Seninul florilor
Într-un fior al dimineții zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...
Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o șoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...
Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineți,
Imi țes credința firelor vieți,
Croiesc seninul florilor de meri...
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fărâmă de lumină
Smulg o fărâmă,
De lumină,
Din întunericul brăzdat
Cu fantasme ce animă,
Vise, sacadat...
Mă încearcă,
Bucuria unei trăiri,
Din buchetul iubirii,
Cu surâsul ce luminează,
Chipul brăzdat ades,
De emoții, și dens,
Cerul se înseninează,
Lacrimi de rouă le culeg și le sorb,
Mă dezmiticesc dintr-un dor orb,
În al vieții poveste,
... fără a da de veste...
Întunericul dispare,
Iubirea apare,
Pe aripi de primăvară,
Descătușată de povara!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vieții
Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins,
Surâsul tău în mreje-i prins,
Iubesc privirea ta senină.
Liniștea ta, cu șoapte-ngână,
Susurul vieții necuprins,
Prin fanta albă de lumină,
Izvorul e mereu nestins.
Îmbrățișați în dor aprins,
Cu aripi calde ce suspină,
În zbor spre țărmul lumii plâns,
Cu roze dalbe mă-ncunună,
Prin fanta albă de lumină!
rondel de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de sunete
Muzica sorții,
cioburi de sunete,
în angoasele nopții,
clipociri de lumini,
în abisul cerului,
cu rezonanțe sidefii,
si valuri străvezii...
Mă joc,
în al dansului fior,
cu nuanțele clapetelor
unui pian de foc,
muzica,
unui nou început,
ce cântă,
cu ochii minții,
macii sufletului,
aprinși,
flori, ce-mi cern pașii,
printre noi constelații,
de iubiri,
cu sens si nonsens,
bizare rătăciri,
pe arcușul inimii...
Cioburi de sunete,
vitraliile sufletului,
solfegii în eter,
pe-un portativ efemer,
încărcat cu mister,
suflul iubirii,
ecoul dăruirii...
... au rămas doar
sunete
sparte...
într-o muzică,
demult uitată...
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au spulberat
S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate și asta mi se pare?
S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simțind mâhnirea?
S-au spulberat zările-nalțe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat și multe alte,
Pe care nu le mai știu eu?
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adun amintiri
Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Și roua se-așează-n petale de flori.
Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa și dorul nestins,
Căci vraja plutește pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.
La tine am gândul în clipe de dor
Și arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.
Adun amintiri din freamăt de dor
Și-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul ușor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.
Căci fructul speranței naște iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Harta inimii tale
Privirea,
Mi-o fixez,
Pe harta inimii tale...
Iubirea,
O regăsesc,
În regiunea,
În care,
Sărutări abundă,
Tâșnind,
Ca un izvor,
Din adâncuri,
Ce curge apoi,
Prin albia viselor,
Pulsând,
În valuri sângerii,
Râuri de sentimente,
Colorând,
Iubirea,
Cu mângâieri străvezii,
Al dorului rătăcit,
Printr-un răsărit,
Când,
Se preling, lacrimi,
Pe chipuri, brăzdate,
Urme tatuate...
Când,
Raze au răpus,
Cu fantă de lumină,
În tihnă,
Fereastră,
A inimii, uitată,
Demult, ferecată,
Cu lacăt ruginit,
Al zborului infinit...
Amprentă,
Unui nou inceput,
Al inimii ritm,
Dezrobită,
De doruri, sfâșiată,
Eliberată,
Din robia anilor,
Descătușată...
E vie, zglobie,
Prin sertarele ei, adie,
Verdele crud,
Al sufletului nud,
Murmur aprins,
De iubire cuprins,
Hartă animată,
Înviorată,
De seninul bolții,
Pe aleile sorții!
