Nelinişte

Pe drumuri de piatră, de fier, călător;
Pe coame de vânt şi fuioare de nor,
Pasul şi gândul ţi-s ură şi dor.

Pe uliţi şi străzi, pe poteca de colb
Rătăceşti! Călăuza-i destinul cel orb.
Năzuinţa ţi-e neagră aripă de corb.

Pe trecutul pustiu viitorul ţi-e-amar
Când dorinţa deşartă ţi-este suflet hoinar,
Numele nu-i decât simplu hotar.

poezie de Viorel Mitea (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de vânt

Azi un pustiu de vânt răzbate –
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt şi des.
Toamna şi frunzele mi-a şters...

Şi mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...

Plouă cu frunze arămii
Şi drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar –
O toamnă fără de hotar...

Şi bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt şi ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

Un suflet călător,
Prin viaţa-mi către tine,
Un fluture al nopţii, cu aripi de iubire,
Un mesager al dragostei,
Ce îngenunchează către renaştere.
Călătorie pribeagă, de furie şi chinuri,
O goană a anilor după o dragoste visată,
Trudă în vânt!
O frunză prea frumos colorată!
Ajuta-mă Doamne, să-nfăptuiesc în viaţa-mi rămasă,
Măcar cuprinzând prin scris,
Un gând călător, grăbit,
Ce uită prea uşor ca pe pămât, sunt doar un suflet trecător,
Un spectator şi totodată un simplu actor.
Pe scena lumii, în decorul dragostei tale!
Un păstor al sentimentelor mele...
Lasă –mă sa te iubesc!
Vreau să simţi cum mori şi renaşti, alături de mine.
Săa scriem, destinul clipei simţite,
Tăind şi dansând pe notele muzicii născute din dragostea noastră...
Şi inimile să explodeze în extazul fericirii...
O rază de soare ce se odihneşte pe umbra unei lacrimi născute doar din iubire...
Să ne redăm libertatea sentimentelor simţite,
Poveste fără sfârşit să creăm.
Oriunde am fi să ne simţim acasă,
Pe drumuri de piatră, în iarbă, pe uliţi, pe străzi,
Prin soare, ploi şi prin vânt...
Călăuză, doar destinul să ne fie.
Numele nostru să se unească într -un singur hotar,
Dăinuind pe vecie,
Niciodată sfârşit al unei opere scrise de mine,
Iubire trăită de noi pe scena vieţii sculptată în infinit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Pe pamânt
Urmele pasilor tai
Le sarut.
Si coame de vânt
Se strecoara prin plete
Cântând.
Pe cerceaf
Urma trupului tau
O cuprind.
Si gândul pagân
Se strecoara în suflet cerând.
Peste inima mea
Umbra ta se aseaza
Plângând.
Si-o vapaie albastra
Pe-amândoi ne-nconjoara
Dansând.

poezie de Viorel Mitea (16 februarie 2008)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
topit în uitări deşarte
eram fila închisă într-o lume deşartă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopţii
cenuşa mângâiată de vânt
lumina a rămas tăcută între pleoape
îmi aşezasem tăcerile în albia cerului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmuri

Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
şarpe hoinar
prin colb de altar...

Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Corb la corb..."

De pe vremea Babei Dochii,
Chiar rivali când ei rămân,
Corb la corb nu-şi scoate ochii
Ca românul la român!

epigramă de Mihai Cosma din Omagiu Francofoniei (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un simplu călător

Spectator pe scena lumii,
Al vieţii mele, biet actor,
Eu, încă de la sânul mumii,
Am fost un simplu călător.

Nu vreau să fiu nemuritor,
M-aşi plictisi irevocabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi am bagajul suportabil.

Bilet eu am la purtător,
Traseul meu este probabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi garantez că sunt solvabil.

