă, plouă! Flori de măr
Mi-au nins în suflet şi mi-au nins în păr.
De azi e iarăşi liliacu-n floare –
O lume de parfum şi de culoare.
Şi ramurile s-au brodat cus stele...
Se-apleacă ramuri iar, cu giuvaere,
În lanţuri de liane se răsfaţă.
O lume, lumea mea, va prinde viaţă.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Frânturi de stea. Şi arde în pridvor,
În geamul spart, lucind ca o oglindă
O flacără, iar eu crestez în grindă,
În alte timpuri, altă primăvară,
Ce peste lume, ca un vis coboară.
Horă de flori, de cântec şi lumină,
Pe câmp de verde crud de muselină.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Şi plouă, plouă, plouă, flori de măr.
Strunind în vuiet albia de lut,
Izvorul se frământă-n aşternut.
Când ciripitul păsării ascult
E pajiştea covor de verde crud.
Cu fericirea timpul mi-l măsor
Şi-mi bat în geam ramuri de flori de măr.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, crudă pădure

Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Şi-n frunze pete de mister.

În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine şerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.

Prin tine trec săgeţi în fugă
Chemându-şi puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguţele coapte în soare.

În tine înnoptează şoapte,
Săruturi dulci, îmbrăţişări
Şi stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.

Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea pierdută

Ce forme au pomii
ucişi de tristeţe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri şopteşte
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.

Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.

Natura pare rănită...
răstignit între cer şi pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranţă
pentru ziua CE VINE.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pajişte

Dinspre culme-adie un vânt
Legănând pădurea deasă
Zboară-alene sărutând,
Pajiştea verde, frumoasă.

Flori, miresme alintate
De-adierea lui cea lină,
Aţipesc în zori scăldate
De-a zilei blândă lumină.

Prin ierburi păşeşte-uşor
Un cerb sprinten din pădure,
Înspre cristalin izvor,
Printre tufele de mure.

Cântă mierle-n dimineaţă
Sus pe ramuri înverzite,
În acord de vis şi viaţă,
Şi de primăveri vrăjite.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte darul când e dăruit

Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă lacrimă de căinţă,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru sfânt prietenia

cu prieteni lângă mine viaţa are sare şi piper
e dulce ca mierea de salcâm şi tei
în superbul anturaj umbrele tristeţilor pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.

cu prietenii aproape simt fiori ameţitori
sufletul mi-e mângâiat inima se linişteşte
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul şi durerea cugetul se odihneşte.

elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.

lucru sfânt prietenia alină conştientul pustiit
e oază verde în deşert e zbor lin spre infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

Şi cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... şi ne mai plâng.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ce e sfânt

Spre ce e sfânt râvnesc demult,
Cu tainică pornire,
Dar dintru potrivire
Pe alţii îi ascult.

Să-mi zică oare cineva,
De ce întregul univers,
Parcă ar fi ceva dispers,
Să-mi spună careva?

Iar multe taine care sunt,
De ce ar fi să fie?
Când vremea lora vie
Tot cad pe-acest Pământ.

Să-mi zică atuncea cine-s eu!
De ce în veşnicie,
Se stinge o făclie,
Rupând din trupul meu?!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos verde...

Ai cel mai frumos verde pe pământ,
Cu el se înveleşte iarba când i–e dor,
Te privesc uimit ca pe un loc sfânt
Când cobor pe coapse la izvor.

Şi–n armonia lui sub pleoape îmi descântă,
Atât de viu, de frumos şi tandru,
Zăpada cărnii pure ce tresaltă
Pe sânul tău ca lujerul de leandru.

Doar în faţa ta acum mă–nclin
Cu sfiala unui val în părul lung,
La cascada unei flori de crin,
Acolo eu trăiesc şi am să mă sting!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Sub bolţile de trandafiri,
Am îngropat tristeţi trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Şi în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzeşte,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzăreşte.

Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-şi cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Şi-n palme curge armonia.
Când viaţa trece şi răneşte,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofileşte,
Prin trandafiri găsesc iubirea.

Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale
Şi-, n suflet, fiecare fald
Croieşte drum printre vocale.
În liniştea din raza blândă,
Ascult tăceri, văd mări de visuri
Şi-n viaţa aspră şi flămândă
Pun versuri calde-n paradisuri.

poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seninul florilor

Într-un fior al dimineţii zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...

Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o şoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...

Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineţi,
Imi ţes credinţa firelor vieţi,
Croiesc seninul florilor de meri...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serial de primăvară

Ramuri în verde.
Crengi în lăstar.
"Ra"ze în dezmierde...
Florile-n dar.

Cer în albastre
arome în simţ.
Muguri în glastre.
Inimă-n zimţ.

Spirit... în joc
vânt în zefir.
Pui... în boboc
sânge-n delir.

Iris în cald.
Buze în zâmbet...
Dorul în fald.
Dragoste-n zumzet.