Iubirea, doar ea
Dezlănțuie inima,
a mea, a ta,
Pe hartă,
În timp
Conturată...!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un mugur de lumină
S-a ivit un mărțișor
Primăvara-ncet suspină:
- Mi-ai venit în ajutor!
catren de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire cu gust de cireașă
Iubire cu gust de cireașă amară,
Ne-am cunoscut într-o seară...
Eu visul din ochii tăi,
Tu dansul pașilor mei.
Cu rozele buzelor mi-ai mângâiat sânii,
Eu m-am ascuns timidă,
În căușul ochiului tău... și al mâinii.
Mâna ce mi-a atins sufletul
Și m-ai învelit cu lumină, dăruindu-mi
Fericire deplină.
M-am ascuns în inima ta, iar tu mă căutai frenetic
Prin vene.
Brațele tale mă ascundeau în ventriculul drept.
Copil inocent! Editura ochilor tăi
A scris povestea unei noi vieți.
Zâmbește!
Pe buzele tale
Am răsărit eu cuvânt de April.
Surâsul tău e divin!
Iubire cu gust de cireașă amară,
Te-am pierdut... într-o seară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori
în lumină venim în lumină plecăm
condensați într-o iubire înaintemergătoare
cu aripi fermecate spre soare zburăm
în lumea de dincolo nemuritoare
eu voi rămâne veșnic în versul mirean
unde nu încape regretul suspinul
va fi ca perla prinsă de mărgean
în marea speranței s-o știe seninul
însoțiți de cântec pășim către stele
sunete de viori vibrează în suflet
vom lăsa în urmă tristețile grele
eșecuri amăgiri vaiete și urlet
azi număr primăveri cu miros de lalele
cu toate minunile adunate prin umblet
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verdele crud al ierbii atinge silueta umbrelor firave intr-o dulce șoaptă de răsărit. Roua limpede picură molcom pe genele lungi, raze străvezii de lumină care alungă visele în tăcerea nopților întunecate. Pământul proaspăt păstrează încă urma pașilor tăi adâncită în sufletul meu, ca un suspin al timpului nestatornic.
Andreea Palasescu (10 aprilie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet dăruit
Un suflet blând si iubitor
Se naste la juma de secol
Seamănă iubirea izbitor
Atracție celestă acelaș pol
Născută sub raza de lună
Hrănită cu seva de la pom
Aud si îngerii cum sună
Acceptă mă in corp de om
Apă beau din roua dimineți
Mă ridic pe rază la soare
Iubeste mă fără să regreți
Caci viața este trecătoare
Un suflet dăruit eternității
Când soarele este la răsărit
Isi caută perechea vietii
De iubire niciodată nu e golit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Cu tine încep poveștile nescrise și visele croiesc mărgăritar,
Răsar din gând ispitele nestinse, înmuguruind un suflet solitar.
Cu tine-i soare pretutindeni, sub asfințit de umbră și de trai,
Când împărțim o mângâiere surdă, un colț mușcat de zâmbet si de Rai.
Cu tine liniștea devine zbucium și zbor de fluturi spulberă tăceri
Străine sunt emoțiile firave, sub cerul mângâiat de primăveri.
Cu tine lumea-i mai bogată, de mergi descult prin inimi desenate,
Când din mâhniri răsare fericirea și amintirile îngână șoapte.
Ne naștem și murim într-o iubire, unde uitarea-i pace și firesc
Cu tine-ncep poveștile nescrise și tot cu tine parcă se sfârșesc...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de culori
Cade roua nopții rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit
O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri
Luna fața-și oglindește
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruiește
Legămînt necenzurat
Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șoaptă de înger
Cutreieram Pădurea Verde
și mă simțeam ca-n Paradis,
pe brațe mă purta
aroma cetinii de vis,
dulci miresme într-o suflare,
ființa mi-o inundă!
O șoaptă de înger,
un vuiet fermecat,
în pași de vals,
înalt și suav
îmi mângâie pieptul
și-aprinde licăr sfânt,
se-ntinde lin spre coapse,
întregul vis,credință-cânt
plutesc!
