Eu sunt un simplu călător

Spectator pe scena lumii,
Al vieţii mele, biet actor,
Eu, încă de la sânul mumii,
Am fost un simplu călător.

Nu vreau să fiu nemuritor,
M-aşi plictisi irevocabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi am bagajul suportabil.

Bilet eu am la purtător,
Traseul meu este probabil;
Eu sunt un simplu călător
Şi garantez că sunt solvabil.

Nu cer la nimeni ajutor,
Călătoresc, chiar confortabil,
Şi când ieşi-voi din decor
Aşi vrea să am bilet valabil.

poezie de Dumitru Râpanu (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor...

Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător şi dătător de comori
Dau din mâini ca nişte mori
Tată, când ai să te cobori. Îţi sunt dator

Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor şi să mă cobor
În focul arzător
Vreau să păşesc pe al tău covor

Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu eşti marele Judecător
Rănile mă dor...

De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător şi descoperitor
Pe scena vieţii ca decor
Un regizor şi făuritor

Al vieţii mele eu sunt un actor
Un factor decisiv şi exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
Să devin aşa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis

Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper şi privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer

Eu sunt iubitor... şi de multe iertător
Unor situaţii eu le adaug umor
Să depăşesc greul îmi e uşor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator

Ştiu să fiu mulţumitor
Ştiu prea bine să fiu şi luptător
Când către mine vine situaţii ce nu mi convine
Nu mă pot abţine, şi atunci mă umplu de vine

Văd şi simt foarte bine
Culori şi sunete sublime
Mă înconjor de simţiri divine
De oameni cu care îmi convine

Pe duşmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine mă gândesc

Mă hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc şi ocrotesc pe cei mai slabi că mine
Nu visez la diamante din mine
Şi tot ce am in mine le ofer cu omenie

Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor

Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actor pe scena vieţii

Un suflet călător,
Prin viaţa-mi către tine,
Un fluture al nopţii, cu aripi de iubire,
Un mesager al dragostei,
Ce îngenunchează către renaştere.
Călătorie pribeagă, de furie şi chinuri,
O goană a anilor după o dragoste visată,
Trudă în vânt!
O frunză prea frumos colorată!
Ajuta-mă Doamne, să-nfăptuiesc în viaţa-mi rămasă,
Măcar cuprinzând prin scris,
Un gând călător, grăbit,
Ce uită prea uşor ca pe pămât, sunt doar un suflet trecător,
Un spectator şi totodată un simplu actor.
Pe scena lumii, în decorul dragostei tale!
Un păstor al sentimentelor mele...
Lasă –mă sa te iubesc!
Vreau să simţi cum mori şi renaşti, alături de mine.
Săa scriem, destinul clipei simţite,
Tăind şi dansând pe notele muzicii născute din dragostea noastră...
Şi inimile să explodeze în extazul fericirii...
O rază de soare ce se odihneşte pe umbra unei lacrimi născute doar din iubire...
Să ne redăm libertatea sentimentelor simţite,
Poveste fără sfârşit să creăm.
Oriunde am fi să ne simţim acasă,
Pe drumuri de piatră, în iarbă, pe uliţi, pe străzi,
Prin soare, ploi şi prin vânt...
Călăuză, doar destinul să ne fie.
Numele nostru să se unească într -un singur hotar,
Dăinuind pe vecie,
Niciodată sfârşit al unei opere scrise de mine,
Iubire trăită de noi pe scena vieţii sculptată în infinit!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scena vieţii

A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat şi eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu şi atât,
Fără nici un şiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i şochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu ştiu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i aşa că viaţa-i scenă?

În care sunt un biet actor
Ce-şi joacă zi de zi al vieţii rol,

De-s vesel azi şi mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieţii, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN INS CE-N CONSTELAŢII SE AVÂNTĂ CĂLĂTOR (Rubaiat)
Un ins ce-n constelaţii se avântă călător
Încalecă o stea -cu gându-n el încrezător,
Că ar putea-ntâlni în viu pe bunul Dumnezeu
Să-i ierte lui păcatele de simplu muritor.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un călător

Trecea un călătorsingur în noapte,
Prin codrul tainic cu frunzele căzând
Şi-ale veştedei păduri şi tainici şoapte
'L făceau pe călător să se plece amuţind.

O, călătorule cel nestatornic şi trecut.
Nu te lăsa de soarta-ţi condus iară
Ci caută ca prin furtună şi prin vânt,
Să fii cel ce ai fost întâia oară.

Un călător pribeag şi rătăcit
Pe-ale sorţii triste şi vajnice cărări
Nu va da seama decât la ultimul sfârşit,
Pe unde l-au purtat în viaţă paşii săi.

