Visul mamei: eu să dau drumul trenului să plece din gară, fratele meu să fie pe locomotivă, iar ea, de la fereastra unei modeste gări, printre ghivecele de muşcată, să privească mândră la noi.

V. Maximilian în Evocări
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

Gări şi peroane şi stâlpi ce aleargă,
Vuiet prin urme de paşi, amintiri,
Trenul ce încă mai poate să meargă,
Eu... aruncând prin fereastră priviri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei flori

Părea mândră şi frumoasă ca un crin
Şi pură ca un trandafir, tânăra fată,
Dar uitându-mă mai atent puţin,
Am observat că de fapt era... muşcată.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (16 august 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

Fereastra ta o văd mereu,
Că o observ dintr-o bucată...
Tu eşti o zână, eu un zmeu!
Dar de departe, pari muşcată.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, mândră floare

O floare este ţara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că e muşcată...
Văzând câţi au muşcat din ea.

epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o cometă

cu o coadă de lut apărută
pe firmament într-un moft
de luceafăr plin de ifose
ascuns în oraşul mic
pentru o presupusă intimitate
trăind cu bani puţini
scriind zeci de mesaje pe coli
adormite sub frunze de muşcată
uitate în ghivecele din cafenele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut,
te aşteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenul tău nu mai oprea în gară,
se îndrepta către un alt ţinut.
Ploua şi noaptea se lăsa afară,
iar eu călcam peronul abătut,
din zări venea un cântec de fanfară
în urma trenului, deja pierdut.

Şi ani de-a rândul, aşteptând în gară,
fără să cred, deodată te-am văzut –
am tresărit şi te-am privit tăcut,
venea din zări un cântec de fanfară,
tu mă-nrobeai c-un zâmbet absolut,
iar eu, rămas în urma ta afară,
am plâns până târziu şi m-am zbătut
căci trenul a rămas pe veci în gară,
dar tu erai doar visul meu pierdut.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii tu locomotivă

Dacă ai căzut odată
ridică-te, nu plânge.
Căderea nu e o pată
la omul care-învinge.
Dacă drumul este lung
şi prea greu de parcurs,
Cei ce îndrăznesc ajung,
oriunde şi-au propus.
Când totul ţi-e-împotrivă,
să nu îţi pierzi speranţa!
Fii tu locomotivă
şi preţuieşte viaţa!

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul – poem diamant

Mergând
pe şine
locomotiva trage vagoane
toate pline cu mărfuri
sau chiar cu călători grăbiţi
ce aşteaptă în gări
sosirea trenului care-i
duce la
destinaţie.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea mama...

Avea mama o muşcată, roşie, un foc de pară
Şi-nflorea nepăsătoare, mai în fiecare vară,
O fereastră cât-un pumn, strecura stropi de lumină
Şi zâmbea muşcata asta, mamei, când punea de cină,
Doi lăstari, s-au rupt de vânt, mamei lacrimă i-a curs
Şi-i vorbea ca unei fiinţe, până târziu în apus
Nu ştiu cât pricepea floarea, însă mama-i povestea,
Câte-a pătimit în viaţă, câte griji mai duce ea
Fiecare buruiană, mama o chema pe nume,
Pentru ea, grădina casei, era tot ce ştia-n lume
Avea mama o muşcată şi mai are azi un pui,
Dar nu are sănătate, nici răbdare să-i dea lui
Că de-o vreme ochii ei, văd puţin, întrezăresc,
Doamne, dă-i putere mamei şi din ani îi dăruiesc
Să mai crească la fereastră, o muşcată sângerie,
Eu s-ascult poveşti cu zmei, tocmai ca-n copilărie
Când veneau pe cai călare, pân'la geam, de curioşi,
Au fost ani ce nu se uită, pentru mine, cei frumoşi
Când necazurile toate, numai mama le ştia
Le ducea, era-n putere şi ca florile înflorea
Făcea nopţile de veghe, să păzească somnul nostru,
Niciodată n-a pătruns în odăi, picior de monstru
Mama povestea s-adoarmă, ultimul din frăţiori,
Şi-mpletea mănuşi, ciorapi, pe-ntuneric până-n zori
Avea mama o muşcată şi mai are azi lăstari,
Noi, suntem bunici şi fii, au crescut, îndată mari
La ferestre mai zâmbesc, amintirile de-atunci,
Eu privesc la mine-n suflet şi cu gândul toţi sunt prunci
Cocoţaţi pe gard şi trepte, anii, veseli se hizlesc
Şi prin vise, dragii mei, câteodată, întineresc!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vor începe să plece
trenuri cu păsări
şi cerurile lipsă
ca nişte gări vor uita

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trapper: Dacă nu ne ajuţi, o să zicem peste tot că fratele tău e la închisoare.
Henry: Fratele meu este directorul unei închisori.
Hawkeye: Vom omite această parte.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dintr-o gară

Poetul moare într-o gară
De dragul unei depărtări
E drumul lung şi-i seară
Şi din privirea ta culeg un răsărit de păsări
Era să mor, dar pavăză iubirii
Din ochii tăi m-ndepărtat de frig
Şi ninge-n codru,
Paştele iubirii cu florile caisului pribeag.