Un zâmbet luminos
pătrunde printre ramuri,
mă-alintă,
respir pământ,
ascult în șoapte ,
plânsul crengilor plăpânde
iar, din seninul cerului
cânt sfânt!
Deodată râs și lacrimă încerc,
așteaptă-mă...
Pădure Verde!
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezit de răsărit
Dintr -un gălbenuș de soare
Raze ale astrului trezit de răsărit
Dimineața -n zori răsare
Mii de suflete cerul e acoperit
Zborul aripilor în inocență
Prind în pene aerul auriu
Soarele se naște cu blândețe
Sărutând pământul negru arămiu
Prinsă -n geana de lumină
Marea unduiește ca-ntr-un vals
Norii se împrăștie suspină
Păsările cerului cântă într-un glas
Prin nisipurile mișcătoare
Vietăți ce ies să -și ceară
Înfruptîndu-se din soare
Dulcea viață dintr-o primăvară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrednicie
Peste Soare este vrednicia mea,
Este viața mea.
Răsăritul este lucrarea
Destinului meu
Păstrat peste roua dimineții.
Credința sufletului
Este jurămîntul iubirii
Strecurat în pîntece seculare.
Crestele puterii sunt razele Soarelui
Supuse pornirii iubirii,
Pregătită pentru sublima Lumină,
Vrednicnică de petalele neîmplinite
Dansînd pe streașina dorinței.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Organigramă
Colorado crescendo
într-o instalație de sărbători,
veche de câteva țineri de mână
adolescentine, în care palmele
sunt cozi de scorpioni
defrișați din râul Amazon.
Nisipul scurs e dovada vie a infinității,
care curge prin venele pomeților,
acum bine umeziți
cu risipe de toamnă.
Rândunelele împrăștiate,
sub catarg de cedru plictisit
se sparg în iris
ghidate telekinetic
se spart în iris,
brodate cu amintiri.
Rândunelele sunt măști,
sunt convorbiri prin căști,
arse de ceara lumânării
pe care o execuți pustiită
într-un anume cuvânt
regurgitat până și-n vise.
Se sparg în iris coclauri...
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu poți... Tu ești...
Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.
Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.
Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.
Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.
Tu poți fi un răsărit
Care luminează minți
Sau apus nesuferit
Care întunecă vieți.
Tu poți fi o rază în valea
Vreunui suflet visător
Sau foc din adânc pe calea
Orișicărui muritor.
Tu ești roua dimineții
Care înviorează zorii
Dar și înnoptarea vieții
Care-și tot descarcă norii...
Tu ești vântul ce sporește
Intensitatea furtunii
Și-adierea ce întărește
Fermitatea rațiunii,
Tu ești mintea aceia care
Cerul vieții își înnoptează,
Dar și cer sublim cu soare
Care viața-și luminează,
Tu ești râul care-și frânge
Luntrea în valurile lui
Dar și vântul care-o împinge
Spre Limanul Cerului,
Tu ești marea care-și frânge
Corăbioara între valuri
Dar și vântul ce o împinge
Către-a Mântuirii maluri,
Tu ești răsărit de soare
Ce-și îmbucură viața,
Dar ești și apusul care
Dezlănțuie discrepanța,
Tu ești raza de lumină
Care aprinde al vieții foc
Sau un foc ce extermină
Viața, fără echivoc!
Tu ești chipul ce reflectă
Infinitul absolut,
Infinitate perfectă
Într-un chip umil de lut,
Sau, închipuirea firii
Zămislită de păcat,
Ce de formele pieirii
Încă nu s-a dezbrăcat.
Tu-ești "cununa creațiunii",
Minune a lui Dumnezeu,
Și "praf pe cumpăna fântânii"
Dacă El nu-I Domnul tău.
(Tu ești liniște și pace,
Tu ești zarvă și război,
Tu alegi ceia ce-ți place
Și tot tu te plângi apoi
Că ți-e greu ori că n-ai pace!)
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!