Aşa este şi omul călător
Un veşnic pierde vară pe pământ,
Este ca focul cel răvăşitor,
Ce-a mistuit pe cei ce-au fost şi nu mai sunt.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clifford Stern (despre decesul profesorului Levy): A lăsat un bilet. Un simplu bilet în care spunea "Am plecat pe fereastră." Un intelectual de talia lui să lase un bilet pe care scrie "Am plecat pe fereastră". E un model demn de urmat! Te-ai fi aşteptat să lase şi el un bilet mai acătării.

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om simplu

Sunt un om simplu.
Dar lumea zice că am mâini de aur,
Că din piatră seacă pot face un tezaur.
Sunt un om simplu cu palmele crăpate,
Căci zidesc ziduri de lemn şi de piatră zi şi noapte!
Sunt un om simplu şi muncesc în sudoarea frunţii,
Pentru bucata mea de pâine pot ciopli şi munţii.
Sunt un om simplu, dar când sap o fântână sau ridic un gard de piatră.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a pus în mâni un ciocan şi o daltă.
Când îi fac unui bătrân un scaun ca să poată sta cu ai săi la masă.
Mă simt împlinit şi viaţa îmi pare mai bună, mai frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un călător

îndrumat de mahakala
păşesc spre viaţa de neatins
iluziile mele strălucesc
pe cerul negru
pasul e tot mai amorţit
tunetul sparge tencuiala
clădirilor plânse cu acizi
natura bate toba pierdută
în dorinţi deşarte
sunt un călător cu mâinile
întinse spre noaptea eternă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicat de simplu

Să fii simplu e complicat
Intr-o lume complexată
Să pară cât mai simplă
Complicând nesiguri
Simplităţi simple
Cercetând, judecând complex
Tot ce e prea simplu
Disecând maladiv
Un simplu gest
Să-i găsească o condiţie
Căutând pentru simplu
Un complicat motiv
Motivând simplul
In scopuri ce nu sunt înţelese
Prea complexaţi să fie simpli
Simplu e foarte complicat
In lumea complexată
De tot ce e simplu
O nebunie prea frumoasă
Simplitatea de a fi simplu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nor călător

Nor călător
Alb şi pufos
Uită-te în jos
Ştii că mi-e dor
De mândra mea
Să o privesc,
Să îi vorbesc...
Du-mă la ea
Iute în zbor
Şi de n-o vrea
Să fie a mea
Mai bine mor.

poezie de Octavian Cocoş (5 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Steaua stă să se oprească
Din a vieţii licărire...
În sentinţa sa lumească
Este lut, întru pieire.
Are lacrimi în privire
Lutul pieritor spre mâine,
Călător spre nemurire,
Suflet cald cu gust de pâine.

Zâmbet chipul i-l alină
Călător fără de soartă,
Călător fără de vină –
Dulce pâine, pâine coaptă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Aveam doisprezece ani când s-a întâmplat. Sora mea avea opt. A dispărut pur şi simplu din patul ei într-o noapte. Nu mai era, pur şi simplu a dispărut. Fără un bilet, fără să sune, fără vre-o urmă.

replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător sub cruce

Creştinul evlavios
e-un "mag" călător sub cruce
şi o "stea" care conduce
"magii" lumii la Hristos.

epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păreri de rău vor trece peste mine, seci
Şi voi dormi adânc la umbra crucii mele,
Un simplu călător prin mii de veacuri reci,
Prin viaţă şi prin moarte, mai rece decât ele...

catren de Sorin Gaidei (ianuarie 1996)
Adăugat de Sorin Gaidei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, pur şi simplu, pot iubi cât zece

Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept
Şi chiar iubesc, aşa e înţelept,
Că ştiţi cum este, vremea... vieţii trece.

Şi nu e unul care mă întrece...
Al zeului Amor fidel adept,
Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept!

Şi numai în iubire aş petrece,
E cel mai scump şi atractiv concept;
Dar dacă sunt întruna cald şi drept,
Iar draga mea se poartă, totuşi, rece,

Eu, pur şi simplu, pot iubi ŞI zece.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lumii sens e un nonsens

Al lumii sens e un nonsens major
Şi nu-i echivalent cu sensul vieţii,
Te-nalţă, Simm, din roua dimineţii
Şi zeci de sensuri ai să vezi în zbor!

Pe gheaţa vieţii, omul e-un actor
Şi-adesea, e subţire sticla gheţii,
Un sens ar fi, după cum spun poeţii,
Da-i doar un fum, în spaţiu, călător...

Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viaţa-i un nor – poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,

Când duhul, lin, în Cer ţi se prelinge,
– Chiar dacă înainte mult mai este –
Tu scrie, Simm, şi visul ţi-l atinge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Crăciun strălucitor...

Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă şi dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai uşor
În braţele tale... şi-mi spui puişor

Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător

Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ţi spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun

Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieţii rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Ştiute şi neştiute... spuse şi nespuse dorinţe

Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Şi gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în linişte şi vise împlinite

Dă mi nişte sărutări aprinse
Şi simţiri necuprinse, cu a tale buze fierbinţi
Tu emiţi o energie divină
Eşti divină... mă iartă de a mea vină

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător de adevăr

Călător de adevăr,
un avatar voalat-al fiinţării
din pulberi de stea –
învăluit în azur – se rostea:
Cine – ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Fiinţa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ţie închin!,
Aici-şi-Acum –
pe pământul făgăduinţei –
în veci poemul iubirii
îşi întemeiază fiinţa Sa,
Amin!

poezie de Dumitru Găleşanu din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-ai rătăcit, iubire?

Uşile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri;
Cu lacrima, străjer te-aşteaptă, tăcutele mele iubiri.
De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum?
Vino, grăbeşte-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum.

De când îmi scri, nu mai am somn, în mreje, iute, tu m-ai prins.
Vino, minune, să ardem în flăcări, că flăcările nu s-au stins.
Te-aştept, vino din depărtări, chiar dacă se pornesc furtuni,
Te-aştept cu uşile deschise, în sufletul tău să mă aduni.

Vino, dă-mi drept la fericire, să-ngropăm vechile dureri
Să ne găsim identitatea. Oare, tu, nu asta-mi ceri?
Atunci când valurile vieţii, m-au doborât, m-au rătăcit,
Din ochii mei, lacrimi au curs, însă, acum, tu le-ai oprit,

Vino, ia-mă de mână, du-mă iubite-n alte emisfere,
Să trecem pragurile toate, de la tristeţe la plăcere.
Uşile mele sunt deschise, coridoarele nu-s pustii.
Sufletul meu te aşteaptă, oricând alăturea să-mi fii.

Spui că eşti călător prin mine şi nu ai unde să te-ascunzi?
De ce să fi un călător? Vreau cu dragoste să-mi răspunzi.
Uşile mele sunt deschise şi te primesc la mine-n gând,
Mireasma trupului-ţi-ofer, la toate visele pe rând.

poezie de Georgeta Nedelcu (9 februarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător, trecător pribeag pe pământ...

Călător, trecător pribeag pe pământ...
Drumuri, gânduri, ofuri şi chin,
Gust de pelin,
Goană de ani, muncă şi bani,
Trudă în vânt...
Călător, trecător pribeag pe pământ!

Doamne, mi-ai dat ce n-am visat!
Sădind în mine, credinţa-n Tine,
Din ce mi-ai dat, voi dărui,
Oricând în cale voi întâlni
Un necăjit, un disperat ce ispăşeşte al lui păcat.
Ajută-mă, cât mai trăiesc, tot ce doresc să-nfăptuiesc,
Să prind în versul ce mi-ai dat, peste ocean ce-am învăţat!
Ştiu, mai de preţ pe lume nu-i, ca sănătatea omului
Dar sunt grăbit, uit prea uşor că pe pământ sunt trecător!

Dacă-i curat sufletul meu,
C-am fost cinstit şi de cuvânt,
C-am respectat un jurământ,
Cât am fost bun, cât am fost rău,
O ştii doar Tu, mărite Zeu!

Tot ce adun an după an,
Mult prea curând se pierde-n van!
O umbră sunt, o frunză-n vânt,
Când plec, las totul pe pământ,
Muncă de ani, Goană şi bani, Trudă în vânt...
Atât doar sânt:
Călător, trecător pribeag pe pământ!

Chiar de eşti trecător...

Astăzi eşti... mâine, nu...
Viaţa... trece în zbor
Şi tu eşti doar atât:
Pe pământ, călător!

Mai târziu înţelegi,
Că şi visele mor
Şi tu eşti doar atât:
Pe pământ, trecător!

Când devii înţelept,
Ai rămas cu-n toiag
Ştii că eşti doar atât:
Pe pământ, un pribeag!...

... Chiar de eşti un pribeag,
Călător trecător,
Lângă suflete dragi,
Poţi pricepe uşor
Ce-i un cuib fericit,
Un surâs de copil,
Cât de mult ai iubit?...

Te întreabă... subtil:
Ai plantat un copac?
Ai iubit o mândruţă?
Ai pe lume urmaşi?
Ai făcut o căsuţă?

Poţi "pleca"... liniştit,
Ţi-ai făcut aici "treaba"...
Chiar de eşti trecător,
Nu trăit-ai degeaba!

poezie de Ionel Davidiuc (mai 2004)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!