Singurătate
O să țipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin și să-l dezleg
Și-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!
Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfințituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!
S-or mări și ochii în orbite.
De atât amar și așteptat
Mâinile-ți vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.