Vânt din colb de vise
pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec și țin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău și văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând și înălțându-te-n gând
tu salți gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
și aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.