Pământul ud
scotea aburi ca de răsuflare.
își lăsă palma pe nisip și privea
întinderea bălții. auzea zgomote
noi în tufișuri. aerul greu de smârc
îi intră în plămâni. sticla de whisky
pe jumătate plină, pe jumătate
goală, îl înveselea. fordul răblăgit
lua apă, mlaștina îl sorbea încet,
încet. își amintea cum caroseria
mașinii se freca de tufele dese
de pe marginile cărărilor. salvase
sticla. era cel mai important lucru
din acest univers.
își simțea sufletul ca o casă
în care adusese o femeie frumoasă,
goală, beată de fericire.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre whisky
- poezii despre suflet
- poezii despre nisip
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- poezii despre femei frumoase
- poezii despre femei
- poezii despre alcoolism
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.