Același drum
Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greșeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta amândoi!
Ți-e drumul greu, primejduit,
picioarele ți-s aprig scrijelite
dar chipul tău e luminos
și privirile-osândite!
Și de-o să cazi
cu fruntea-n mărăcini
lasă-mi, povara frunții tale!
O cruce, fie și din spini
să-ți duc pe-a vieții înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
și de durere n-o să-l vezi,
să-ți fiu alături, o lumină,
și în lumină să mai crezi!
Când sete-ți este eu să-ți fiu,
năframa buzii arse în pustiu!
Să-ți întăresc, în timp, credința
în tot ce înseamnă iubire
și să câștigi cu biruință
a noastră primenire!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.