Picură topit
(peste gheaţa pădurii)
Al Lunii argint.

haiku de Marta Hura
Adăugat de Marta Hura
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN CERUL NOPŢII PICURĂ LUMINA PALĂ-Rubaiat
Din cerul nopţii picură lumina pală
A lunii pline care trece triumfală
Şi umbrele pădurii le-alungă din poteci,
Croindu-şi drum pe bolta rece siderală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul îţi plânge, esti ca un copac fără rădăcini prin geometria vieţii, stelele picură peste tine ca nişte lacrimi de argint. Atunci, ai nevoie mai mult ca oricând de speranţă.

Camelia Opriţa în Te Deum (25 decembrie 2007)
Adăugat de Ioan Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iernii

Iar ne picură din stele
Ramuri de argint şi vise...
Albe, blânde giuvaere
Şi de braţe neatinse.

Trec conduri de lac pe ceruri
Şi ne luminează calea...
Pliu de stele pe creneluri
Şi peste copaci, ninsoarea...

În cojoace, peste dealuri,
Trece gerul asprei ierni
Şi se-apleacă valuri, valuri...
Satul meu bătrân, de ieri,

Scârţâie de dor fântâna,
Coşul e nescuturat,
Doar în casʼ ne-aşteaptă muma.
În zadar! S-a înnoptat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţure

Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuţişul bont, din tablele livide.

Se-adună larg din lacrimi de îngheţ
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeţ
Franjurând aer plin de nuanţe albăstrui.

Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâşnetul de "mor"
Cum cupe cu şampanie-n parade.

Cât de gingaşă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu şlefuiri volupte de-amoroasă...
Un ţurţure, c-un scurt de viaţă, epatant.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu din ce-s făcute sufletele, dar al meu şi-al lui sunt la fel, în vreme ce el e la fel de diferit de mine ca razele lunii de fulger, ca gheaţa de foc.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul schimbării climei

La pol gheaţa se topeşte,
Faţa lunii se zbârceşte,
Râurile ies din matcă
... Iar salariul se contractă!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (august 2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafrază

"De treci codrii de aramă"
De departe-auzi jelind
Cioturi – tristă panoramă -
"A pădurii de argint".

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

uvertura pădurii
finalul zilei
pe cărări
tăcerea şi umbrele
invocă argintul lunii

gogyohka de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu solzi de argint

în partea nevăzută a lunii
cine a pus steagul
de nimic nu se surpă nu se pierde

rămâne neştirbită pe mai departe
dorinţa de a desluşi nevăzutul

trec sufletul prin cuvânt
şi dau gândului îndemn de căutare
îm sălbăticia nemărginirii

luminoasele pante ale munţilor
cu solzi de argint
îmi încarcă imaginaţia
cu ispite la pândă
în nopţi cu poezie

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în noaptea de toamnă

Ochiul somnoros al lunii
Peste şesuri lăcrimează,
Sus, pe deal se-nsingurează
Fără frunze, trist, gorunii.

Ş-au rărit frunza şi prunii,
Tremurând se lamentează;
Ochiul somnoros al lunii
Peste şesuri lăcrimează.

Bruma nopţii se aşează,
Stinge prin grădini tăciunii,
De pe boltă mai vegheză
Prin ferestrele furtunii

Ochiul somnoros al lunii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele este un pictor desăvârşit, de tot globul pământesc iubit, ce îşi înmoaie pensula în aur şi argint topit, creând opere de artă pe chipul fericit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot este împărăţia ta/ adică durere

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Psalm, p. 403 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna la Cosmeşti

Ploi de argint cad peste sat,
Vântul nebun ciufuleşte copacii,
Frigul şi ceaţa încet s-au lăsat,
În holda de aur s-au topit macii.

Din hornuri se înalţă caere albe,
Spre bolta rece cu norii de plumb,
În vie ciorchinii se pârguie-n salbe,
Cristale de brumă cad pe porumb.

Pământul arat, ca un reavăn covor,
Renaşte sub brazda argintie de plug,
Fructele coapte într-un amplu decor,
Stau în paner, mirosind a belşug.

Trece trenul pe pod, parcă tunând,
Peste Siretul şerpuit şi învolburat,
Lângă Zăvoiul, înfipţi pe un prund,
Înfriguraţi, tremură plopii pe înserat.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce primeşti peste puterile tale, dovedeşte că niciodată nu eşti singur.

aforism de Marta Ioan din Antologia Festivalului International al Aforismului Ediţia a IV-a, Tecuci 2020 ROMÂNIA (2020)
Adăugat de Marta Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

banul de argint al lunii
vis scufundat în fântâna răsăritului
busuiocul grădinilor de altădată
sub pernă
veştedă amintirea

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ninge
cu argint de icoană
pe Muntele Copilăriei;

bulgări fierbinţi -
îngeri făcând tumbe,
murmură, murmură,
la marginea
hăului...

Lacrima
dorului
îşi picură sarea
în ecoul din peştera
timpului.

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheaţa

Tăcerea ce-i?
O mască, ştii şi tu
E gheaţa ce ascunde
Deasupra unui rau
Zbuciumul apei
Coborâtă din munţi
Pe trecerea timpului.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, viaţa şi moartea...

O analogie grăitoare între viaţă şi moarte:
Comparaţi-le cu apa şi cu gheaţa.

Apa se strânge într-o îmbrăţişare intensă şi devine gheaţă,
Iar gheaţa se dispersează şi devine apă.
Orice a murit se va naşte cu siguranţă iarăşi;
Orice s-a născut se învârte şi-apoi moare.

Aşa cum gheaţa şi apa nu-şi fac reciproc nici un rău,
La fel, viaţa şi moartea, amândouă, se simt bine.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi reci tresărind a speranţă.
Doar urmele paşilor
ţesute în fir de argint
mai rabdă cuminţenia lunii
şi urletul lupilor.

gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde

Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii...
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.

Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...

Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!