Sens; în macaz
nu în... firav,
da! În extaz!!!
Vocea-n suav.

Freamăt; în coapse
eter în înalt.
Nopţi; în toaste
sufletu-n salt.

Mână în mână
vis,... în ecou.
Mintea în Lună
duetul e-n ou.

Sfântul în damă;
timp în trecut...
fată, în mamă
nou... în născut.

Vreme; în treacăt,
etern, în periplu.
Dragoste; în freamăt
viaţă în ciclu.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
şi mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
şi învăţ tăcând.
Sunt suflare de vânt
şi-mprăştii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
şi ard când invoc.
Sunt pădure de taină
şi ca veşnică haină
a măicuţei pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
şi-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colţ
şi visez să m-agăţ
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
aşa cum e legea,
aşa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
şi zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
şi-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
şi lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
şi cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-şi cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
şi pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranţă
şi-mplinire în viaţă,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde flu...

frunză verde flu pământ
creşte dorul creşte-n vânt
astăzi sunt mâine nu sunt
se închină sfânt la sfânt
am încărunţit mărunt
prin cuvântul necuvânt
te iubesc e-un amănunt

frunză verde flu pe mare
creşte dorul prin sahare
astăzi plop mâine cărare
se închină popii-n zare
am încărunţit în fiare
prin cuvintele-n uitare
te iubesc e o-ntâmplare

frunză verde flu pe lună
creşte dorul a furtună
astăzi ghimp mâine cunună
vânt se-nchină de răsună
am încărunţit a zână
vin cuvinte şi mă-adună
te iubescu-ne-mpreună

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Ne rugăm Ţie-n Ajun,
Fă-ne Doamne, fă-ne buni.
Ca şi-n Cer şi pe Pământ
Să urmăm al Tău cuvânt.

Ruga dă-ne-o luminoasă
Noi îţi facem plecăciuni
Şi să vii în casa noastră
Să cinăm l-aceeaşi masă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ne rugăm la Tine Doamne
Să se facă voia Ta
Să ne ştergi lacrimi de dor
De dorul părinţilor.

Fă, Doamne, ţara întreagă
Ţine soră lângă frate
Şi uneşte fără teamă
Moldova cu Ţara mamă.

REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Ascultă-ne, Doamne, ruga
Şi-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ţi România-un cânt
Iar românul fie-Ţi sfânt.

Iar românul fie-Ţi sfânt,
Iar românul fie-Ţi sfânt.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final de verde

De o vreme te doare rădăcina
şi simţi că-ţi vine să te rupi
ai rezistat sub norii de furtună
şi-acum ai renunţa la mult

Ai scutura din frunzele pe ramuri
care te-apleacă spre pământ
şi parcă nu mai vrei să stai în vânturi
să dăinuieşti ca Duhul Sfânt

Ai devenit un lemn tot mai puternic
cu fiecare an trecut
şi-ţi este frică-acum de întuneric
că nu ştii ziua de-o apuci

Ai fost un lujer într-o altădată
când nu-ţi pasă ce-ai să ajungi
acum bătrân, uitat de toate-odată
ai vrea să râzi şi-ai vrea să plângi

Ramas-ai singuratic în pădurea
pe care o priveşti de sus
îţi aminteşti prin gânduri înverzirea
cu răsăritul ce-a apus

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord fundamental

N-am privit niciodată înapoi.
Am jucat mereu la poarta din faţă
şi am cules flori.
Parfumul meu,
amestec de petale,
a zburat spre locul cu prune albastre.

În această toamnă
frunzele cad devreme.
Siluete împotriva cerului!

Un vis în mâini,
o ţesătură nevăzută,
lumini printre ramuri,
toate vibrează
şi suspină
sub acoperişul norilor.

Din această dragoste se ridică viziuni,
se topesc în ochi
şi respiră peste dureri nemuritoare.
Iar vocea mea se aude,
în primul răsărit verde,
al primăverii următoare.

Ştiţi,
natura a modelat o liră în inima poetului,
trezind dorinţe şi pasiuni.

Într-o epocă sacrificată,
visul meu pătrunde în casa universului,
scriind pe umerii eternităţii.

Şi cuvintele se mişcă
în ritm de vals,
zbuciumul şi pasiunea
devenind melodii neautorizate pentru păsările amurgului.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul şi clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceaţa din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Şi pâine şi zi,
Lumină, altar,
Iubire şi val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs şi plăceri...
Veniţi, treieraţi,
Ai grânelor fraţi!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naşte deodată
Pâine dulce şi coaptă.
Veniţi, îngenunchiaţi,
Ai grânelor fraţi,
Gustaţi dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Şi miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ştergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalţă în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie şi coaptă
E pâinea din ţăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Şi care grăieşte
În veci, româneşte.

Seninul şi clipa,
Tăicuţul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Şi-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalţă... Şi clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Îşi cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul şi clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!