Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.