Spre ce e sfânt
Spre ce e sfânt râvnesc demult,
Cu tainică pornire,
Dar dintru potrivire
Pe alții îi ascult.
Să-mi zică oare cineva,
De ce întregul univers,
Parcă ar fi ceva dispers,
Să-mi spună careva?
Iar multe taine care sunt,
De ce ar fi să fie?
Când vremea lora vie
Tot cad pe-acest Pământ.
Să-mi zică atuncea cine-s eu!
De ce în veșnicie,
Se stinge o făclie,
Rupând din trupul meu?!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Citate similare
Drumul spre steaua mea
Rădăcinile mă țin legată
N-am puterea să mă smulg și-aș vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?
Aduceți un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc și-aș vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?
Aduceți-mi o secure lată
Să ciopliți din mine toți aș vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?
Aduceți-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aș vrea,
Că de-un veac tot ard deși sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?
Aduceți-mi un potop de stele
Veșnicia s-o împart aș vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?
poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre devenire sau poezii despre cruce

Întrebări...
Știe cineva să-mi spună
cum se șterge-un clar de lună,
Știe cineva să rupă
fir țesut fără de după,
Știe cineva să șteargă
o culoare ce ți-e dragă,
Știe cineva să ducă
viața drept când e nălucă,
Știe cineva să-mi spună
Un descânt de viață bună?
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Anterograd
Mă caută să-mi dea
ceva într-un semn și mai vrea
să-mi convingă un sens
Dar eu duc mâna pe cer
(să feresc un nor)
mulțumit și clipesc:
-Ar fi plouat deja..
Și vine să-mi spună
că eu sunt THE ONE
sunt cel mai reușit an
și mi-i vrea pe toți
Dar eu îi fac mustăți
și-i pun ochelari
de soare, de oare?
și mă iubește cu ură
din aia, și-ar vrea
să mi se lipească de gură,
cu toată inima mea
Dar eu copilăresc și zic:
-În caru' mare-i unu' mic.
și i-l dedic..
Și ar mai vrea să îmi spună
că n-aș mai putea să trăiesc.
Dar eu râd, râd,
râd și nu-mi amintesc.
poezie de Florin Dinu (27 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre mustață
- poezii despre mulțumire
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Pansament
Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru și lin
Pe sufletul necunoscut...
Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă așezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...
Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.
Să-mi dăruiești ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubești...
Să lași minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu ești.
Să-mi fii un pansament pe rană,
Născut din inima ta blândă...
Ce m-a iubit mereu în taină
Și-acum mi-arată, mă inundă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre naștere sau poezii despre măslini
Apăsarea timpului
Cât este ceasul, să-mi spună cineva
De limba mică noaptea o indică
Dacă limba mare e pe undeva
De nu se poticnește și-ncă riscă
Prin geam nu văd decât prin întuneric
Nu văd limbile cum trec după program
Aud vântul, îl aud trântind puternic
Frunzele cum se lovesc de caldarâm
Să-mi spună cineva doar cât e ceasul
De este miezul ceasului robotic
De ticăitul lui îmi e opusul
Vremurilor ce s-au scurs haotic
E oare rotunjimea jumătate
Jumătate din cadranul lui zbătut
Să-mi spună cineva cât va mai bate
Apăsarea limbilor cât m-au pierdut
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre roboți sau poezii despre frunze
Luna ti-a spus...
Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind că el e tot ce am mai sfânt.
Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând să-ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.
Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând să îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre bărbați

Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre mamă, poezii despre zile, poezii despre ochi sau poezii despre miezul nopții
Baladă
Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor,
Cât trecutu-l ținem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Și un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre existență, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre păduri sau poezii despre pace
Dar eu nu mai eram de mult Femeie. Încetasem să mai fiu femeie, de când nu mă mai puteam apleca să-mi leg șireturile. Nici să alerg. Nici să urc sau să cobor scări, fără a mă ține de ceva sau de cineva. Încetasem să mai fiu femeie, când nu aveam cui spune La mulți ani, dragule, sau Noapte bună sau când nu aveam pe cine aștepta, acasă, și când nu a mai fost nimeni să-mi deschidă ușa. Să-mi spună că i-a fost dor de mine.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre femei sau citate despre acasă