Mă duc departe şi te tot aproprii
Ca Steaua Carului din Ursa Mare
Stropii de ploaie curg pe cer, utopic
Ca primăvara ce pluteste-n aer.
P. S. Puteai să nu mă mai vezi.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, mândră floare

O floare este ţara toată,
Un trandafir sau o lalea,
Iar unii spun că-i o muşcată...
Văzând câţi au muşcat din ea!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa trenului ce întârzie. Annei Karenina

Doamnă Anna, vin la gara
Trenului ce nu mai vine -
Te arunci în cale-ai seara
Şi te calcă... tocmai mâine!

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi la gară

să ajungi în altă gară
unde te dai jos încolţit
de îndoială că nu ai ajuns
în aceeaşi gară mică ocolită
de atâtea ori vântul zboară
înainte o cauţi din ochi
şi ai impresia că clipa începe
să te prindă în mrejele ei
toarse fugind din gară
în gară trandafirii plâng
la peron sub ochii iubirii
de ieri şi de alaltăieri încet
auzi un acord de chitară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dimineaţa îmi zâmbeşte în fereastra,
Iar lumina imi cuprinde corpul,
Stau cu ochii in fereastra,
Simt cum pot sa pretuiesc,
Toate saruturile tale, pe ritmul muzicii
Mi-au adus linistea de care aveam nevoie,
Mi-au sadit in suflet, soare,
Mi-au adus farame de adevar,
Permite-mi sa te vad, sa te simt,
Sa te duc in visul unei printese,
Sa te sting, sa te sarut, pana n zori
Pana ce dimineata ne va fi doar amintire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcere

primului internat la spitalul de boli
infecţioase îi plăcea să se joace
prin curte cu o mănuşă în alergare

celui de-al doilea îi plăcea să privească
prin fereastra unică a salonului câţi
va salcâmi înflorind în aprilie în familie

al treilea internat – cu alură de mag (?!) –
vestea infirmierelor tinere naşterea
unei dureri ascuţite în piept...

el, în rând cu oamenii internaţi în zilele de apoi
urmând trasee de protocol foarte stricte, vedea
o plăcere în fiece respirare lucrată – cu

mâinile încrucişate pe sternul plăpând
murmurând şi presând
inima printre degete să se zbată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din noaptea albă

Eu sunt visul ce se-aşterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvenţe puse-n salbă;

Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.

Vin cu cele luminoase
şi le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte

În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre şoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăştiate-n noapte,

Şi îl fac să îşi revină,
îl aduc, din nou, în scena
peste care-a tras cortină
dragostei ce i-a dus trena.

Iar în somnul ce cuprinde
tot ce-ating spre dimineaţă,
şi iubirile murinde
vor avea o nouă viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar bizar

De la idealul din Buna Vestire,
Până la pogorârea de la Rusalii,
E o primăvară postumă...
Sfârşitele ninsori din cireşi,
Anunţă ploi fericite de vară,
Noi vânturi în război pe deasupra,
Cărărilor rătăcite în pâsla ierbii,
Un om într-o întoarcere acasa,
Molizi şi conuri de umbră,
Casa pustie a trenului,
Fascinaţia unei calamităţi,
- ce ne surprinde ca un lătrat -
Obscuritatea unei absenţe,
În lumina de lume sfârşită,
Copilăria din suspinul serii,
Şi-o mamă a cerului noptatic.
Iată acesta e drumul
Europei spre mare.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dileme

Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfinţit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aştept dar n-ai venit.

Şi somnul mă cuprinde dintr-odată,
aş vrea să dorm dar încă te aştept,
din colţul său, părând numai o pată,
motanu-şi toarce visul, mai absent.

Şi vântul bate printre plopi afară,
rafalele deodată se-nteţesc,
un tren târziu, sosit acum în gară,
trimite-n haos plânsu-i nefiresc.

Poate-ai sosit şi tu cu trenu-n gară
şi trebuia să vin să te aştept...
Of, ploaia asta parcă mă omoară,
dilemele se zbat în ochiul drept!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!