Lucru sfânt prietenia

cu prieteni lângă mine viaţa are sare şi piper
e dulce ca mierea de salcâm şi tei
în superbul anturaj umbrele tristeţilor pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.

cu prietenii aproape simt fiori ameţitori
sufletul mi-e mângâiat inima se linişteşte
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul şi durerea cugetul se odihneşte.

elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.

lucru sfânt prietenia alină conştientul pustiit
e oază verde în deşert e zbor lin spre infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul prieteniei

cu prieteni lângă mine viaţa e o rapsodie
sufletul se-nveseleste şi emoţiile-s dulci
din regrete şi tristeţe pot să fac o parodie
când îmi extrag energia din tăria de la stânci.

cu prieteni lângă mine timpul îmi e frate
îmi împărtăşeşte minunile lumeşti
îmi pune pe creştet lumini înstelate
bunule Dumnezeu ce mult mă iubeşti!

cu prieteni lângămine nu ştiu ce-i amarul
iubirea pentru ei creşte în anvergură
cânta-mi lautare, mi-am umplut paharul
cu elixirul vieţii să-l sorb cu măsură.

prietenii sfinţi mi-au dăruit harul
de a scrie versuri spălate de ură.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrejele vieţii

[lui Cristian şi Marianei Rotaru]

de Luni am început dieta cu fragi
cu roua ierbii dulce şi lăptoasă
de când mă înconjor cu prieteni dragi
inima mea e calmă şi duioasă.

pe lacul de smarald plutesc cu o barcă
mă privesc în valuri ca-n oglindă
cu limpezi sentimente sufletul se-ncarcă
magiile verii poate să le cuprindă.

convertesc timpul în fericiri sublime
cu luceferii poetici fac conexiuni
pacea şi liniştea sunt împletiri de rime
mă întăresc în conştiinţa propiei misiuni.

cumulez doar splendori din mediu natural
trăiesc prin contemplare un vis ancestral.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuib de fericire

[soţului meu, cu dragoste]

fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărţi cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.

împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să şţii că te am doar pe ţine
atunci când mă săruţi şi mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.

noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ţii departe de beznă de hău
cu şoapte de iubire mă înveleşti duios.

tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Şi albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin şi-n noi se ridică
O dulce speranţă şi dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuieşte de lacrimi şi râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce eşti, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuţei mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii în lumină

plutesc în lumină că pasărea-n zbor
urmându-mi destinul către infinit
uneori mi-e greu alteori mi-e uşor
sufletul romantic să-l fac auzit.

înalţ o veneraţie spre univers sublim
pentru Dumnzeu în toate prezent
recunoştinţa creşte în forul intim
pe credinţa sfântă pun mare accent.

văd doar graţie în formele de viaţă
timpul e solemn, leagăn de amintiri
toate naturile din jur mă învaţă
să-mi împlinesc soarta cu mari iubiri.

sufletul meu cere mângâierea cerească
în zări întunecate lumina mea să crească.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi şi mâine, mereu

prieteniile mi-au arătat cine sunt eu
un romantic incurabil şi de neoprit
am să iubesc lumea azi şi mâine, mereu
îi voi purta splendorile în infinit.

poezia îmi arată drumul spre eternitate
în momente de răscruce mi-a dat putere
cu aripile ei zbor azi spre libertate
şi nu am în sânge teamă de cădere.

muzica este alintul care mi-l doresc
în miezul simfoniei simt că plutesc pe valuri
oriunde prin lume cu ea călătoresc
şi-adesea se mulează punte între maluri.

sunt răsfăţata timpului şi vă iubesc
prieteni ce mă-nconjurati cu idealuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să lupt pentru dragostea ta,
Nu-mi doresc să ne despartă cineva
Am nevoie de tine mai mult ca oricine,
Căci sufletul mi-e un castel în ruine.

Fă-mă din nou să simt că trăiesc,
Sunt născut şi făcut să te iubesc
Iar cu tine alături totu-i intens
Viaţa are iar pentru mine un sens.

Parfumul tău îmi provoacă fiori,
De parcă plutesc mult peste nori
Mă apropii; chipul tău este o stea:
- Bine-ai venit în viaţa mea!

poezie de Alex Dospian (iunie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

moartea e ca bezna cu gura flămândă
muşcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvaţă cu-al meu zbor către infinit.

nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături ştiu că voi învinge.

lumina vie domneşte în adn-ul meu
melodii cereşti răsună în suflet
uneori şi noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.

în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesă arabă

Prinţesă arabă, eu încă te-aştept
când mirtul îşi scutură floarea
şi umbrele serii plutesc prin deşert
cu doruri ce-şi caută calea.

În mine se zbat amintiri care vin
pe aripi de vânt dinspre oază,
cu umbre căzute din cerul senin
pe gându-mi ce încă visează.

Te văd alungită la margini de vis,
simt dorul aprins cum tresaltă,
ajung dintr-odată-n vrăjit paradis,
mă-mbăt cu parfum de bacantă.

Dorinţe păgâne pulsează în noi
şi trupul ţi-l vreau mai aproape,
să bem elixirul vrăjit amândoi
plutind în delir peste ape.

