Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre lemn, poezii despre inimă, poezii despre iertare sau poezii despre gură
Aș vrea...
Aș vrea
să întind mâna spre ființa ta,
fruntea să-ți descopăr
de șuvița rebelă
și ochii aceștia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Știi,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristețea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, citate de Ioana Voicilă Dobre despre tristețe, citate de Ioana Voicilă Dobre despre suflet, citate de Ioana Voicilă Dobre despre poezie, citate de Ioana Voicilă Dobre despre ochi sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre mâini
Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Arc peste timp
Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca să te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea să-mi încing!
Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu să dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!
Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!
Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre râuri, poezii despre primăvară sau poezii despre munți
Să te cer...
De ce te-aș iubi, de ce te-aș iubi,
de ce-aș suferi, de ce-aș suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinței e de nedescris!?
De ce-aș mângâia din priviri fața ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?
De ce ți-aș ieși în cale mereu
cu ochii triști și cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aș perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...
De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin și să-ți spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
Să te cer de la lună, să te dai cu înscris!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre medicină sau poezii despre dorințe
Doi tomnatici
Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.
Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!
Brațele eu mi-am deschis
Să-l îmbrățișez voios:
M-a privit pentru o clipă
Și-a plecat privirea-n jos.
Nu pe mine m-aștepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.
Am plecat în drumul meu
Cu o amintire sfântă:
Pomu acela m-a iubit
C-o iubire mult prea multă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre plâns sau poezii despre oameni buni
Același drum
Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greșeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta amândoi!
Ți-e drumul greu, primejduit,
picioarele ți-s aprig scrijelite
dar chipul tău e luminos
și privirile-osândite!
Și de-o să cazi
cu fruntea-n mărăcini
lasă-mi, povara frunții tale!
O cruce, fie și din spini
să-ți duc pe-a vieții înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
și de durere n-o să-l vezi,
să-ți fiu alături, o lumină,
și în lumină să mai crezi!
Când sete-ți este eu să-ți fiu,
năframa buzii arse în pustiu!
Să-ți întăresc, în timp, credința
în tot ce înseamnă iubire
și să câștigi cu biruință
a noastră primenire!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre greșeli, poezii despre durere, poezii despre cruce sau poezii despre Soare
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre creștere, poezii despre aripi sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre aripi
Lumea mea
Lumea din care vin eu
e lumea iubirii.
Ea are o strălucire orbitoare.
Poate de aceea
venirea mea te-a amețit!
Întinde, mâna
spre aripa ce-mi crește
când sunt în preajma ta
și vei simți un porumbel
cuibărindu-se la pieptul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mă iartă...
tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea ațintită
că deși te visam nu puteam să decid
dacă ești dacă nu dacă poți fi iubită
tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agățăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toți bumbii la haină
tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ți vorbesc
nici în șoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-și n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele
tu mă iartă că azi după lungi veșnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să știi
că deși nu știam- eu cândva te-am iubit...
poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre fericire sau poezii despre cuvinte
Dorințe legitime
După atâta vreme,
de lupte și de zbucium
mi-e dor să mai aud
un glas tainic de bucium.
De pe un deal să cheme
ființa mea retrasă,
spre culme s-o îndemne,
căci viața e frumoasă!
Și liniște să-i dea
un cântec muntenesc,
cum șoapta gurii tale,
când spune,, te iubesc!,,
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre declarații de dragoste
Dragoste fragedă
Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește.
Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc
Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc!
Cântec nou, de înflorire strălucește în privire.
Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire
Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire!
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana și clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!
Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire strălucește în privire
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă sau poezii despre săniuș
Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vioară, poezii despre păr sau poezii despre bucurie
Singurătate
O să țipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin și să-l dezleg
Și-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!
Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfințituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!
S-or mări și ochii în orbite.
De atât amar și așteptat
Mâinile-ți vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre vinovăție, citate de Ioana Voicilă Dobre despre timp, poezii despre singurătate, citate de Ioana Voicilă Dobre despre singurătate sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre plâns
Călătorul
Mi-aș fi dorit
să fi rămas cu mine
și timpul
să fi stat în loc
dar tu călătorești mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău privind semeț
dar te-ai pierdut
iubitule, în iarnă
și asta,
niciodată, n-o să-ți iert!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc

Vin sărbătorile, iubite!
Ți-aș cânta un colind de iubire,
Să-ți dezgheț geamurile prin care nu mă vezi,
Să topesc gheața ce-o pui între noi uneori,
Să-ți deschizi poarta către mine:
Îmi dai, ori nu-mi dai?
Mâna, să te simt al meu,
Ochii, să-mi luminezi viața,
Inima, să-ți vindec!
Căci tu mi-ești cel mai falnic brad,
Ce-a rupt securile ce-au încercat să-l taie,
A-ntors furtunile ce-au vrut să-l smulgă,
A-ntins brațele, zâmbind, iernii ce-a vrut să-l doboare!
Și ți-aș ura, cât voi trăi,
Semeț, tu să privești de sus,
Ca orice griji să-ți pară mici,
Problemele, să nu la vezi!
Tu să-mi străluceștii în ogradă,
Eu să te scutur de zăpadă,
Să te scap de orice povară,
Să fii mereu vesel și bun,
Fie-ne zilele de vară
Și serile, ca de Crăciun!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre zile, poezii despre sărbători sau poezii despre seară
Iartă-mă
Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede să intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.
Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca să vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.
Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că mă poticnesc.
Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.
Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.
Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.
Iartă-mă când grija mă apasă
Și-n loc să am pace, mă îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.
Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine să pot semăna.
Amin.
rugăciune de Paula Diță (14 mai 2013)
Adăugat de Anton

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre pace sau poezii despre laudă
Un vis
Ca să te pot atinge,
m-am preschimbat în nea,
pe trupul tău, să pot ninge
duios, dragostea mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sărăcie sau poezii despre moarte