Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.