Ascuns
De mă vei părăsi adorato
Să o faci prea ascuns, incognito
Să te iubesc și mult mai tumult
Să-mi fac din dor un prea sfânt cult
Să caut urmele să le ascult
Recitând dezbrăcat și desculț
Biblia ce-mi esti pe pământ
Adorând ce ești să-mi sunt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre creștinism sau poezii despre Biblie
Să vii ca o părere...
Să vii ca o părere
Din vremile curate,
Când nu era durere
Și blânde erau toate,
Să-mi depeni către seară,
Iar eu să te ascult,
Povești de-odinioară
Și taine de demult...
poezie de Pavel Coruț din romanul Să vii ca o părere...
Adăugat de Emilia Nedelcoff

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre curățenie
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre păr, poezii despre privighetori sau poezii despre poezie

Împreună
Fi-mi-ar marea mai aproape,
Dacă nu... măcar ocean,
Să mă mângâie pe pleoape
Când albastrul ei nu-l am.
Fi-mi-ar muntele păvază,
Când îmi bate vânt nebun,
Iară tu să-mi fii o oază,
Unde poezie spun.
Fi-mi-ar trupul tău iubire,
Relieful lui culcuș,
Să-mi provoace amintire,
Ca vioare-i un arcuș.
Să îmi fie gândul, visul,
Către tine mai mereu,
Tu să-mi fii piscul, abisul,
Să-mi fii bine, să-mi fii greu.
Fi-mi-ai tu un pic din toate,
Fi-mi și mult, fi-mi și puțin,
Îți voi fi și eu și poate,
Vom fi noi ceva divin.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prăpăstii, poezii despre ocean, poezii despre oaze, poezii despre nebunie sau poezii despre munți

Tu să-mi fii răsărit
Iubește-mă încet, pierde-mi secunde,
În locul lor creează-mi veșnicie
Atinge-mă și-n brațe mă ascunde
Ca să mă regăsesc pierdută ție
Să-mi pui pe pleoape amintiri frumoase
Cu ochii-nchiși să le revăd în vise
Ascunde-mă-n cuvinte amoroase
Și fă din mine larg de zări deschise
Vreau să adorm sărut lipit de tine
În tremurul de buze umezite
Să-mi fii o vindecare de suspine
Atunci când sunt emoții infinite
Iubește-mă tăcut, dar nu-mi fii șoaptă,
Să te aud și trupul să-mi tresară
Și fă-mă dimineața ce așteaptă
Să-i fii lumina zilei prima oară
poezie de Adi Conțu (10 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre secunde, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață

Vertical
Să-mi dai niște palme de frunze
Copac verical și umbros
Că-s fiu al iubirii confuze
Din lumea cu susul în jos.
Să-mi dai o bătaie să cresc
În sus, ca și tine, spre cer
Să mor în picioare, firesc
Să râd, în uitare că pier
Să-mi dai niște umbră să fac
Pe pământ ceva de folos
Mă-nvață la urmă să tac
Și drept și bine și frumos.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre picioare, poezii despre creștere sau poezii despre copaci
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai visez...
Am visat de când mă știu
Iată mai visez și-acum
Versuri simplu ca să scriu
Cu ele să merg la drum
Astfel am găsit în viață
Lucruri multe și frumoase
Care au ieșit în față
Dintre multe rele scoase.
Azi visez mai mulți nepoți
Care să-mi zică bunicul
Asta vă doresc la toți
Și apoi vină și sfârșitul.
24 martie 2000
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfârșit sau poezii despre dorințe
Să-mi fie viața...
Să-mi fie viața o cântare
Cu vorbe dulci și sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.
Să-mi fie viața nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre țintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.
Să-mi fie viața desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-așa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.
Să-mi fie viața bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.
Să-mi fie viața far, lumină
Să vadă mulți Orașul sfânt
Să vrea să strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.
Spre Tron înalț acum dorința
Știind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputința
Și-o face un mărgăritar.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre publicitate, poezii despre patrie, poezii despre oraș sau poezii despre negru

Pe Someș gânduri când se duc...
Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?
Pe Someș gânduri când se duc...
E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...
Pe apă gânduri când se duc...
Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?
.............................
Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Univers închis
O dată doar să te mai văd,
Să-ti simt apropierea,
Să-mi las fruntea pe mâna ta,
Să nu mai simt durerea.
O dată doar să-mi fii aici
Și să-mi respiri iubirea,
O dată să mă-mbrățișezi
Și să-mi săruti privirea,
Sufletul să mi-l descânți
Ca să-mi alini iubirea.
O dată-așș vrea să fiu a ta,
Naiadă-nlăcrimată,
Să simți cum bate inima,
De tine-ndurerată.
Trăiesc în lumea mea de vis,
Tărâm de basm, de nedescris,
O lume virtuală, un univers închis.
poezie de Elena Vlădescu (29 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Vlădescu despre suflet sau citate de Elena Vlădescu despre iubire