Nu cer la nimeni ajutor,
Călătoresc, chiar confortabil,
Şi când ieşi-voi din decor
Aşi vrea să am bilet valabil.

poezie de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Pierdut pe străzi pusti
rătăcit sub soare,
hoinăresc aşa cum şti
spre zări
ce încă n-au culoare.
Las gândul
s-ajungă la tine
lung sărut dulce-amărui,
şi mă simt iarăşi bine
rătăcind pe străzi
hai-hui.
Şi atinsă de gândul meu
ajuns chiar în toiul nopţii
vei şti că aicea
mereu
s-o-mplini voia sorţii.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta

Oare-ai fost ciută – acum câteva veacuri
Sau pentru ce ţi-s gleznele aşa zvelte,
Jivina mea, vânată-n veacuri celte
Şi-adusă din păduri în vechi iatacuri?

Oare-ai fost val împins de alte valuri
Sau vânt uşor pe care-alt vânt îl bate,
De ţi-s atât de moi şi legănate
Plimbările sub largile portaluri?

Sălbăticiune prinsă-n negre cuiburi,
Când umbli, tu parcă dezmierzi pământul...
Nu vrei să-mi calci şi mie azi mormântul
Şi-odihna mea cu pasul tău s-o tulburi?...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutule bun (dedicaţie pentru Sir)

Necunoscutule, acum ştiu cum arăţi...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre şi piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Şi-n cununa din suflet, porţi Soare şi flori!

Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!

Prietene, ştiu, cât îi cugeţi pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor şi-i mângâi în gând!
Ai tenul curat şi ţi-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte şi glasul ţi-e tunet,
Drumul ţi-e umblet şi ţi-este umbletul drum...

Prietene bun, stai o clipă... cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele dacă nu-i făcut bine, nu poate fi decât un rău.

aforism de Viorel Mitea (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să nu-mi uzaţi numele!

aforism de Viorel Mitea (27 octombrie 2011)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când totul în jur ţi-e duşman, neprieten,
Priveşte spre soare şi ai să zâmbeşti
Tu lumea întreagă vei şti s-o iubeşti
Chiar dacă tot ţi-e duşman, neprieten.

Când viaţa îţi pare un chin mult prea mare
Te uită la floare, sărută-i petala,
Pe corzi de visare răsune vioara
Chiar de viaţa-i un chin mult prea mare.

Când somnul ţi-e greu şi noaptea ţi-e neagră
Priveşte-nstelarea, luceafărul viu
Şi teamă să n-ai, căci cu tine-am să fiu
Chiar de-i greu somnul şi noaptea e neagră.

Când toate acestea în suflet le simţi,
Să nu-ţi pierzi nădejdea, deşi-ţi este greu,
Va fi bine mâine, prietenul meu,
Chiar dac-acestea în suflet le simţi.

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pleoape

eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
păşeam pribeag printre veacuri
topit în uitări deşarte
eram fila închisă într-o viaţă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopţii
cenuşa mângâiată de ploaie
lumina a rămas tăcută între pleoape
se scurgeau tăceri pe cărări
purtate de vânt pe aripi frânte
ardeau lumânări în taina depărtării
ce lungă era distanţa între ziduri
adiau umbre pe trupul de piatră
cuvintele zăceau închise'n tenebrele lumii
eu scriam cu lacrima
despre spini, despre iubire
căutând în suflet surâsul luminii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum poţi avea ceva,
Când viaţa nu-i a ta?!...

distih de Viorel Mitea (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt din colb de vise

pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec şi ţin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău şi văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând şi înălţându-te-n gând
tu salţi gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
şi aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coame de cai

Hieroglife vechi în cetate
coame de caii
coloane întortocheate
drumul e îngust
sterile ziduri
de piatră
glorie uitată
înţelepciunea lor
mă întristează.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 12

Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni cu inimă de piatră

Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-şi îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.

Nu ştiu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Şi-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.

Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani ţâşnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Şi se torc mereu fuioare

De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeţi!
Mă retrag cu modestie...

Dorm sub masca anonimă
Non-verbal sacrificată,
Căci în lumea mea sunt oameni
Doar cu inimă de piatră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul gest al timpului

Ne naştem şi murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu şi normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mişcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit şi cei ce vin...

Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conştiinţă
Dorinţa vieţii, mit în noua fiinţă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!