DIN CERUL NOPȚII PICURĂ LUMINA PALĂ-Rubaiat
Din cerul nopții picură lumina pală
A lunii pline care trece triumfală
Și umbrele pădurii le-alungă din poteci,
Croindu-și drum pe bolta rece siderală.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
picură roua-
tremurătoare stele
pe cerul nopții.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștrii
Luna își revarsă lumina pală
prin perdeaua norilor opali și seci,
scăldată-n unduiri de ape reci
străbate bolta nopții, triumfală.
În zori, Soarele-n veșmânt de gală
urcă-n tării rotund și zâmbitor,
este astrul zilei mai strălucitor
peste vecinătatea siderală...
Când ceru-i tulbur, irizat cu tuș,
când în apusuri se duce la culcuș,
Soarele-ncălzește, ne pătrunde
cu ultravioletele lui unde.
Cât vei mai dăinui bătrâne Soare,
pe Terra să mai crești viețuitoare?
sonet de Ioan Friciu (27 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru meteor
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezește un fior.
Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.
Ar fi un fapt înălțător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopții lucitor.
rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picură lumina...
Rănile mele
sunt ca niște cărări pustii
au învățat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică
genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese
în fiecare clipă rup cu dinții din viață
și-atunci inima își mai pune un petec
din care picură lumina...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
Sub lumina lunii
Vegheată de stele
Îmi fac mii de iluzii
Privind atent la ele.
Pe cerul negru al nopții
Ele parcă îmi scriu
Povești uluitoare
Pe care nu le știu.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (6 septembrie 2015)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stau liniștit căldura se stinge în gleznele nopții
sângele nu mai fierbe în clocot, se rotește subțire
nu e străin și sporește răcoarea în trup.
Cerul se topește în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.
Idol să-mi fie o lumina rece...
Stelele se plimbă în calești de cuarț
și coboară pe scări ruginite de mătase.
O bucurie neomenească se-ntipărește pe fața minții.
nimeni nu mă așteaptă sub streșini de porți
când ele tot timpu-s deschise a moarte.
Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai știe nimeni pentru cine bate clopotul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâi luceafăr-
apoi roiul de stele
pe cerul nopții.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna-i lumina nopții, soarele e lumina zilei. Virtutea iluminează cele trei lumi (pământul, cerul și lumea subpământeană) și un fiu bun aduce faimă întregului neam.
proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Spre lumina...
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În taina nopții
Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Și din ramurile ude.
Norii-ntunecați îmbracă
Cerul nopții fără stele,
Luminoși mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!
Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.
Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpești!...
Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la ferești!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Picură topit
(peste gheața pădurii)
Al Lunii argint.
haiku de Marta Hura
Adăugat de Marta Hura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza dudului-
ierme de mătasă
trecând la treabă.
*
Liniștra nopții
obosește auzul-
un lătrat stingher.
*
Lumina lunii-
estompând strălucirea
stelelor pe cer.
*
Întunecare-
e momentul în care
se ive
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place nespus să privesc cerul nopții și să mă scald în lumina feerică a stelelor.
citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cer și pământ doar un timp
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...
Își caută urmele noastre în timpuri...
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nopții era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.
Ionel Teodoreanu în Romanul Lorelei / Editura Eminuscu / București 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Și amândoi dansăm în noapte
Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Și voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credințe și voi lumina atâtea minți
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de ușoară ca un fulg de nea
Și mă pot pierde printre degete
Și printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopții am să vin cu fiecare fulg
Să-ți sărut obrazul și să te ating pe umerii puternici
Ești lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi ești cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Și amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne și lumina peste pleoape.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopții
Dar în sân s-o ții,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărății...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Știu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăți pe stâlpul nopții
A inimii iubire,
Ca veșnic felinar
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopții
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cântec întomnat
struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din șapte în șapte
trec prin al inimii ghimp.
scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.
mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!
spinarea nopții trosnește,
cerul își capătă fața.
lumina lunii dospește
în struguri toată dulceața.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nopții
Rulează două care
Pline de stele
haiku de David Boia (1 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sonata Lunii
Luna veghetoare pleoapele-și ridică
lumina solară îi încălzește chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopții visează și Timpul.
un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
așează peste mine mătăsoase dantele.
străbate cerul printre vise mărețe
șterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de noblețe
destramă abisuri a nopții plângeri.
cerne peste mine înțelepte povețe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!