O viaţă întreagă aş vrea să te ţin
un vis să clădim împreună,
să cernem iubirea sub cerul senin
pe oaza din margini de dună.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile fericirii

[lui Dumitru şi Aureliei]

mă înconjoară prieteni de prestanţă
se umple de culoare universul meu
îmi oferă magie îmi oferă speranţă
spun că niciodată timpul nu-i prea greu.

prietenii izvoare care sapă stânci
surse de bucurie şi de mângâiere
răzbat prin viaţă de multe ori pe brânci
în lumina lor umbra tristeţii piere.

vacanţa de vară aproape de ei
crează amintiri - scumpe nestemate
slovele fericirii picură din condei
nu ştiu de dezolări de zile perimate.

prietenia are misterioase chei
deschid mirajele din ceruri animate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan

Melancolic, departe de prieteni şi de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle şi ceţuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca nişte clopoţei,
Marcând ziua şi locul despărţirii noastre...
Când şi unde ne vom întâlni iarăşi?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace şi încolo.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenitate

când mă simt floare când mă simt pom
petale şi frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esenţe de rom
emoţii solare circulă sub piele.

zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri şi culoare
romantismul verde mă menţine senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.

mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopţii sunt mângâieri stelare.

am primit de la viaţă tot ce mi-am dorit
visul de afirmare pluteşte-n infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În teatrul vieţii

în teatrul vieţii sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea şi sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.

Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El şi lumea s-o iubesc
minunata lui creaţie să o contemplu
şi tot ce mă-nconjoară să preţuiesc.

Dumnezeu mi-a dat şi mulţi prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viaţă de poveste tu mereu mă atragi
şi-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.

cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţii perfecte

mirabile emoţii un fluviu de adrenalină
trece prin suflet ca vechiul Danubiu
valuri de optimism în ritm de mandolină
îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu.

cu versul aproape timpul mi-e aliat
pot prin rugăciune să fac un colţ de rai
să mă simt puternic precum Goliat
cu rădăcini înfipte adânc pe-acest plai.

în lume e chaos, nu e a mea culpă
sunt doar o rimă plutesc pe un verb
fiori de cuvinte îmi zvâcnesc în pulpă
şi am pe creştet coroană de cerb.

trăiesc în mileniul fascinant superb
învăţ să-nving demoni cu spirit acerb.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firele vieţii firave

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave
se-ngreuneazaă inima când mă frământ
presată de povara gândurilor grave.

credinţa în suflet e tot ce am mai sfânt
strânge din constelaţii lumini suave
mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

mândre privighetori mă învaţă să cânt
să plutesc ca vântul pe frunze de agave
nu am să-mi las sufletul lovit şi înfrânt
de abisuri de bezne din gânduri bolnave.

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie verde

(poeţilor Traian T Coşovei, Mariana Marin şi Ioan Flora)

trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învaţă să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânşi
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeţi ai speranţei la cenacluri strânşi
cu sufletul de doină şi versul minunat.

am lăsat în urmă toţi anii mei
câţi au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aştept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutesc, plutesc, inerţie

Plutesc, plutesc în derivă, nici nu ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie şi ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman şi-o iubire să-i cer.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa prieteniei

Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aş zbura.
Mi-aş face aripi moi, prieteni dragi,
Aş lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful şi iubirea din lumină
Şi puritatea stelelor, divină.

Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-aţi vedea zburând.
Aş colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi – argint şi cânt
Din suflet, din privire şi din gând.
Aş lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.

Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultaţi al sufletului cânt.
Nu vă-ntristaţi când nori pe ceruri sunt!
Prietenia-i spulberă c-un gând.
Am adunat cristal din apa lunii
Şi-am lăcrimat la tâmplele furtunii.
Acum sunt crater, sângerândă rană,
Un fluture cu aripă de ceară.

Prietenia de s-ar inventa
Un fluture, lumină, zâmbet, stea,
Aş fi din toate astea câte-un pic,
Dar vezi, sunt doar o umbră, un nimic.
Coarda iubirii a rămas un vis
Ce în tenebre, de dureri s-a stins.
Dar nu vă temeţi! Mă voi naşte iar
Şi mă voi împărţi la toţi în dar.

Eu ca un vis spre ceruri aş zbura
Cu vise luminând iubirea ta.
Aş da speranţe zorilor ce vin
Şi curcubeu aş fi, să ne unim
Prietenia-n fiecare clipă,
Speranţă – timp, aripă cu aripă.
Ca răsăritul să-l pictez cu sânger,
Am frânt în vis aripa unui înger.

Mi-aş face aripi moi, prieteni dragi,
Aş smulge floarea, frunza de la fagi,
M-aş înveli ca o mireasă-n ele
Şi fluture m-aş înălţa spre stele.
Aş ţese-n ceruri muguri de mătasă
Spre a rodi prietenia noastră.
Prietenia mea v-aş da-o-n dar,
Să fie vremii piatră de hotar.

Aş lua culoarea buzelor de fragi
Apoi v-aş săruta, prieteni dragi.
Cu braţele de ramuri împletite,
Altar să facem, pentru necuvinte.
Cum nu e vreme lacrima s-o spui,
Ascunde-o în adâncul ochiului.
Oh, legea sentimentelor rămâne
În pieptul tău brăzdat de răni, române.

Sideful şi iubirea din lumină
Le ţes pe aripi moi de muselină.
Prietenia-n stâncă voi sculpta
Şi pe vecie toţi mă veţi avea.
Lăsaţi aprinsă candela iubirii!
Ea lumina-va calea fericirii.
Val din dantele albe la piciare,
Pe braţe blândul răsărit de soare...

Şi puritatea stelelor, divină,
Prietenia, setea de lumină
Din ochi, din suflet, izvorâte-ades,
Din aripă de fluture-au purces.
M-am înălţat, un zâmbet de izvor,
În zborul lin şi ademenitor...
Vă las de-acum prietenia mea –
Un fluture cu străluciri de stea.

Şi puritatea stelelor, divină,
Sideful şi iubirea din lumină.
Aş lua culoare buzelor de fragi,
Mi-aş face aripi moi, prieteni dragi.
Eu ca un vis spre ceruri aş zbura
Prietenia de s-ar inventa.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Un fluture spre ceruri alergând...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!