Unui visător
De-un timp, nimic nu-l mai alină -
Nărav o fi sau poate boală? -
Visează-adesea sticla plină
Și, uneori, și-o blondă goală.
epigramă de Petru Miloș din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Consolare...
Două lucruri mai alină
Al meu chin și a mea boală:
Damigeana când e plină
Și femeia când e goală...
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare
Două lucruri mai alină
Al meu chin și a mea boală:
Damigeana când e plină
Și femeia când e goală.
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

La bolta rece
Avea și Păstorel o "boală",
Festinul mult dorea să țină:
El nu venea la masa goală,
Și-o păstorea pe una plină.
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

piscina goală
o blondă plină de nuri
tot face valuri
senryu de Mirela Brăilean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul bețivului
Dimineața când se scoală
Și găsește sticla goală,
Cade într-o bâlbâială
De îl crezi... atins de boală...
epigramă de Constantin Enescu (25 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul ud
scotea aburi ca de răsuflare.
își lăsă palma pe nisip și privea
întinderea bălții. auzea zgomote
noi în tufișuri. aerul greu de smârc
îi intră în plămâni. sticla de whisky
pe jumătate plină, pe jumătate
goală, îl înveselea. fordul răblăgit
lua apă, mlaștina îl sorbea încet,
încet. își amintea cum caroseria
mașinii se freca de tufele dese
de pe marginile cărărilor. salvase
sticla. era cel mai important lucru
din acest univers.
își simțea sufletul ca o casă
în care adusese o femeie frumoasă,
goală, beată de fericire.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni trec prin viață mulțumiți că sticla este pe jumătate plină. Alții se plâng toată viața că sticla este pe jumătate goală. Adevărul este acesta: există o sticlă având înăuntru un anumit volum de lichid. Iar de aici mai încolo, totul depinde de tine.
citat din James S. Vuocolo
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am Alzheimer
Această boală nu-i o dramă,
Eu o sfidez, nu prea îmi pasă,
Țin minte drumul către cramă,
Dar nu mai știu să vin acasă.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire bahică
Bețivul din pat se scoală
Și când vede sticla goală
El, încetișor suspină,
- În vis, parcă erai plină.
epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori pierduți
E-o dimineață iar plină de searbăd, de singurătate,
Când din înăuntru' nu-i niciun jalon, nicio chemare,
Căci din ce-a fost, ce-au fost, e aproape fiecare
Un răzleț, poate la rându-i, în timp... pustietate.
E pofta neîmplinită de un nesfârșit taifas
De scene recitate într-un trecut scenariu
Din alt sălbatic timp, azi sticla de-un acvariu
Privit cu mult nesaț... cu visele în impas.
Se va petrece, iar plictisitor, etate,
Ce se adună în fire, nisipul pe clepsidră,
Din plaje ce mă întind la soare, ca o vidră
Ce știu că-n ape adânci îmi stă, eternitate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie
O, frumoasă Clementină,
Bucuria-i colosală,
Când văd sticla de vin plină
Și pe tine când ești goală!
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (17 mai 2024)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionat de boală
Când cuprins de disperare
Vezi șomajul cum "te paște",
O speranță se mai naște
Și-alergi spre pensionare
Gheorghe șanse multe are
Numai ochii să "îi caște"
Cineva să nu-l demaște
Că e doar o înscenare
Reușind, dădu de-un hap:
Boala i-a intrat în cap...
Că-i bolnav nu se preface,
Dar nu are variantă
Și abia mai "satisface"
Soțioara și-o amantă.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu o blondă
O blondă cu zulufi pe frunte
Mi-a spus odată și-o citez:
Prefer vacanțele la munte
Că pot să mă oxigenez.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru
Acum când nu-i nimic de râs
Și nici de glume nu e loc,
Niponii să nu zică pâs
Că ei n-au prins guvernul Boc.
epigramă de Petru Miloș (21 martie 2011)
Adăugat de Petru Miloș

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am
În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniștea de un picior și am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearșaf înfășurat de picioare
și un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi și mințile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbești, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraiște, nici ceai de tei,
nici veșnica ceașcă de cafea și-o tigară în mână
și nici forța să-ți spun "noapte bună!".
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie

Comentează! | Votează! | Copiază!
La doctor
Pe doctor el e furios
Că nu-l face sănătos.
Cum să scape el de boală
Când merge cu mâna... goală?!
epigramă de Gheorghe Grosu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvatoarele
Lor, bărbatul li se-nchină,
Că îl vindecă de boală:
Damigeana, când e plină
Și femeia, când e goală.
epigramă de Florea Radu din Izvorul cu epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile se votează "sus"
Veșnic o să se mențină
Și la legi aceeași boală:
Le fac cei cu "burta plină",
Pentru cei cu "burta goală".
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi Ioane...
De ce râzi așa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!
Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Și pricină de cinstire.
Tu îmbeți de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâiești la lună
În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ți spună,
Nici nu-ți va pune cunună
Că dorești ce soarta n-are!
Nu mai râde-așa, Ioane,
Că te-i încreți pe față
Ca un stârv de cotoroanță!
Zi mai bine-"Ajută, Doamne!",
Vezi de lume și-o alină
Și dă vers de împăcare,
Dulce pentru fiecare,
Că de-amar e tare plină!
Măi Ioane, măi Ioane,
Oful tău a prins rugină,
Mult așa n-o să te țină!
Ce? Acum ai tu frisoane?!
Măi Ioane, măi Ioane...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci este noapte și nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalță în față sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărțuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă și atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu știu nimic unul de altul și fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Și la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiți după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroși că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.
Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!