Dileme
Adună plopii crengile-n fereastră
cu frunzele întoarse-n asfințit,
pe masă plâng garoafele în glastră
văzând că te aștept dar n-ai venit.
Și somnul mă cuprinde dintr-odată,
aș vrea să dorm dar încă te aștept,
din colțul său, părând numai o pată,
motanu-și toarce visul, mai absent.
Și vântul bate printre plopi afară,
rafalele deodată se-ntețesc,
un tren târziu, sosit acum în gară,
trimite-n haos plânsu-i nefiresc.
Poate-ai sosit și tu cu trenu-n gară
și trebuia să vin să te aștept...
Of, ploaia asta parcă mă omoară,
dilemele se zbat în ochiul drept!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.